miercuri, 29 decembrie 2010

La anu' si ...

Vine sfârşitul anului şi toată lumea îşi face bilanţul. Nu ştiu cine a introdus acest cuvânt în limba română, când sună atât de rău "b i l a n ţ".
Revenind la bilanţul meu de sfârşit de an, după ce am adunat şi scăzut, asta a ieşit:
  • Metallica- că muream şi nu-i vedeam live. Au meritat toţi cei 20 de ani de aşteptare... de unde se deduce că îi ascultam din faşă ...

  • Rammstein- nu mi-au plăcut până astă vară. Marele lor defect a fost, întotdeauna, germana.

  • AC/DC - oldies but fucking goldies.

  • am reuşit să ajung împreună cu mama şi tata la Viena. În fiecare an, îi "ameninţam" că-i duc în excursie acolo, dar anul acesta am reuşit, şi am reuşit chiar de zilele oraşului, când, parcă, toată suflarea vieneză se pregătise pentru venirea părinţilor mei. De aici se deduce că eu aş fi o prinţesă şi .....

  • în jurul meu se nasc copii, mulţi copii. Americanii au lansat "always a bridesmaid, never a bride", eu o schimb si spun ... "i'm the f...ing auntie of an entire f...ing generation"!

  • am reuşit să-mi cumpăr, după multe căutări pe net şi prin magazine, dar a meritat fiecare pas şi fiecare click... un minunat coş de rufe.

În rest, un an calm, cu bune şi rele şi, nu ştiu cum, extrem de epuizant.

Pentru anul viitor, că cică aşa se face la final de an, tre să faci planul pentru anul următor, deci la anu' vreau ... mi s-a oprit youtubul chiar acum... deci vreau: să câştige la loto cel ce are nevoie şi joacă zilnic, să folosească rochia de mireasă cea ce stă cu ea în şifonier, să-şi găsească sufletul pereche toţi şi toate care nu l-au găsit încă, să nască copii sănătoşi şi frumoşi cele ce se pregătesc de asta, să-şi vorbească faţă în faţă cei ce folosesc numai telefonul, să li se înmulţească familia celor care aşteaptă de ani de zile, să ajungă la Covent Garden cei ce pentru asta s-au pregătit o viaţă, să-şi găsească o slujbă mai bună cei ce caută, să se plimbe in jurul lumii cei care visează mayaşi şi nepalezi, să fie sănătoşi sau să găsească puterea să lupte cei ce au nevoie, să îşi fixeze obiective relizabile toţi cei ce speră şi să lupte să le atingă....

Până atunci... să fiţi iubiţi!

sursa foto

duminică, 19 decembrie 2010

In Romania se face sport

Pe 19 Decembrie, la ora la care TVR 1 difuza milenarul "Tezaur folcloric", pe TVR 2 echipa nationala de handbal feminin castiga medalia de bronz la Campionatul European desfasurat in Danemarca, impotriva Danemarcei.

In saptamana in care Banel&co se plimba la Napoli sa manance o pizza italieneasca, iar stirile sportive de la tv ne spuneau ce ceas si-a mai luat printul sau ce masina conduce un fotbalist ce petrece noapte de noapte in cluburi, in Danemarca si Norvegia se luptau 22 de fete pentru titlul european.

Pentru carcotasi poate parea putin sau nimic, dar cand obti o medalie din nimic....

Povestea e scurta.

Avem unul dintre cele mai puternice campionate de handbal din Europa, ba chiar din lume. Echipele noastre de club lupta in cele mai importante ligi ale cluburilor in handbalul feminin, jucatoarele nu se inghesuie in cluburi, iar salariile nu depasesc 100.000 de euro.

Stiati ca cel mai mare salariu in handbalul feminim este de 300.000 euro? Nu-l castiga o jucatoare din Romania.

Nu e meritul nostru aceasta medalie, e meritul celor 24 de fete care au luptat pentru ea, tot ce putem noi sa facem e sa o votam pe Cristina Neagu drept cea mai buna jucatoare a anului aici.
sursa foto

vineri, 17 decembrie 2010

10 euro/noapte

... cam atat ma costa pe mine sa locuiesc unde locuiesc.
Am tot scris cum e cu noua casa, dar nu prea am scris cum e cu banca.
Pai e simplu: se face ziua cand mergi cu roaba la banca, rastorni roaba cu bani, scoti palaria in fata functionarului bancar, spui saru'mana, iti stergi trasnpiratia de pe frunte ca ai scapat si luna asta, si te intorci la hotelul in care banca, generoasa din fire, te gazduieste pentru 30 de ani.
Stiu ca expresia este "caruta cu bani", dar cum nu mai am bani si de calul de la caruta, merg cu roaba... pe tractiune umana. Ar fi culmea sa se simta cineva jenat ca spun ca roaba mea are tractiune umana- ori nu a mai iesit din Bucuresti de 20 de ani si nu are TV, ori e prost.
La tara se mai foloseste plugul cu tractiune umana- pui haturile (daca asa se numesc) pe nevasta, iei biciul intr-o mana si, sub pretextul ca ari, o bati ne nesatula de se intinde cu tot satul pentru toate "intinderile" trecute, prezente si viitoare.
Revenind la cei 10 euro/noapte, destul de ieftin pentru un hotel in Bucuresti zic eu, nu trebuie sa mai explic cum am ajuns la suma asta. Conditiile sunt la fel, uneori si cu mic dejun la pat, cu vecini zgonotosi sau cu cate un mos carcotas caruia ii pute orice. Nu am restaurant la scara, dar mai bine, ca poate era unul cu specific indian si nu vreau sa ma transform in Tarzan.
In rest, sarbatorile sunt frumoase la "cotelul" meu: palinca e, sarmale e, portocale e, cozonaci ... o sa fie.
Pe voi cat va costa sa stati la "cotel"? Rog "ilegalistii"- cei de nu platesc un leu- sa ne spuna si noua cum e sa stai moca la "cotel".
Sa aveti sarbatori fericite, daca mai reusiti dupa ce terminati calculul.

miercuri, 1 decembrie 2010

Dati-mi Romania inapoi

Nu vreau să plec din ţara asta.
Nu mă încarc cu patriotism în fiecare zi şi, poate, nu sunt mândră, în fiecare zi, că sunt româncă. Azi nu mai mult ca ieri şi nici mai puţin ca mâine.
Vreau să muncesc aici cu colegii mei cârcotaşi.
Vreau să mă bucur cu prietenii din copilărie de tot ce reuşim.
Vreau să plâng alături de familia mea.
Vreau să nasc un copil pe care să-l învăţ cine a fost Eminescu şi să-i citesc "Amintiri din copilărie".
Vreau să folosesc pe calculator programe făcute de informaticienii români premiaţi in toată lumea.
Vreau să merg în spitalele româneşti şi să mă trateze medici români asemeni
Anei Aslan si să nu îmbătrânesc niciodată.
Vreau să fiu educată de pedagogi precum
Gheorghe Lazăr.
Vreau să traversez poduri construite de alţi
Anghel Saligny.
Vreau să cânt imnul ţării alături de
ei.
Vreau să fiu un nimeni printre 21 de milioane de vedete.
Vreau să cred că nu suntem toţi nişte dezertori, că aşa cum sinuciderea nu e o scăpare, aşa nici fuga nu e una.
Vreau să cred că nu va exista un penultim român ce va fura becul astfel încât ultimul să nu mai fie nevoit să închidă lumina.
Vreau să cred că vom rămâne mulţi aici, atât de mulţi ce au nevoie de lumină.
Vreau să văd capra vecinului, şi boii, şi caii, şi să-l felicit şi să mă bucur pentru el.
Vreau să nu plec capul că m-am născut aici, să nu-mi fie ruşine că sunt româncă.
Vreau să respect legile şi constituţia ţării şi să fiu respectată aici, în ţara mea.
Vreau să-mi plătesc impozitele, ştiind că aşa plătesc pensia bunicilor ce m-au crescut, prea mândrii să ceară de la mine.
Vreau să-mi plătesc taxele şi, deci, salariul profesoarei ce m-a învăţat să descopăr misterele de sub coperţile cărţilor, şi să-i înveţe şi pe alţii să descopere.
Vreau să stau la coadă la secţia de votare şi nu la vamă.
Vreau să număr medaliile românilor din România la Olimpiadă şi nu ale românilor din alte ţări.
Vreau să-mi respect părinţii şi bunicii că au ales să rămână aici, chiar şi atunci când unica soluţie părea străinătatea.
Vreau să nu uit ce este "Mărţişorul" şi nu vreau să învăţ ce este Halloween.
Vreau prea mult?
Nu.
Vreau să-mi daţi România înapoi.

sursa foto

joi, 25 noiembrie 2010

Au

Sunt la capătul a 24 de ore de testare a durerii. Deşi trebuia să fie o minunată plimbare prin mai multe cabinete, am simţit ca şi cum m-am plimbat prin beciurile NKVD sau SS.



Am început cu o vizită la stomatolog, vizită ce presupunea o mică şi deloc dureroasă operaţiune. Cum nu mai era nevoie de anestezie cu acul prin gingia mea, un mic puf trebuia să fie suficient.
Şi am primit un mic puf pe gingie în loc de anestezie. 5 minute mai târziu, în timp ce mi se aplica o măsea, am simţit cum respectiva îmi ajunge în creier şi apoi coboară în viteză pe coloană, în timp ce urechea aproape îmi explodează. Nu mai exista niciun nerv în măseaua respectivă, aşa că s-au activat cei din jur. Vă amintiţi cum este o nevralgie cu durere de măsea, ureche, cap, ochi? Multiplicaţi cu 5 şi o să înţelegi ce am simţit.
Cum nu s-a rezolvat din prima, a trebuit repetată operaţiunea. Multiplicaţi cu 7, din nou, şi aveţi rezultatul.
Ieri m-am prezentat la un cabinet de cosmetică. Un masaj facial, o crema, un pic de abur numai bun pentru desfundat nasul .... Ya, right! În clipa în care mi-a atins nasul, care a mai suferit o dramă în concediu, s-a rupt filmul. Nu am mai simţit masajul relaxant, nici masca şi nici cremele frumos mirositoare, iar tot beneficiul aburului a dispărut ca prin minune. Ca să înţelegeţi durerea, daţi-vă un bobârnac în nas.
După cosmetică urma masaj. Ce metodă mai bună de încheiat o zi groaznică? Un masaj relaxant, din vârful capului până la degetul mic de la picior, cu ulei de lavandă ... Ya, right! A fost un masaj anticelulitic. Cine spune că masajul acesta doare, e prost. Nu masajul doare, celulita doare.
Vorba din popor spune că "baba suferă la frumuseţe", dar eu aş spune că baba e masochistă. Masochistă rău.

Azi, pentru a încheia cele 24 de ore în forţă, mi-am pus o pereche de pantofi cu toc de 12, cu 2 numere mai mici, o fustă foarte mulată şi nu foarte lungă şi un corset foarte strâmt cu portjartier. Bate un pic vântul şi sunt 0 grade, dar o mică adiere şi nişte grade în minus nu pot opri o baba masochistă.




I just love being a woman.

joi, 18 noiembrie 2010

Mai aveati dubii?

Suntem prosti sau suntem prosti, noi ca natie, noi astia de ne dam de neclintit de pe meleagurile astea, noi astia de ne-am nascut iobagi si murim sclavi?
S-a discutat legea pensiilor si au hotarat unii sa iesim la pensie cu picioarele inainte. A iesit careva in strada, cum au facut francezii? Ati vazut voi picior de romanas sa caraie ca nu munceste pana la 65 de ani??? Eu nu, dar poate nu vad eu bine.
Acum se discuta modificarile la Codul muncii. A trecut mai bine de un an in care spuneam asta, dar nu ma gandeam ca o sa avem si lege.
Caraie vre unul? Macane careva pe strazi? No... dormiti linistiti, guvernul are grija de voi.
Nu e de ajuns ca toti isi toarna lipici pe scaun si nu scot un sunet in fata seful, doar ca sa-si pastreze locurile de munca. Culmea nesimtirii e ca in multinationale se face abuz pentru ca ... deh, lucrezi in multinationala si tre sa spui saru'mana ca ai ajuns acolo, iar la firmele de la coltul blocului se face abuz ca n-are biznismenu bani sa plateasca toate taxele la stat.
Mi-ar placea sa vad o mobilizare, sa vad cum ies corporatistii si vanzatoarele pe strada si spun ca nu vor ziua de munca de 12 ore, ca muncesc si acum 12 ore cand ar trebui sa munceasca 8, si nu le sunt platite orele suplimentare.
Dar n-ai cu cine.
Natie de idioti ce suntem si ne meritam soarta.

duminică, 14 noiembrie 2010

What's mine is yours

Stiti cuplurile acelea minunate care sunt la inceput de drum si-si zbiara increderea in stanga si in dreapta? Multi o fac tocmai din lipsa de incredere, altii pentru ca sunt naivi si cred in partener pana la proba contrarie. Fiecare are motivele sale, dar cu totii au acelasi lucru in comun. Au sau nu incredere in partener, telefonul mobil este al lor si doar al lor. Nu ca ar avea ceva de ascuns, spun unii, dar daca este celularul lor, al lor este si atat.
Sunt foarte putini cei care isi lasa partenrul sa-i raspunda la molecularul personal in primele luni de relatie. Niciodata nu stii cand suna fostul/fosta, si este mai bine sa eviti conflictele inutile.
In timp, pe masura ce relatia inainteaza in "varsta", lucrurile se schimba. El raspunde la telefonul ei, ea raspunde la telefonul lui. Nu este o regula generala in care numai ea raspunde la telefonul lui.
Si dupa ce relatia a avansat la asa un nivel de incredere, tu stii ca daca il vei suna pe el, iti va raspundea ea, iar daca o vei suna pe ea, iti va raspunde el.
Nu inteleg de ce, daca eu optez sa o sun pe ea (e mai bine sa o sun pe ea pentru a nu trezi suspiciuni), cand am numerele ambilor parteneri, imi raspunde el? Daca voiam sa vorbesc cu el, il sunam pe el, nu?
Inteleg ca "what's mine is yours" dar daca vreau sa vorbesc de epilarea inghinala nu-mi doresc sa rapsunda un el pe telefonul prietenei, cm nu-mi doresc sa-mi raspunda o ea pe telefonul prietenului cand am ramas cu masina in drum.
Mobilul se presupune un telefon personal, la care raspunzi tu si nu cei din jurul tau, altfel umblam cu telefonul cu disc de gat, ca oricum nu conta cine raspunde. Sau unele relatii si casnicii se transforma in cautarea celui/celei mai bun/e asistent/a personal/a???

joi, 11 noiembrie 2010

Am ratat inceputul?

Dupa acest articol, o sa fiu catalogata ignoranta si neserioasa, dar daca nu zambim, murim pe interior.
M-am trezit dimineata cu un soare puternic in ochi. Dupa ce am studiat minunatul cer albastru si am observat ca nicio "pasare" nu-si face aparitia, mi-am spus ca mai e loc de o ora de somn.
Dupa inca o ora de somn, cu soarele sus pe cer, m-am trezit hotarata sa deschid tv-ul si sa urmaresc .... al treilea razboi mondial. Nu-mi venea sa cred ca am ratat primul raid aerian si sirenele. Nu la cele 1,5 avioane Hercules ale armiei romane ma gandeam si nici la MIG-ul "rata" (rata ca pica mai rau ca ratele impuscate), de sirene nici nu poate fii vorba, ca au fost privatizate toate fabricile si uzinele din Romania, iar patronul nu lasa o olita de noapte sa strice fatada minunatiei de bisnis.
Acum, daca ma gandesc mai bine, e posibil nici sa nu stim cand incepe razboiul daca avem tv-ul stricat sau ne uitam pe Cartoon Network.


In timpul zilei nu am reusit sa citesc presa sau sa ascult la radio daca s-a intamplat ceva, iar oamenii pe strada pareau mai preocupati de traversat strada decat de ce face Obama.
M-a speriat putin spre seara cand, in drum spre casa, am fost inconjurata de salvari si motocicletele politiei. Pret de 5 secunde m-am simtit Basescu, escortata de 3 BMW-uri albe cu girofar, dar mi-a trecut repede gandindu-ma cat ar sughita mama daca eu as fi Basescu. Cum salvarile erau de la SMURD, m-am gandit ca sigur a cazut o "chestie" pe sinele de tren (bunica, si nu Discovery, mi-a spus ca asa s-a intamplat in al doilea razboi mondial) si sunt oameni prinsi in garnituri de tren si sufera pentru binele altora (sunt in perioada Sven Hassel, asa ca povestile de razboi imi alimenteaza imaginatia). De suferit, sufereau rapidistii luand bataie de la rivalii din Ghencea.

Deci astazi a fost razboi doar in Giulesti, iar noi, ceilalti, cred ca am ratat inceputul. Poate, data viitoare, nimereste cineva inceputul razboiului, daca nu, sunt 365 de zile in an, o sa le ia pe rand si o sa nimereasca pana la urma.

marți, 9 noiembrie 2010

Toti facem afaceri

S-a lamurit toata lumea ca e criza? Alo, domnii profesori din spatele salii, aia de aveti salariile marite cu 50%, ati inteles si voi ca e criza? Dar patronii de sperau sa dea tunul si acum sunt ingropati de hartii, au inteles ca e criza?
Acum un an, ma intreba o prietena cum o sa o afecteze criza si daca o sa o afecteze. Din pacate, mi-as dori ca tot ce i-am spus atunci sa fie doar povesti de adormit copiii, dar am avut dreptate in procent de 90%. Am sperat, cam 10%, ca nu o sa fim atat de idioti si nu o sa cersim in halul acesta pe la initiale (fmi, bm, ue). Cand spun "idioti" nu ma refer la masa mare a populatie care nu are putere de decizie. Populatia are vina de a crede cu naivitate si de a nu parasi corabia, dar nu acesta este subiectul postului.
Tot in urma cu ceva timp, incercam sa-i "desenez" unei colege absolvente de ASE si cu master tot la ASE, cum vad eu vanzarea unei rosii in piata.
Sa spunem ca eu am o bucata de pamant pe care cultiv cateva kile de rosii si cateva de ardei gras. Muncesc la pamant, car apa sa le ud (ca nu am bani sa-mi fac sistem pe irigatie pe un petec de pamant), le urc in dacia lasata mostenire de strabunicul si plec cu ele la piata. Si incerc sa le vand (asta daca nu mi le iau tiganii la intrarea in piata). Si incerc o zi si incerc doua. Dupa o saptamana de stat cu ele in piata, si incercand sa le vand la acelasi pret ca pe caviar, ma hotarasc sa plec acasa. "Ai naibii orasenii astia ca nu stiu ei cum se munceste la camp", ma gandesc eu in timp ce arunc rosiile ramase la cosul de gunoi. Desigur ca si rosiile storcite tot la pret de caviar am vrut sa le vand.
Daca spun ca taranul e prost, o sa-mi sara lumea-n cap, dar cum sa muncesti zile intregi, cum sa cari cu spinarea si sa investesti bani, si, in final, sa-ti arunci munca la gunoi? Eu ma gandesc ca, daca am muncit si am investit, trebuie sa vand pana la ultima patlagica, chiar daca nu o dau la pret de caviar.
Nu asa ati face si voi?
Acum cateva zile, am fost anuntati ca o sa fim obligati sa ne echipam masinile cu cauciucuri de iarna. Nu comentez propunerea, mi se pare de bun simt, dar comerciantii de anvelope ce s-au gandit? Hai sa marim pretul. Lucru absolut normal intr-o economie de piata, dar si mai normal in timpul unei crize economice.
Acum vin si sarbatorile de iarna, iar in magazine o sa creasca pretul la oua si faina, la carne si, cum altfel, la ornamente de pom.


Si ne intrebam de ce sunt conduse afacerile de succes din Romania de manageri straini?

Pentru ca ei au invatat ca, decat sa vanda putin dar scump, mai bine vand mult dar ieftin. Ei au invatat ca nu te poti ingrasa peste noapte, cum nu poti deveni Donald Trump tot peste noapte. Pentru bani si liniste financiara, trebuie sa muncesti, dar mai ales sa astepti.

Afaceristul roman, ala de la buticul din colt, vrea acum, vrea mult si se plange cand altul vrea sa-i bage mana-n buzunar.

Nu cred ca vom iesi din criza in urmatorii 3 ani, indiferent de ce fac celelalte tari. Nu avem cum cu afaceristii nostrii, nu avem cum pana nu invatam sa facem afaceri.

duminică, 7 noiembrie 2010

Si totusi

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.


Tatiana Stepa-Si totusi exista iubire

Asculta mai multe audio diverse



Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

luni, 1 noiembrie 2010

Cand se schimba ora

E stiuta pasiunea mea pentru ceasuri, fie ele de mana sau orologii de atarnat de pereti sau plasat pe masuta de cafea. Ceasul face parte din categoria cadourilor pe care, oricat de multe as avea, oricand ma bucur sa mai primesc unul.
Va amintiti? Colectia de ceasuri s-a marit si nu cred ca ma voi opri aici pentru ca tocmai am pus ochii pe aceasta minunatie.
Ei bine, in fiecare an, primavara si toamna, aceasta colectie ma face sa regret pasiunea. Ieri, desi trebuia sa castig o ora, am irosit-o intorcand ceasuri. Si intorceam unul, si mai intorceam unul, si aparea diferenta de 2 minute intre ele si cand ajungeam la urmatorul, il fixam pe ora gresita.
Nu am nicio problema cu ceasurile care merg inainte sau care raman in urma, nu sunt dependenta de ora, dar daca tot m-am apucat sa fac un lucru, il fac cum trebuie.
Dupa o ora de intors ceasuri si de fixat minute si zile (mai sunt unele care indica si ziua), am terminat operatiunea "dat ora inapoi" si, de fapt, 11 care devenise 10 era tot 11.
Cand ma gandesc ca la primvara o sa pierd 2 ore fixand "ora" la ceas ... Stiu ca la o simpla matematica nu pierd 2 ore, ci doar una, dar daca ma gandesc ca acum am pierdut o ora si la primavara alta, nu am pierdut 2 ore in total???
Mie, sa scriu articolul acesta si voua, sa cititi ce am scris, ne-a luat mai putin de o ora.
Si eu am putine ceasuri, dar aici cat o dura pana se intoarce ora?

vineri, 29 octombrie 2010

Vand manuale ACCA

Cum m-am hotarat sa iau o pauza de ACCA si sa ii las pe altii sa avanseze in cariera, o sa vin in ajutorul celor care se pregatesc pentru sesiunea Decembrie 2010.
Vand manualele si caietele de practica pentru F3 si F7, sesiunea 2010.
Cine doreste, cine pofteste sa lase mesaj sau sa trimita mail.


luni, 25 octombrie 2010

Facerea de bine ...

Oamenii au tendinta exagerata de a considera ca merita totul. O bataie din sprancene, 3 lacrimi pe obraz, 5 vaiete si apare crestinul cu o mana de ajutor.
De obicei, orice mana de ajutor intinsa e luata din umar. Cand mana este devorata pana la umar, cand este curat si ultimul fir de carne de pe osul acelei maini, mana este aruncata si se cauta alta in locul ei. Aceasta mana de ajutor poate imbraca numeroase forme, de la un umar pe care sa poti plange, pana la o mare iubire.
Oamenii care s-au invata sa cerseasca, desi stau, fara sa stie, pe o pernuta pufoasa, considera ca stau pe cioburi de sticla, ca totul este impotriva lor si ca nimeni nu-i ajuta. Am spus ca s-au invata sa cerseasca pentru ca asta fac. Se aseaza intr-un colt si cersesc. Cersesc totul.
Cat de caine sa fii sa nu ajuti un om in suferinta? Si il ajuti. O data, de doua ori, pui obrazul colo, mai iei un sut dincolo, doar sa ajuti omul in suferinta. Si il ajuti, doar ca nu te duci la munca in locul lui. Si cand il simti ca se clatina, mai pui un umar. Si cand se incapataneaza sa darame tavanul cu capul, ii tragi o saltea sub el sa nu se loveasca.
Si, dupa ce faci asta de nenumarate ori, aproape devine obisnuinta. Si te astepti ca celalalt sa planga si te astepti ca celalalt sa dea cu capul si nici nu te mai surprinde ca te face de ras acolo unde ai pus tu obrazul.
Asa cum nu poti obliga un om sa te iubeasca, asa cum nu poti obliga un om sa te respecte, tot asa nu poti obliga un om sa aiba incredere.
Dar pana cand?
Pana cand dispare orice urma de incredere. Pana cand stii sigur ca omul acela se va folosi de tine in continuare, fara sa-i pese. Pana cand te dezobisnuiesti cu "facerea de bine".
Pana cand?
Pana acum.
Nu ai inteles nimic? Normal, nu era pentru tine postul, iar daca era si nu ai inteles ... se numeste dezobisnuinta.

vineri, 22 octombrie 2010

Peste 5 ani care au ramas 4

Cel mai cautat post pe acest blog, pe langa cel despre renumitul oras croat, este acesta .
Nu-mi dau seama daca este efectul crizei sau daca asa suntem noi ca natie, dar cat de "naiv" trebuie sa fii pentru a cauta raspunsul la aceasta intrebare?
Daca pana acum nu ai invatat ca la un interviu trebuie sa fii tu, iar daca ti-ai propus sa minti, trebuie sa crezi si tu minciunile pe care le vinzi, cu siguranta, nu aici vei gasi raspunsul.
Incep sa ma gandesc daca nu e o idee buna de business. Cineva trebuie sa ii invete pe proaspetii absolventi de facultate, acele genii care nu ar lucra pentru mai putin de 800 Euro, dar care nu stiu raspunsul la intrebarea "unde te vezi peste 5 ani", cum sa se vanda la interviu. 2-3 seminarii, 4 workshop-uri, 10 fraieri care platesc si unul care vinde vorbe.
Si cand ma gandesc ca la pensie, daca o sa mai ajung acolo, acestia vor fi conducatorii nostri. Si care ar fi diferenta fata de cei de azi?

poate o lectie particulara ajuta, totusi ...

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Unii de placere, altii de nevoie

Va las sa urmariti 2 clipuri.

1.


2.


2 reactii diferite ale publicului, 2 stiluri de muzica diferite, 2 atitudini complet diferite fata de public.
Stiu ca multi au fost la GnR, sperand sa gaseasca acolo formatia care batea la portile Raiului in anii '90. La fel de bine, stiu ca in Romania, nu poti umple sali polivalente daca ai voce dar n-ai "cocosei".

E tristi cand eroii copilariei, devin esecurile prezentului.

vineri, 8 octombrie 2010

Jos textila sau sus textila?

Acum cateva seri, am fost intr-un bar de "striptis" feminim. Da, sunt femeie, dar am fost.
Ma rog, nu asta era ideea, unde am fost eu sau nu.
Pana sa inceapa "dezbracarea", vreo 2 fete s-au faţâit la bara. Adica au dansat. Am zis fete, pentru ca nu aveau mai mult de 20 de ani şi poate aşa se întreţin in facultate. Mai trebuie să spun cum arătau? Puneti-va imaginatia la lucru si ganditi-va la 2 fete de 20 de ani, nici prea inalte si nici prea scunde, care danseaza la o bara ... doua bari ...
Revenind, dupa dans a urmat "jos textila", dar cu alte fete, cam de aceeasi varsta dar mai... Banuiesc ca si ele se intretin in facultate, ca atat au schimbat astia legile ca trebuie sa faca bietele fete 5 ani de scoala sa-si scoata sutienul.
Pentru ca in seara respectiva, la masa cu mine, se mai aflau viitori parinti ai unei fetite, veste proaspat aflata, ne-am intrebat cum am reactiona noi daca am afla?

Cum am reactiona daca am afla ca "printesa" noastra e animatoare in club? Dar daca am afla ca e "stipteuza"?
Tu cum ai reactiona daca ai afla?
Dar daca ai afla ca fiica ta castiga intr-o seara leafa ta pe o luna?



P.S. Cu totii avem principii care se risipesc cand ni se lipeste stomacul de coloana, dar reapar cand discutam de odraslele altora.

vineri, 1 octombrie 2010

Ne mutam?

Camera de comert si industrie a Romaniei, ma rog, poate voi o stiti sub forma de Casa de moda Vlasov, spune ca cei mai importanti si cei mai multi investitori in economia noastra sunt austriecii.
Nu ca ar fi greu sa ne prindem de asta, ca doar sistemul nostru bancar e aproape anexat la cel austriac, noroc ca mai exista Isarescu ca altfel de imaginam la Viena, resursele naturale sunt ale lor-Petrom, iar drumurile incearca sa nu le faca Strabag.
Deci, in teorie, am devenit anexa Austriei, in practica, suntem mai aproape de Pakistan.
Sa incercam un exercitiu de imaginatie. Sa presupunem ca noi ne-am muta mai la vest, dar nu pana la Viena, ci la granita, la unguri. Si ei ar veni in locul nostru, pe meleagurile noastre minunate. Oricum vor Ardealul, asa ca nu vad rostul sa ne limitam doar la partea aceea, hai sa le dam si Oltenia si Moldova si deschiderea la mare.
Stiu ca noi va trebui sa ne inghesuim pe o suprafata la jumatate din cat avem acum, desi suntem cam de 2 ori mai multi ca ei.
Ce s-ar intampla dupa?
In fosta Romanie, bozgorii s-ar aduna la Palatul Parlamentului, si s-ar multumi sa lucreze in mastodontul acela inestetic fara sa se mai gandeasca la Palatul lor, ar aduna cativa unguri mici si ar incepe cu:
-sistematizarea semafoarelor, inutila tinand cont ca sunt mai putini si mai sportivi, dar normala;
-refacerea trotuarelor-noaptea-si trasarea pistelor de bicicleta;
-montarea catorva rastele de biciclete.... prin toate orasele mari;
-terminarea autostrazilor A2, A3-toata, pana la vecinii romani de la vest (ce bine suna);
-"colectivizarea" de buna voie si lucrarea intregii suprafete arabile a tarii;
-terminarea lucrarilor pe liniile ferate si scaderea pretului calatoriei.
Si asta scurt, pana apucam noi sa ne asezam la casele noastre de pe malul Dunarii.
Cam ce am face noi, noi cei care am mai ramane in noua noastra tara? La cati or sa plece sa cucereasca Austria, nu mai e o problema ca ne mutam intr-o tara prea mica.
Inainte de orice, pana la Budapesta am lasa "frimituri" in urma, ca in basm, sa stim drumul inapoi. Acum ne putem permite sa aruncam tot ce avem din masina pe drum, ca nu mai e picior de politist maghiar p-acolo.
Dupa ce reusim sa rezolvam problema cu mizeria, timp o sa avem destul ca noua ne place sa stam ca vitele in trafic si sa nu respectam regulile de circulatie, doar am spus ca nu-s polititsti pe drum, ajungem care unde apuca. Si incepe distractia.
Intai ne luam gatul pentru case, ca fiecare vrea mai mult decat are-avem,nu? Care scapa, isi ia gatul pentru afaceri mici-magazine si ghioscuri de cartier.
O sa constatam ca avem capace la canale...dar nu pentru mult timp, ca se vand bine la vecinii de la est (unguri).
Ne prindem repede ca avem si autostrazi, semnalizate, dar nu pentru mult timp. Cineva trebuie sa se prinda ca sunt inutile toate semnalizarile de pe autostrazi si sa le "inlature". Desigur ca o sa apara si baiatul de Dorobanti, fericit ca are unde sa-si testeze masinuta de zeci de mii de euro. Dar supriza, unde-i soseaua??? A fost. Trebuie sa facem o licitatie, sa gasim o firma cu experienta in construirea unei autostrazi si spalatul banilor, ca asfaltul pe care l-am gasit aici nu e bun, a fost testat de nemti, iar ei nu au clima noastra.
Masinile ni le parcam pe pistele de biciclisti, ii injuram pe cei ce au locuit inainte aici ca ne-au stricat bunatate de orase cu verdeata lor.
Raman la parerea ca daca maine am putea face "schimb de teren" (c-asa-i in tenis) cu vecinii maghiari, noua ne-ar lua mult mai putin sa facem din tara lor ce e Romania azi, decat le-ar lua lor sa ne aduca macar la nivelul la care erau cand au intrat in UE. Si mai spun carcotasii ca noi suntem puturosi si delasatori si ineficienti, sa vezi eficienta pe noi atunci.
In a cata zi dupa mutare credeti ca o sa ne aliniem pe malul Dunarii sa ne p***m in ea, ca doar nu o sa-i lasam pe unguri sa faca turism in Delta (mama lor de bozgori CARE face ei turism in Delta)?

miercuri, 29 septembrie 2010

Smochina

Copil fiind... -paduri cutreieram-, imi placeau foarte mult smochinele, stafidele si curmalele. Nu cele proaspete, desigur, ca nu gaseai asa ceva nicaieri, ci fructele uscate si deshidratate.
Nu oboseam sa-i intreb pe cei mari cum se fac fructele asa, ca merele erau frumoase, dar smochinele... Cand reuseam sa-i inebunesc cu intrebarea aceasta, veneau cu explicatii populare de genul "daca nu bei apa, o sa arati ca o smochina", "nu faci sport, te faci cu curmaRe" si tot asa.
Tot ce am retinut este ca fructele acestea se deshidrateaza, ca, asemenea oricarui organism viu, au nevoie de apa si lumina (nu toate organismele vii au nevoie de lumina, dar nu asta-i ideaa) pentru a trai cat mai mult.
Dar astea erau in copilarie. Acum, adulta fiind, revine obsesiv neuronul. Cercetatorii britanici au descoperit ca neuronul se "smochineste" daca:
-te uiti la Cheeky girls (or stii ei ceva);
-asculti doar C.C. Catch;
-mananci fast-food (nu vad legatura, dar daca ei spun).
Dar cum se intretinere neuronul, ca la sala de forta cu siguranta nu il poti duce? Va puteti imagina unde ar fi fost Romania daca mergea chestia asta?
Un rebus, o integrama, un sudoku si un morcov?
Ma bucur ca ziarele au inceput sa vanda romanele care nu ar trebui sa ne lipseasca din biblioteca. Dar conationalii nostrii asta fac. Cumpara carte, o aseaza frumos in biblioteca si o sterge de praf saptamanal, in loc de pestele de pe TV.
Mai nou au aparut ziarele cu opere celebre. Dar cine mai asculta Verdi sau Mozart azi?
Cine sa cumpere piesele de teatru celebre ale lui Caragiale sau Musatescu?
De ce ai memora niste ani de domnie sau cand au inceput razboaiele mondiale cand exista google?
De ce sa citesti altceva in loc de "Libertatea"? Am spus citit? Voiam sa spun sa privesti pozele din "ziar".

Nimeni nu ne mai spune ca neuronul nu devine smochina daca-i dam din cand in cand cate ceva de "mancat", dar nu mici si carnati. Putem sa-l si udam cu Vivaldi in loc de Burger.

Acum ma intreb ce o sa inteleaga o "smochina" daca citeste postul acesta.
Tu ai inteles ceva?

un strop de ...

duminică, 26 septembrie 2010

Ma las de fumat pentru sanatatea altora

Stiu ca este un trend la scara mondiala sa te lasi de fumat. In ultima perioada, persoanele din jurul meu care fumeaza se imputineaza. Nu stiu daca s-au molipsit de la reclamele de pe pachetele de tigari, destul de greu de neremarcat, sau daca sanatatea le joaca feste sau daca isi spune criza cuvantul. Cert este ca, de la o zi la alta, sunt din ce in ce mai multi cei care se lasa de fumat.
Bunica mea, desi are o varsta destul de inaintate, respectiv 84 de ani, fumeaza cam de 50 de ani. A trecut de-a lungul timpului prin multe incercari, printr-un razboi mondial, o "revolutie", decesele celor dragi, foamete si calamitati, cernobali, epidemii si virusi de toate feluri (de la vaca nebuna pana la .... orice ar urma), nu a stat in spital mai mult de zilele in care a fost nevoita sa ajunga acolo pentru a da nastere celor 3 copii.
Ma gandesc ca unul dintre motivele pentru care cei din jurul meu se lasa de fumat este sanatatea. Este normal cand esti bombardat cu reclame antifumat si cu reclame ce sutin sportul si sanatatea sa te gandesti de 2 ori inainte de a aprinde o tigare.
Este la fel de adevarat ca atunci cand mergi sa-ti cumperi un pachet de tigari ce costa mai mult de 2,5 Euro sa te gandesti la sanatatea ta mentala.
Ceea ce nu inteleg este cum, cei ce s-au lasat de fumat, revin subit la acest obicei prost cand se afla in jurul unui pachet de tigari, de preferat al altora?
Mi se intampla des sa ma intalnesc cu prieteni, cunostinte, amici, sa mergem sa bem o cafea si sa-mi spuna ca s-au lasat de fumat. Cum scot (EU scot) pachetul de tigari pe masa, cum mi se cere o tigare.
"Pai, parca te lasasei de fumat...
...una, asa cat stam la taclale."
Si din una se fac trei, iar daca e o cafea mai mare, s-or face si cinci. Dar nu-i bai, atata timp cat sanatatea lor financiara este integrala.

Asadar, pentru SANATATEA PRIETENILOR, CUNOSTINTELOR, AMICILOR si tuturor celor carora le cade mana din umar cand dau banii pe tigari, ma las de fumat. Adica, mai pe romaneste, daca-mi cumpar un pachet de 20 de tigari, nu am sa le mai tuturor celor care s-au lasat de fumat, indiferent de motivul pentru care au facut-o.
Daca nu ai bani de tigari, nu fumezi.
Daca nu te simti bine cand fumezi, nu fumezi.
Daca esti nesimtit/a si nu dai banii pe tigari pentru ca e gratis la cei din jur, m-am lasat de fumat. PENTRU SANATATEA TA.

joi, 16 septembrie 2010

Un accident, 2 accidente

Probabil in viata fiecaruia, la un moment dat, s-a produs un incident nefericit. Nu este oligatoriu ca acel incident sa se termine cu imobilizarea pe viata la pat sau, mai rau, cu popa la cap. Ma refer la un mic accident de motor sau de masina.
Un accident care v-a speriat atat de rau incat ati jurat ca nu va mai urcati in masina sau pe motor. Dar v-ati urcat. Si v-ati urcat din nou.
Oamenii dau dovada de inconstienta sau de curaj cand, dupa un accident "soldat" (asa zice Garcea) cu maini sau picioare rupte, se urca pe motor din nou?
Este curaj sau inconstienta cand ai un accident de masina in urma caruia ajungi sa te speri si de bataia aripilor unui fluture, dar te urci din nou in masina? Si ai din nou un accident care iti ramene la fel de viu in memorie ca primul, dar nu te-a schilodit pe viata.

Este inconstieneta, curaj sau gandim ca nu ni se poate intampla noua sa fim cei intinsi pe astfalt?
Cu siguranta este tampenie cand, dupa mai multe atfel de evenimente, tu o faci pe viteazul in trafic si transformi soseaua in pista proprie de raliu. Sau ma insel aici?

miercuri, 15 septembrie 2010

Ramane intrebarea

A fost o vara frumoasa, mai ales in orasul acesta aproape plin in restul anului.
Nu stiu daca intamplator sau nu, dar cum se termina scoala se goleste orasul si cum incepe scoala incep blocajele in trafic. Ma macina chiar un sentiment de invidie pe copiii si adolescentii tarii gandindu-ma ca ei se plimba cu masini din clasele primare, pe cand noi nici sa mergem pe picioarele noastre nu reuseam. O alta explicatie logica nu vad pentru ceea ce se intampla in Bucuresti cand incepe sau se termina scoala.
A devenit fensitrensi sa-ti duci copilul la orice alta scoala decat cea din coltul blocului. Nu conteaza ca in noua scoala sunt numai copii de bani gata si lipsiti de chef de scoala, nu conteaza ca salariul tau ca parinte nu depaseste, uneori, banii de buzunar pentru o zi a unei odrasle, nu conteaza calitatea educatiei, important este sa ai copilul acolo. Multi dintre copii ce provin din famili nu tocmai instarite, dar cu pretentii de mari bastani, devin complexati datorita lipsurilor la care proprii parinti i-au trimit sa le constinetizeze sau, mai rau, devin cobai celor cu bani, incercand sa le faca pe plac acestora vor face tot ce altii nu au curaj. Si atunci ramane intrebarea de ce-ti supui inutil copilul unor lectii de viata prea aspre la o varsta prea frageda?

Pentru ca tot vorbeam de cum se transforma orasul pe perioada verii, nu pot sa nu observ numarul mare de masini de provincie care au aparut in Bucuresti.
Orasul acesta nu este un oras frumos, nu este cel mai cel si nici nu cred ca are pretentii. Nu am sa intru intr-o polemica cu cei care locuiesc aici si nu am sa raspund la comentariile tendentioase, dar ramane intrebarea de ce, dupa ce il injura si il balacaresc, toti vin la Bucuresti precum mustele ...?

Vara asta am incetat sa ma mai uit la 3 posturi tv romanesti. Inversunarea cu care prezentatorii acelor posturi incearca sa ne spuna ca adevarul este cel prezentat de ei si modul in care repeta obsesiv seara de seara aceleasi si aceleasi bazaconii m-au determinat sa ii sterg din lista de favorite. Orice neica Nimeni devine analist politic, atata timp cat le sustine bazaconiile. In curand si Romica Jurca o sa devina analist politic daca mai continuam in ritmul acesta. Si atunci ramane intrebarea daca toti suntem analisti politici, cine mai munceste-n tara asta?

duminică, 11 iulie 2010

A tout le monde

Desi se poate spune ca vara a trecut, zilele de plaja cu fost in iunie, iar iulie si august se anunta vreme ca la Londra, e vremea sa iau o pauza.
Nu e lipsa de inspiratie, e mai mult o lupta cu internetul si dependenta de el. Am senzatia ca, incet dar sigur, creierul nostru se transforma intr-o leguma. Ne facem educatie si adunam informatiile numai de pe internet, orice discutie in care interlocutorul nu stie raspunsul se incheie cu stupida indrumare "cauta pe net". Posibil sa fie toate raspunsurile aici, dar cu siguranta se gasesc si in alte locuri, cu ar fi chestiile acelea grele si groase, pline praf, care au un aspect placut in biblioteca.
Consider ca e de bun simt sa spun ca vine o pauza, in loc sa ignor orice comentariu si sa las un ultim articol destul de "sexist".
Probabil ca ne vom citi din toamna, cel putin cea calendaristica, daca vom mai fi aici.



Va doresc o vara frumoasa si linistita.

joi, 8 iulie 2010

Barbatii sunt cei mai buni soferi


De mii de ani, lupta dintre sexe este in plina desfasurare.
Acum cateva sute de ani, barbati voiau sa li se spuna ca sunt cei mai buni calareti, azi vor sa li se spuna ca sunt cei mai buni soferi.
Desi majoritatea se descurca cu covrigul, exista un procent de "mameluci" care-i face de ras. Este posibil ca acest procent al mamelucilor sa fie egal cu procentul femeilor care se descurca cu covrigul.
La 20 de ani, barbatii nu se bat atat de mult in piept ca sunt soferi buni, ci se comporta ca un tanar invatacel care testeaza acul kilometrajului, rezistenta si duritatea cauciucului, forta de impact si viteza de atras gagici in habitaclu si multe altele.
Pe la 30 de ani, subit, isi doresc sa li se spuna ca sunt soferi buni. Pentru doamnele si domnisoarele din jur nu ar trbeui sa fie o problema, macar la asta sa fie si ei buni si sa ii laude.
Cand se apropie andropauza, in jur de 40 de ani, nu mai sunt soferi buni, sunt cei mai buni soferi si trebuie sa li se confirme asta zilnic. Daca la 20 de ani vor sa-si impresioneze prietenii cu bolidul lor, la 40 isi inspaimanta copii si sotia cu masina llor de familie.
La 50 de ani, cu andropauza bine instalata, cu copiii deja mari, barbatul STIE ca este cel mai bun sofer si TREBUIE sa afle toti participantii la trafic, de la pietonii care sunt claxonati gand nu fac sprint pe trecere, pana la vecinul de la parter care-i suporta "fumurile" de fiecare data cand pleaca de pe loc.
Cand atinge onorabila varsta de 60 de ani, lucrurile se schimba radical. Isi aminteste din ce in ce mai mult cum era in tinerete si cum lasa guma de la Dacie pe asfalt si incearca sa o faca si acum, dar, mai presus de orice, el are DREPTATE pe strada, doar pentru ca si-a luat carnetul pe vremea lui Gheorghiu Dej.
Da doamnelor, obisnuiti-va cu ideea. Barbatii sunt cei mai buni soferi, iar peste 50 de ani or sa lupte sa li se spuna ca sunt cei mai buni "manipulatori" de nave spatiale.
Ce spuneti, domnilor? Doamnelor, lasam "manipularea" doar pe mana lor?

miercuri, 30 iunie 2010

Cum?

Este o intrebare ce ma macina de ceva vreme. Acum, sa nu credeti ca nu am putut sa dorm noaptea incercand sa aflu raspunsul, doar ca, atunci cand citesc tabloidele sau ma uit la emisiuni de la miezul noptii, nu pot sa nu ma intreb.

Este posibil ca, o data cu inaintarea in varsta, sa inveti din greselile tineretii si sa stii sa cerni mai bine oamenii din jurul tau, dar totusi....

Poate exista o doamna, domnisoara, domn care sa-mi poata oferi un raspuns "logic", daca logica are loc aici.

Plecand de la premiza ca totul a fost real si nu o mare campanie de pr pentru fiecare dintre ei, cum poate o femeie sa lase asa ceva ...


... pentru asa ceva ...???

Nu discut despre conturile bancare, desi este posibil ca balanta sa incline in avantajul primului, nu discut nici despre aspect, poate au eu o problema devedere, discut despre calitate.

Cum poti sa lasi un barbat cu care poti discuta si despre altceva decat vuvuzela pentru un ... tanar naiv?

Voi aveti un raspuns? Din 10 femei, 9 l-ar alege pe primul, cred eu.

sursa foto 1

sursa foto 2

joi, 24 iunie 2010

Vorbim in TVA sau cash?

A trecut vremea cand la fiecare colt de strada era cate un bisnismen ce vindea ace, brice si carice. Au inceput sa dispara buticurile cu biscuiti si hartie igienica de la parterul fiecarui bloc. Acum ne facem cumparaturile in hypermarket-uri, unde, vrei nu vrei, cumperi orice tampenie de care nu ai nevoie. Un singur lucru a ramas la fel, pretul fara TVA. Reclamele la companiile de telefonie mobila sau la masini iti spun pretul fara TVA al unui minut de convorbire sau al unei masini noi noute.
Consumatorul final, fie el firma sau tanti Jeni, plateste pretul cu TVA. Pe toti ii intereseaza cat trebuie sa scoata din buzunar, cash, si nu cat este TVA-ul. De ce? Simplu.
Tanti Jeni, cand se duce sa-si faca abonament la telefon, nu o intereseaza cat o costa fara TVA, ea nu poate sa recupereze suma de la stat, fiind consumator final. Pe ea o intereseaza cat plateste pe luna, cash. Pentru ca tanti Jeni, nenea Nelu si noi ceilalti, suntem consumatori finali si platim pretul cu TVA.
O sa spuneti ca e diferit in cazul unei firme, ca pentru o firma este important sa stie cat este TVA, ca o firma il poate recupera de la stat. Sa presupunem ca avem o firma care presteaza servicii, deci nu revinde nimic din ce cumpara. Firma vrea sa achizitioneze o masina, in leasing. Nu o intereseaza pretul lunar al ratei fara TVA, pentru ca cel ce incheie contractul nu umbla cu decontul de TVA in creieri. Nu stie cat a vandut pana la acel moment ca sa stie cat ar trebui sa fie TVA. Nu. Firma este interesata de cat trebuie sa plateasca lunar, cash; fie in cazul masinii, fie al abonamentului la telefonie, fie la pretul unui copiator.
Este atat de greu sa discutam in cash? Nu, pana la urma, asta conteaza? Cine poate sa-si faca previziuni de TVA ca sa fie mai interesat de asta decat de bani?

duminică, 20 iunie 2010

De week-end

Week-end-ul acesta trebuia sa inceapa cu un concert. Din fericire, spun din fericire pentru ca nu am auzit lucuri bune despre concert, buzunarul meu a spus pas unei astfel de distractii. Asa ca am inceputul week-end-ul altfel....
Sambata dimineata, dupa un somn repede, ma trezesc la aceeasi ora cu gainile, privesc pe geam si-mi spun ca e rost de o doza zdravana de relaxare. Dupa ce-mi pun 2 toale pe mine si-mi iau minunatul mp3, plec spre Herastrau. Ma gandeam ca la ora aceea nu sunt multi nebuni, dar supriza. Parcul era plin de oameni dornici de liniste si relaxare. Mai un alergator, un biciclist, un roller....
Imi pun rolele, dau play la mp3 si iau aleile la puricat. Pe Aleea Cartilor, in fiecare sambata si duminica este un mini targ de carte, daca pot sa-i spun asa, unde, la cateva standuri, gasesti tot felul de carti la preturi incredibil de mici - de la 1 la 10 Roni cartea. Daca tot e sambata dimineata si eu sunt in parc la ora 8, e clar ca sunt bolnava, asa ca de ce sa nu cumpar si o carte. Dupa o conversatie placuta cu cele 2 persoane care intindeau "taraba" si dupa ce am scanat tot ce aveau expus, am cumparat un roman si nu un dictionar, si chiar eram in stare sa cumpar mai multe carti dar pe cate le poti plimba cu rolele?
Imi caut o banca "cu vedere" la umbra unui copac, imi cumpar o cafea de la unicul chios deschis la ora aceea si citesc. Nici nu mi-am dat seama cand a trecut timpul, cand a disparut cafeaua si s-a terminat playlistul. Cum eu venisem pentru alte scopuri acolo si nu pentru citit, m-am gandit sa mai plimb cartea un pic. Si am plimbat-o, multe ture, pana mi-a spus ca e timpul sa ne luam micul dejun.
In drum spre casa, m-am oprit in piata gandind-ma ce ar fi bun de mic dejun. 2 mere, o sana, o merdenea si Academia Catavencu... servite la barul din bucatarie.
Dupa un asa mic dejun si inca o cafea, am avut energia necesara sa dau o fuga la munte, sa schimb aerul, sa dau o tura cu atv-ul in padure si sa infrunt fulgerele de pe autostrada.
Desi ma asteptam sa ma lase bateriile la ora 22, ceea ce ar fi fost grav fiind inca pe autrostrada si luptand cu ploaia torentiala si bucurandu-ma cand fulgera ca vedeam soseaua, am rezistat eroic pana la ora 1 dimineata.
Cine ar fi crezut ca azi dimineata o sa mai am energie pentru inca o tura prin Herastrau? Pacat ca dupa ploaia de ieri aleile sunt ude si e destul de greu sa "rulezi" in siguranta.
Cum concediul este departe, criza in floare, se pare ca singura mare sub forma de balta va fi lacul Herastrau, iar plaja va fi banca de la umbra. Norocul e ca la altii criza nu se simte si "marea" asta e mai lejera decat cea neagra.... mult prea neagra.

marți, 15 iunie 2010

O zugraveala proasta

Exista cateva reguli de baza pe care femeile ar trebui sa le invete, daca nu de la mama, macar de la prietene sau din reviste.
In afara de minunata regula ce spune ca "daca nu esti pana la 11 in pat, treci acasa", o alta regula de baza si de bun simt spune sa nu iesi nemachiata din casa. Nu se stie niciodata cu cine te intalnesti si, chiar daca esti femeie maritata, tot trebuie sa pui niste "vopsea" pe fata, pana la urma nici sotul tau nu are nicio vina.
Pentru femeile care si-au lasat opincile la intrarea in oras si au descoperit prima data fondul de ten si pudra la buticul din colt, regula "nu iesi nemachiata din casa" mai are cateva amendamente.
Inainte de orice, alege fondul de ten potrivit. Dupa ce ti-ai scos opincile si ti-ai pus pantofii Musette, mergi "matale" la magazinul din mall, acolo unde te dai cu parfum gratis, si alege fondul de ten impreuna cu una din "bagatoarele de seama" de acolo. Femeile acelea nu au doar rol decorativ in magazin ci si informativ. Si ce poate fi mai placut decat sa o vezi pe una cum se plimba ca un catel dupa tine si se gudura cand intinzi mana spre o crema Vichy?
Te asezi in fata unei oglinzi si incerci sa fii onesta cu tine. Fata ta e cam bronzata, asa e naturelul tau sau poate ai trecut pe la solar. Nu incerca sa te transformi in inger si sa alegi cel mai deschis fond de ten. Poate sa fie mama lui de Lancome, Revlon sau cum s-o numi, asta nu inseamna ca o sa arati ca in reclama daca nu nimeresti culoare care trebuie. Repet, intreab-o pe "impingatoarea de aer" din magazin.
Sa spunem ca ai reusit sa alegi fondul de ten, cu ajutorul consilierei, si te indrepti victorioasa catre casa, sa platesti. Nu-ti cade falca cand vezi ca un tubulet minuscul de fond de ten costa cat pensia lu'bunica'ta, si scoti manda cardul de credit. Apropo, nu ti-a spus nimeni ce inseamna card de credit de esti asa fericita ca ti-a dat banca bani fara sa te intrebe cine esti si de unde vii? Nu conteaza, afli tu la un moment dat.
Dupa ce iti etalezi toate fardurile pe chiuveta din baie, ca asa ai vazut tu in filme si reviste, astepti nerabdatoarea sa vina dimineata si sa incepi zugraveala.
Ei bine, aici ai nevoie de cel mai important sfat din lume. Daca ai nimerit sau nu, dar mai ales daca nu ai nimerit fardul cel mai apropiat de nuanta tenului tau, intinde-l cu incredere pe toata suprafata fetei si in jos, pe gat. PE TOATA FATA SI PE GAT.
Fondul de ten sau pudra au prostul obicei de a se scurge vara, cand transpiri precum scroafa in cotet, motiv pentru care este indicat sa nu le folosesti. Mai trebuie sa spun ca pielea fetei ar trebui sa respire macar vara, pentru ca la 30 de ani sa nu se transforme in suprafata Lunii? Ei bine, am spus. Daca totusi cresterea ta aleasa nu-ti permite sa iesi din casa fara zugraveala aferenta, revin si spun, intinde zmacurile pe toata fata.
Cel mai important, dar cel mai important, nu folosi fonduri de ten si pudre la mare. Nimic nu e mai placut pe plaja decat imaginea paparudei cu spoiala intinsa pana-n sutien. Da. Asta e motivul pentru care toti barbatii se uita dupa tine pe plaja, arati ca o paparuda.
Daca totusi te crezi mult prea buna pentru a urma sfaturile acestea simple, poti doar sa speri ca ai niste prietene bune care-ti vor atrage atentia ca arati precum cioara vopsita.

Daca tu tot mai esti suprinsa ca atat barbatii cat si femeile se uita dupa tine pe strada, inseamna ca nu ai prietene bune si esti, nici mai mult nici mai putin, clovnul tuturor. Un clovn gratis pentru altii, scump pentru tine. In timp, oamenii se vor satura sa rada de cum te machezi tu doar pe jumatate de fata, asta daca nu vei aparea cu o alta abatere de la regula, cum ar fi bluza transparenta, fara sutien, la locul de munca.

Daca ai citit si ti se pare ca nu esti tu, ca tu ai iesit pe gaura direct in sandale Jimmy Choo, ca un fard scump se aplica, de la sine, asa cum trebuie si ca ai prea multe MBA-uri sa asculti orice sfat, atunci... iti doresc...

vineri, 11 iunie 2010

Dictatura

Simplu si la obiect.

Exista diferente intre ieri si azi? Intre inainte, pana in 1989, si "inapoi" (2010)?

Exista?


  • telefonul era ascultat inainte de revolutie, doar cu aprobare si doar daca era pusa in pericol siguranta nationala, asa cum era definita la acel moment. Acum e ascultat de cine vrea, cand vrea si de ce vrea, pana si un amarat imputit isi poate asculta nevasta, datatoare cu furtunul la spalatoria auto din colt.

  • nu aveam voie sa vorbim regimul, sa spunem nimic despre conducator. Acum avem voi, dar oricum nu ne asculta nimeni, iar daca ne asculta, ne ofera demisia in alb, doar sa o semnam.

  • la televizor vedeam 2 ore de mari impliniri si nenumarate succes-URI in munca. Acum vedem 24 de ore pe zi cum se fura si cum nimeni nu face nimic si, din nou, nu lipsesc conducatori sa ne spuna cat de bine e si cata miere curge pe strazi.
  • alimentarele erau goale, dar daca stiai pe cine "trebuie" mancai un salam de sibiu sau o pulpa. Acum, desi vitrinele alimentarelor abia mai respira, tot este bine sa stii pe cineva care sa-ti vanda marfa proaspata si nu expirata de cateva luni.
  • inainte, orice bou absolvent de 4 clase, dar care pupa partidul si pe stanga si pe dreapta, ajungea prin posturi de conducere. Acum la fel. Sistemul PR (pile si relatii) functiona si inainte, ca doar fiecare avea acasa o vaca sau un bou, ce trebuia sa aiba un servici. Astazi, vaca e pitzi, boul e baiatul de baiat, si, la fel ca in trecut, trebuie sa aiba un servici. Diferenta este ca procentul este mai mare astazi decat inainte si e valabil si la privat si la stat. Fiecare are in firma cate un prost care e pila sefului, prost care are diploma, dar mai mult decat sa plimbe hartii nu stie.
  • spectacolele erau cenzurate, asa cum sunt si astazi.
  • ianinte, daca vorbeai de rau partidul sau aveai rude in strainatate, erai urmarit sau dat afara din partid, lucru ce echivala, uneori, si cu pierderea locului de munca. Azi, daca nu esti cu conducerea, esti importriva ei, deci acelasi lucru.
  • inainte de revolutie, sute de femei mureau incercand sa faca un avort ilegal. Azi, sute de femei fac avort legal si mor, iar alte sute de persoane mor din ignorata sistemului, chiar daca isi platesc contributiile.
  • inainte ne bucuram de micii si berea de 23 August, azi ne bucuram tot de mici si bere, dar mai des.
  • inainte taranii se plangeau ca nu au pamantul lor si muncesc la cap, azi se plang ca, desi au pamant, nu are cine sa il munceasca.
  • inainte umflam planurile la grau si porumb si rezulta ca pe un hectar a iesit grau cat pentru 5 hectare; azi umflam cifrele si, desi nimeni nu produce si nu munceste nimic, tara nu e in recesiune (zic ei).
  • inainte, invatamantul era prost, locurile la facultate putine si ieseau prea putini specialisti, dar niciun somer. Azi, invatamantul este extraordinar, la facultate nu intra decat cine nu vrea, ies mii de someri si niciun specialist.
  • inainte aveam timp sa mergem la teatru, la film, sa citim o carte. Azi avem timp sa stam pe facebook, sa citim ziare online, dar nu stim cum arata vecinul si suntem prizonierul calculatorului.

Trist.

E doar o noua forma de dictatura, suntem lasati sa credem ca suntem liberi, dar ceea ce se intampla este exact opusul. Nu avem voie aia, nu avem voie ailalta, nu avem bani de concertele pe care le-am asteptat, nu avem timp si nici bani de concediile prin strainatate, nu mai stim ce vrem sa facem in viata, stim doar ceea ce ni se spune ca vrem si acceptam fara sa ne intrebam daca e bine sau nu.

Am pierdut pana si Divertis-ul si Vacanta Mare, care au trait mult timp din simpatia adunata inainte, iar acum au cazut in derizoriu.

miercuri, 2 iunie 2010

O excursie la Viena

Capitala fostului imperiu Austro-Ungar a devenit un loc de pelerinaj pentru romani. Este la doar 1.000 de km distanta, dar la mii de ani lumina ca civilizatie. Viena este un oras nu foarte mare, cu locuitori toleranti, cu locuri pline de istorie si cultura.

O excursie la Vienna nu trebuie sa fie planificata pana la ultimul detaliu, dar nici nu pot fi omise cateva atractii cu parfum istoric.

Exista multe companii aeriene care au curse aproape zilnice catre capitala Austriei, atat companii de linie, cat si companii low-cost. Diferenta o face pretul si locul din care plecati (din Romania), caci la destinatie veti ajunge pe acelasi aeroport. Puteti gasi bilete ieftine, aproximativ 50 Euro dus-intors, la Blueair sau Fly Niki, si sa reduceti considerabil costul taxiului de la aeroport spre casa, in Bucuresti. Pentru o distanta de aproape o ora si 20 de minute, puteti sa treceti peste "fauna" din aerogara unui aeroport low-cost (Baneasa).

O data ajunsi la aeroportul din Viena, aveti mai multe optiuni pentru a ajunge in oras. Una ar fi taxiul, dar la un pret intre 35-40 de euro este destul de scump, mai ales daca nu va deconteaza nimeni drumul. O alta varianta ar fi autobuzul, care va duce pana in oras la un pret de aproape 5 euro.

Daca preferati trenul, exista doua posibilitati de a a junge in oras. CAT sau trenul rapid, costa cam 9 euro sau 16 euro calatoria dus-intors si nu dureaza mai mult de 16 minute. Si ultima varianta, dar nu cea din urma, trenul normal, care va lasa tot in oras, dar la un cost mult mai mic, respectiv 3,60 euro calatoria, inclusiv drumul cu metroul prin oras.

Viena are o retea de transport in comun foarte bine dezvoltata, dar destul de scumpa pentru est europeni. O calatorie cu metroul sau tramvaiul costa 1,80 euro, iar biletele se gasesc la automatele din statii si la tabacherii. Nu va faceti probleme ca nu cunoasteti limba lui Mozart, vienezii s-au gandit la asta inaintea voastra si au facut automatele de bilete "poligloate".

Dintre atractiile orasului, cea mai importanta este Palatul Schonbrunn. Un bilet pentru tot palatul costa cam 12,90 euro. Pentru asta primiti si un audio-guide, care, cu putin noroc, poate fi si in romana. Daca tot ati ajuns la palat, vizitati gradinile care sunt superbe, terasa Gloriette, labirintul si, nu in ultimul rand, gradina Zoo (12 euro). Pentru cei care cred ca la Baneasa este o gradina zoo, o sa inteleaga, vizitand zoo Schonbrunn, ce inseamna o gradina zoologica. Daca nici asta nu va starneste curiozitatea, poate hipopotamul sau ursul panda o vor face.

O alta atractie a unui oras plin de cladiri vechi, este Palatul Belvedere. Biletul costa 13,50 euro pentru tot ce-ti poate oferi palatul, inclusiv Orangeria, sau numai 9,50 euro doar pentru palat.

Cele mai multe atractii ale orasului sunt amplasate in Ring, centrul orasului, de la Stephansdom pana la Museum Quartier sau Hofburg unde, pentru 10 euro, puteti vizita apartamentele imperiale, trecand pe la Albertina sau pe la Scoala Spaniola de Calarie.

Spectacolele la Scoala Spaniola de Calarie costa de la 46 euro in sus, dar pentru 9 euro puteti asista la un antrenament cu muzica.

Daca nu va plac stradutele si pasajele din centrul orasului, daca nu va plac statuile si pietrele pe care au calcat Vivaldi, Strauss sau Mozart, nu poate sa nu va placa Prater. In parcul de distractii Prater, nu puteti rata o plimbare cu roata inaugurata in 1805. Costa doar 8,50 euro si ofera o panorama superba a orasului. Exista cateva cabine special amenajate unde se poate servi o cina romantica, la lumina orasului. Parcul ofera senzatii tari pentru toata lumea, de la copil la adult, iar preturile variaza intre 1 si 4 euro intrarea.

Daca va planuiti o excursie de 3 zile, aveti la dispozitie Vienna Card, care va ofera reduceri la muzee, concerte, restaurante, cafenele si transportul la/de la aeroport si gratuitate la transportul in oras.

Pentru ca toate astea le gasiti si pe internet la o cautare mai amanuntita, imi permit sa va fac cateva recomandari "culinare".

Nu trebuie sa ratati vestitul Sacher Torte. Se gaseste numai la hotelurile si cafenelele Sacher, care se afla numai in Austria. In mijlocul Vienei, chiar langa Opera, se afla hotelul Sacher unde o portie de "traditie si bunatate" costa 5 euro. Puteti comanda si pe internet un tort Sacher, dar costa 35 de euro si dispare farmecul de a-l savura intr-o cafenea ca acum 100 de ani.

Tot in mijlocul orasului, aproape de Stephansdom, se afla gelateria Zanoni&Zanoni. Fie vara, fie iarna, nu puteti sa nu incercati una din multele inghetate. Costa intre 4 si 6 euro si merita fiecare cent.

Oriunde in oras, puteti comanda un strudel cu mere (apfelstrudel), dar trebuie sa fie si cu sos de vanilie si frisca, iar pe la chioscurile aflate la tot pasul trebuie sa cumparati un carnat cu branza. Nu va temeti, vienezii obisnuiesc sa manance de acolo.

Va doresc o excursie placuta si nu incercati sa vedeti totul intr-o zi. Orasul trebuie descoperit si nu cucerit.

vineri, 21 mai 2010

Lectie simpla de matematica

Nu mi-am propus sa vorbesc de integrale, matrice sau derivate si nici sa demonstrez teorema lui Pitagora.
Ideea acestei simple lectii de matematica a plecat de la articolele din ziare, de la carcotelile de pe bloguri si de la parerile unora care se rezuma la a da cu piatra si a arata cu degetul. Spre norocul meu, am lucrat atat in sistemul public cat si in cel privat, si mai mult decat atat, am lucrat cu cifre, cu bugete si cu salarii.
Incep lectia cu o familie de bugetari- 2 profesori (nu toti bugetarii plimba hartii, si nu toti bugetari sunt indispensabili pentru sistem). Nu mai trebuie sa fac mentiunea ca acestia predau materii "nemeditabile" la gimnaziu (ex.- educatie fizica, educatie civica, biologie, chimie, fizica, etc.)

Amandoi au un salariu brut (pe hartie) de 2.000 Ron (477 Euro) si un salariu net (ad-labam) de 1.425 Ron (339 Euro). Diferenta dintre cele 2, respectiv 575 Ron reprezinta contibutii la sanatate, pensii, somaj si la bugetul statului (impozit pe venit). O sa spuneti ca statul muta banii dintr-un buzunar in altul, dar nu este asa. La final de an, cand se fac bugetele, casele de sanatate si de pensii, mizeaza pe sumele ce trebuiesc incasate de la angajati si angajatori si iau foarte putin din bugetul statului. Asta in cazul unuei economii "normale".
Bugetul lunar al familiei ajunge astfel la 2.850 Ron (678 Euro).

In cazul scaderii cu 25% a salariilor, bugetul celor 2 profesori se va reduce la 2.162 Ron (515 Euro), adica scaderea salariului brut cu 25% la 1.500 Ron si scaderea salariului net cu 25% la 1.081 Ron.

Ce faceau cei 2 profesori cu cei 2.850 Ron?
Dupa ce plateau intretinerea, telefonul, lumina si rata la banca (credite pentru achizitionarea unui tv sau frigider), le mai ramaneau bani sa plateasca 2 abonamente RATB (distantele in Bucuresti nu pot fi parcurse pe jos), un plin de benzina lunar pentru mici deplasari, abonament internet, carti si culegeri, mancare si, poate uneori, haine.
Cine sare si spune ca nu trebuiau sa faca credite, sa plece acum de pe acest blog.

Ce vor face acum cei 2 profesori cu cei 2.162 Ron, in conditiile in care cursul valutar creste-preturile cresc?
Inainte de orice isi vor palti intretinerea, apoi lumina si telefonul, abonamentele la RATB si mancarea. Rata la banca nu mai este pe primele locuri, daca raman bani bine, daca nu nu. Plinul de benzina va fi trimestrial si nu lunar. Abonamentul la internet- se vor mai gandi daca este necesar, au calculatoare si la scoala. Cartile si cuelgerile..... se vor baza pe cele deja achizitionate.

Cei 2 profesori nu vor mai consuma asa cumo faceau inainte, nu vor mai cumpara de la magazinul din colt al lui Nea Costica, si asemeni lor, nici altii nu vor mai cumpara de la Nea Costica. In scurt timp Nea Costica dispare.

Probabil cei 2 bugetari au viciul fumatului. Desigur, nu vor mai plati 10 Ron (2,4 Euro) pe pachetul de tigari timbrat si il vor cumpara din piata, fara timbru si fara bon fiscal ca-l doare pe bugetar la basca daca se mareste contrabanda cu tigari. Scad astfel incasarile la bugetul statului din TVA si accize pe tutun si infloreste contrabanda cu tigari.

Cei 2 bugetari, vor lasa masina in fata blocului, dar nu vor refuza oferta unui amic de a cumpara benzina la "bidon". Cei 2 considera ca este mult mai benefic sa-si cumpere benzina de la "amici" al un pret mult mai mic decat cel de la benzinarii, unde platesc 4,9 Ron (1,2 Euro)/litru. Mai trebuie sa spun ca statul nu mai incaseaza bani din TVA si accize pe produse energetice? Sau ca infloreste economia "subterana"?

Cei 2 profesori nu mai au cum sa-si plateasca rata la banca. Cum este un credit de nevoi personale fara garantii imobiliare, banca nu prea a re ce executa. Nu o sa-i ia frigiderul de 4 ani din casa, si chiar daca il ia, oricum devenise tablou. Foarte probabil, banca nu isi recupereaza integral debitul si incearca prin proprire pe salariu. Cum salariu deja este mic, nu va obtine, aproape, nimic din el.

Concluzia.
Mediul privat, intr-o oarecare masura, este sustinut de bugetari prin cheltuielile pe care acestia le fac la benzinarie, la magazinul din colt sau supermarketul de la iesirea din oras, la telefonia mobila si serviciile de internet, la farmacii, la mall-uri si banci, agentii de turism sau hoteluri si pensiuni. Reducerea cheltuielilor acestora se va resimti in urmatoarele luni in tot mediul privat.
Pentru ca ne place sau nu, economia este asemeni unui ceas, daca o rotita s-a stricat, tot mecanismul scartaie, dar daca 2 rotite se opresc....
Din cei 1.300.000 de bugetari, probabil 10% sunt cei care-si fac concediile afara si au salarii imense, restul sunt cei care vor suferi pentru scaderi.
Nu. Nu toti bugetari pot lucra in mediul privat, si asta din 2 motive:
- mediul privat nu poate absorbi un numar de 1.000 de someri acum, deci nu poate fi vorba de absortia a cateva sute de bugetari;
-doctorii, profesorii, politistii, cercetatorii si aviatorii- nu au loc toti pe piata privata.

Nu fac apologia bugetarului, cunosc destui care plimba hartii dar cunosc si destui care muncest. Din pacate, scaderea salariilor o vor resimti cei care au salriile mici si in prezent si nu cei care au salarii mai mari decat in mediu privat. Tot din pacate, daca se vor decide sa-i concedieze pe unii dintre ei, ma tem ca cei concediati vor fi cei care muncesc si nu cei care imping aerul.
Anul trecut intrebam asta, dar urmau alegeri.
Credeti ca ar fi murit cineva daca scadeau anul trecut salariile cu 5-10%?

luni, 17 mai 2010

Toate vin la timpul lor

Acum mai bine de un an, spuneam ce-mi doresc de ziua mea. Lucrurile au venit, incet, pe rand, dar au venit.
Am "primit" seara cu prietenii si ceasul si m-am gandit ca lucrurile se vor opri acolo.
Tot anul trecut, am crezut ca mai "primesc" si concertul AC/DC, dar nu a fost sa fie. Nu atunci.
Amsterdamul ramanea un vis indepartat.

Dar a venit anul acesta. Si a venit si ziua mea, cand, fara prea multe rugaminti, am primit....

Da. Anul acesta de ziua mea am primit Amsterdam si nu numai, dar mai multe nu pot sa spun :).

Mai ramanea AC/DC. Dupa aproape 6 luni de asteptare cu biletul in buzunar, dupa aproape 6 luni in care m-am gandit ca iar o sa ni se spuna ca nu vin, au venit. Si au meritat fiecare minut de asteptare.



Cum a fost concertul? Cine nu a fost acolo, a ratat concertul vietii.

O sa ma intrebati ce s-a intamplat cu ultima "dorina" de pe lista. Nimic mai simplu. Am "primit" o casa in loc de o anume masina, care oricum nu era necesara.

Lista trebuie upadatata, sa bifez ce am "indeplinit", sa schimb prioritatile, sa sterg lucrurile care au devenit imposibile si sa adaug noile oportunitati.

Voi aveti o "bucket list" sau viata curge la intamplare?

Dar blogul, mai stiti pentru ce l-ati facut?

miercuri, 12 mai 2010

Confesiunile unui asasin economic

Intamplator sau nu, aceasta carte mi-a picat in maini fix in mijlocul actualei crize mondiale.
Nu, nu am picat in plasa pe care vanzatorii de bestseller o intind cititorilor naivi, dar asta nu inseamna ca nu m-am oprit sa ma gandesc.
Tot ce se intampla in jurul nostru, la nivel macro, urmeaza un model perfect, de la razboaiele mondiale, la revolutiile anilor '90, la "dinamismul" economiilor CEE si pana la crizele mondiale. Toate urmeaza un model.
Dupa ce cititi cartea, faceti un joc de memorie si incercati sa va amintiti ce se intampla in anuii 1989-1990 in jurul nostru, la unguri, la cehoslovaci, la sarbi (Yugoslavia), la bulgari. Unii au fost mai intelegatori si au acceptat conditiile mai usor transformand totul in "Catifea", altii au cedat de buna voie-Ungaria, iar altii se mai lupta si astazi pentru ceea ce le-au lasat mostenire stramosii- fosta Yugoslavie. Toti au urmat acelasi model.
Razboaiele moderne au urmat acelasi model- mereu un lider care s-a "opus", mereu o arma secreta care nu s-a gasit si mereu o tinta urmatoare. Fiecare razboi a avut/are o motivatie pur economica. Cine va urma? Pai sa ne uitam in ziare/online/tv cine nu joaca cum canta ... unii?
Economiile tarilor au urmat acelasi model- cineva (FMI,BM) oferea bani, dar punea conditii cum sa fie cheltuiti si cu cine.
Nu am sa spun ca aceasta carte este 100% adevarata, dar nici 100% falsa, spun doar ca un sambure de adevar exista. Nu este o carte care sa fii facut valuri, nu este o carte pe care trebuie sa o ai sau sa o citesti, nu este o carte care sa ofere raspunsuri si nu este o carte pentru cei ce savureaza Libertatea.

Astept sa-mi spuneti cum vi s-a parut.

marți, 11 mai 2010

Modificarea Codului Muncii

Mai in gluma, mai in serios, cred ca a venit momentul sa schimbam Codul Muncii.
Criza nu mai este doar la vecini ci si la noi, iar miile de taxe si impozite pe care trebuie sa le platim din salariile mai mici ne vor forta sa ne schimbam tabieturile de angajat.
Este foarte clar ca actualul cod al muncii, facut pe vremea cand PSD-ul conducea tara, si cand liderii de sindicat erau parlamentari (nu ca nu ar mai fi acum), este mult depasit de realitatile economice. Mai concret, codul muncii nu-ti permite tie, angajat, sa ai mai multe slujbe "curate", adica sa ai mai multe contracte la care sa platesti taxe si impozite. Codul muncii are grija de tine, angajat, asa cum "statul protejeaza familia", sa nu te surmenezi muncind mai mult de 8 ore pe zi sau 5 zile pe saptamana.
Ei bine, in situatia in care am ajuns, poate eu si multi altii, care mai avem o bruma de bun simt, dorim sa avem mai multe slujbe, slujbe la care sa platim taxe si impozite, nu sa incurajam economia subterana.
De ce statul nu ar accepta? Pentru ca ne imbolnavim? Pentru ca nu mai apucam pensia?
Si in prezent, statul suporta doar partial serviciile de sanatate, iar pentru a fi siguri ca nu iesim din spitalele Romaniei cu picioarele inainte, dam plicul (neimpozitat) la doctor. Muncind 16 ore din cele 24 ale zilei, nu avem timp sa ne imbolnavim si sa stam pe la spitale, nu avem timp sa ne gandim la politica, nu avem timp sa vedem ce fac ei.
De ce sa nu modificam codul muncii? De ce sa nu muncim pana iesim pe poarta "fabricii" cu picioarele inainte? De ce sa mai asteptam pana la pensie, pe care nu stim daca o vom mai apuca? De ce, daca eu vreau 10 slujbe sa-mi iau 4 pereti de caramida intr-un bloc din '30, sa nu pot sa-mi iau 10 slujbe?

vineri, 30 aprilie 2010

2 lumi

Uite cum vin eu dimineata la birou, cu un zambet in coltul gurii, fericita ca este vineri si mai am doar 8 ore de munca pana la mult asteptatul weekend, si imi spun ca nu o sa cada soarele de pe cer daca merg pe jos pana la birou, si totul se strica.
Cum e vineri, blugi si tenisii sunt la mare cautare, asa ca echipata pentru drumul pe jos, cu castile in urechi si cu zambetul de "am castigat un milion de euro la loto", ma indrept agale catre birou.
In drum, zaresc o covrigarie cu o coada mica. Ma asez linistita la coada si astept covrigii care intarzie sa apara. Doi mosi se certa in fata mea dar ii ignor. E vineri, e soare, ascult Texas. Nimeni si nimic nu-mi poate strica dispozitia, iar ziua buna se cunoaste de dimineata. La doi pasi de covrigarie este piata si ma gandesc ca nu ar strica un fruct pentru ziua aceasta frumoasa. Ma opresc in piata destul de goala, semn ca mosii si babele sunt la coada la covrigi, si-mi cumpar 2 fructe. Vanzatoare nu e ciufuta, imi vorbeste frumos, imi zambeste si imi ureaza o zi buna. Si nici nu era tiganca.
Plec mai departe si drumul ma poarta prin Herastrau. Pasarele canta, soarele se strecoara printre frunzele abia inverzite, doi batrani joaca sah pe o banca, iar altii doi fac jogging, cateva veverite jucause alearga din pom in pom, e primavara si e frumos.



Ajung la caldirea unde se afla biroul cu zambetul pe buze, salut politicoasa portarul si urc in lift. Acolo ma intampina cu aroganta avocatul de la firma vecina. Nu raspunde la salut, poate pentru ca nu i-am dat 5 lei, dar u conteaza. Nimeni si nimic nu-mi strica ziua. Intru pe usa ce duce catre birourile noastre si niste ochi obositi imi spun cu sictir la "buna dimineata". Nici asta nu-mi poate strica ziua. In birou, toata lumea tipa, nu merge aerul conditionat, nu functioneaza imprimanta, suna furnizorii sa le platim, haituim clientii sa ne plateasca, mai injuram un calculator care se opreste cand nu trebuie, mai tipam unii la altii, lucruri obisnuite la birou.

In fiecare dimineata o luam de la capat, si ne bucuram de soare, si ne spunem ca nimeni si nimic nu ne va strica ziua, dar ajungem in jungla si devenim rai. Petrecem fiecare zi in cele 2 lumi. O lume linistita si calda, o lume unde totul este perfect, iar apoi ajungem in lumea urata si rece, unde ne agatam cu dintii si unghiile de fiecare bob de cearta.
Cum putem sa ne schimbam starea atat de repede? Cum putem sa trecem de la zambetul linistit la urletul infiorator?
Dar cel mai important, cum putem sa luam razele soarelui printre frunze, sa luam cantecul pasarelelor sau joaca veveritelor si sa o aducem in birou? Haosul il putem crea, dar linistea?

miercuri, 28 aprilie 2010

Mini-vacanta

Habar nu aveam ca vine mini-vacanta de 1 Mai, noroc cu presa din Romania ca mi-a amintit.
De la inceputul anului, de cand am primit un calendar pe 2010, incerc sa-mi pastrez zilele de concediu pentru mini-vacante: mini-vacanta de 1 Mai, mini-vacanta de 15 August, mini-vacanta de Craciun si mini-vacanta de Revelion.
Toate aceste mini-vacante, asa cum se vede in calendar, sunt de fapt weekend-uri. Este posibil ca unii dintre noi sa nu fie asa norocosi si sa fie nevoiti sa lucreze sambata, dar de aici pana la a transforma un weekend normal intr-o mini-vacanta este cale lunga.
Ar trebui sa ne mentinem in spiritul guvernantilor, cei care doresc ca prima pensie sa se transforme in ajutorul de inmormantare, si sa consideram ca avem prea multe mini-vacante in timpul anului, 52 mai exact. Ar trebui sa dam dovada de solidaritate sociala si sa mai renuntam la aceste mini-vacante, sa muncim mai mult si sa nu mai bate drumurile patriei, alea care mai exista.
Daca facem un calcul rapid, avem 52 de mini-vacante adica 104 zile libere, plus zilele de concediu inca 21 minim, plus zilele cu sarbatori legale, 11 mai precis, ajungem cam la 136 de zile libere pe an. La asta se mai adauga un concediu medical neverificat de politisti- alte 5 zile, o nunta, o inmormantare- alte 2-5 zile, si ajungem sa lucram numai 200 de zile din cele 365 ale anului. Nu mai punem la socoteala o delegetie sau o vizita a actionarilor si nici cazul extrem cand pica server-ul si toata lumea citeste presa sau face cuvinte incrucisate.

Mi se pare mie sau chiar au dreptate FMI-sti cand spun ca muncim prea putin?



Voi ce faceti in aceasta mini-vacanta? 1 Mai il petreceti in drum spre bulgari si 2 Mai in drum spre casa sau faceti un mare gratar si lasati urme sa vedem si noi la TV cum a petrecut romanul mini-vacanta de 1 Mai?

vineri, 23 aprilie 2010

Sigur sau nu

In fiecare dimineata privesc stirile la tv si mai vad cate un accident auto, unul de avion, unul de tren, s.a.m.d.
De fiecare data cand ma urc in avion sper sa ajung la destinatie.
De fiecare data cand mai urc in masina sper, in ciuda accidentelor trecute, sa ajung teafara la destinatie.
De fiecare data cand ma urc in tren, adica foarte rar, sper sa-i functioneze semnalele si macazul si sa ajung intreaga la destinatie, chiar daca mai tarziu.

Urmarind stirile, nu pot sa nu ma intreb care-i cel mai sigur mijloc de locomotie?

1. Automobilul- desi, statistic, pare cel mai periculos.
2. Tren - tot e bine ca nu suntem in India, dar si asa e periculos.
3. Avion- daca in fata legii unui sunt mai egali decat altii, in avion suntem toti egali, indiferent de clasa la care calatorim.
4. Vapor- nu vine valu' sa-ti ia calu?
5. Bicicleta- intr-o tara civilizata poate, acolo unde nu se fura capacele de la canal.
6. Pantofii sport- adica mersul pe jos ce face glezna frumoasa. Recomandarea ar fi sa nu traversati pe la trecerile de pietoni. Se pare ca ai mai multe sanse sa supravietuiesti unei traversari prin locuri nepersise decat unei traversari pe zebra.
7. Role- pana una alta, pare cel mai sigur mijloc de locomotie.

Voi ce parere aveti?

miercuri, 21 aprilie 2010

Cum e cu nesimtirea

Se pare, conform studiilor pe care nu le-au facut cercetatorii americani, ca batranii romani, pe masura ce le cade parul din cap si incep sa le atarne pieile, descopera un nou mod de a exista.
Nesimtit.
Batranii romani descopera cum este sa traiesti nesimtit. Nu ei, desigur. Ei nu sunt nesimtiti, restul populatiei care graviteaza in jurul lor devine subit nesimtita.
Batranii romani uita ca au fost si ei acolo, uita ca au avut 20, 30, 40 de ani si pretind ca interlocutorul sau cel din fata lor sa se ridice la nivelul lor si nu ei sa coboare.
Batranul roman se plange ca e bolnav, dar cand e vorba de stat la cozi la deschiderea hipermarketurilor, devine superman.
Batranul roman sufera de apropiere. Oriunde este o coada, fie ea formata din 2 persoane, vine si batranul roman si se aseaza in carca ultimului. Carca nu este la modul figurat ci la modul propriu, pentru ca batranul roman este obisnuit sa se inghesuie, sa iti sufle in ceafa si sa te miroasa.
Batranul roman, pe masura ce imbatraneste, uita motivul pentru care cineva i-a facut o incapere in plus in casa, cand putea sa lase cacastoarea la coltul blocului. Batranul roman uita ce rol au cada, dusul, dar mai ales sapunul.
Batranul roman nu are niciodata destul timp. Este foarte probabil ca tu, tanar angajat intr-o companiei de rahat, sa iti iei o zi de concediu pentru ati rezolva probleme sau poate fugi in pauza de masa la un control la spital ca, fix in acel moment, are pauza de masa si pensionarul roman. Nu, nu incercati sa va rugati de el sa va lase sa intrati inainte ca nu aveti timp. El este foarte ocupat, dar mai ales EL ESTE MAI BATRAN, deci prin urmare, el are intaietate.
Batranul roman nu accepta sa fie contrazis. Tu, indiferent de cate carti ai citit, indiferent de cate ziare si site-uri urmaresti, nu ai cum sa stii mai multe decat el. Este posibil ca nimic sa nu se fii schimbat din era glaciara, este foarte probabil ca nimic sa nu mai fie la fel, nu conteaza. Batranul roman are dreptate MEREU.

Pentru a nu ma blama ca vorbesc astfel despre batrani, fara sa consult cercetatorii britanici, am rugamintea sa faceti urmatoarele lucruri:
  • incercati, daca sunteti femeie, sa iesiti dintr-o cladire inaintea unui batran;
  • incercati sa rugati un batran sa va lase sa platiti impozitul inaintea lui;
  • incercati sa-i spuneti unui batran sa coboare din carca voastra;
  • incercati sa-i spuneti unui batran sa nu mai circule cu masina, deoarece reactiile lui sunt mult incetinite.

Oricat de politicos ati spune oricare dintre aceste propozitii, tot ce veti obtine este un "NESIMTITULE".

marți, 20 aprilie 2010

Liga campionilor la Bucuresti

Desigur, gandurile voastre au fugit catre zarile prafuite ale sportului cu balonul rotund, asa cum le place comentatorilor sa spuna.
Ei bine, in tara asta se mai practica si alte jocuri cu balon rotund, ca tot minge este, iar la unele chiar excelam, iar aici vorbesc despre handbal.
Daca in urma cu un an, echipa din Valcea se zbatea pe marginea falimentului, anul acesta joaca finala Ligii Campionilor. Da, da.... Oltchim Ramnicu Valcea joaca finala Ligii Campionilor.
Ei bine, daca asta nu ar fi fost de ajuns, astazi au fost tragerile la sorti pentru meciuri finalei. De ce spun meciuri? Handbalul este un sport mai aparte, iar meciurile se desfasuara pe sistemul tur-retur, indiferent daca este vorba de calificari sau de finala.
Sortii au hotarat ca returul finalei de Liga Campionilor sa se joace la Bucuresti, pe data de 16 Mai.

Stiti ce se mai intampla in Bucuresti in aceasi zi???

O zi de notat in calendar...poate chiar pentru posteritate.

miercuri, 14 aprilie 2010

Ce mi-ar fi placut

Dupa ce am citit postarea Ninei, ma mai baut trei cafele, am mai adunat 5 cifre cu calculatorul de birou, cum altcumva, mi-am dat seama ca stiu ce-mi place si ce nu, ar fi fost si culmea sa nu stiu la varsta asta.
Cu totii stim ce ne place, cu totii zbieram adesea in gura mare ce nu ne place, dar ma framanta o intrebare.

Ce mi-ar fi placut sa se fiu sau sa se intample?

1.Mi-ar fi placut sa ma nasc in Germania, din ratiuni pur stupide, dar poate asa nu mai participam la rasul general cand cineva isi face nevoile cu "presiune". Romanul e pudic si prost, rade cand cineva face o treaba mica cu presiune de se aude 2 strazi mai incolo, rade cand la treaba mare mai scapa si fasoalea, rade cand simte mirosul, rade ca "muta la ...." vorba-ceea. Poate nu numai noi, romanii, sutn atenti la obiceiurile de cacastoare ale colegilor, vecinilor si necunoscutilor din baruri, dar noi ne manifestam cu cel mai mare entuziasm si nu ne lipseste decat banner-ul de intampinare a "criminalului" pe care sa scriem mare "AI FACUT O TREABA ZGOMOTOASA".

2.Mi-ar fi placut sa capat peste noapte puteri imense si sa pot citi o carte doar atingand-o. Stiu, am vazut de prea multe ori filmul "Phenomenon", dar a meritat fiecare secunda. Nu era neaparat necesar sa se intample in scoala acest "fenomen", dar mi-ar placut sa stiu cat mai multe si sa nu le uit dupa toceala din liceu.

3.Mi-ar fi placut sa fiu mai inalta si, daca as fi fost un copil ascultator, acum ar fi o realitate. Mai inalta nu pentru metri si metri de material care se strica pe hainele mele si ajunge taiat si aruncat de croitor, mai inalta nu pentru a purta rochii pana in pamant, fara sa fiu nevoita sa le tai, mai inalta nu pentru a culege corcoduse fara nici cel mai mic efort, ci mai inalt sa vad si eu scena la concerte. Ok, vad ecranul acela mare, asta daca exista, ascult muzica minunata a formatiei sau cantaretului, dar cand incep cei din jur sa se minuneze de ce se intampla pe scena, eu.... Da, stiu, pot sa ma sui in carca cuiva, dar nu e recomandat sa faca acest lucru, nici pentru mine si nici pentru "cuiva".

4.Mi-ar fi placut sa vorbesc mandarina cursiv. Cea mai vorbita limba din lume dar si cea mai grea sa fie vorbita fluent de mine. Fara nicun motiv aparte dar mi-ar fi placut sa invat sa scriu vertical si invers decat scriu acum. Probabil o sa spuneti ca se poate. Desigur, se poate, nimic nu este imposibil, dar eu am spus ca mi-ar fi placut sa o vorbesc si sa scriu, nu ca mi-ar placea sa o invat.....Pfiu, chestie de noanta.

5.Mi-ar fi placut sa vin si sa plec de la birou cu caleasca. Trecand peste placerea mersului in caleasca prin transeele din piata Televiziunii, tot drumul de acasa si pana la birou s-ar transforma dintr-o corvoada intr-o placere.

6.Mi-ar fi placut sa nu am atatea defecte din fabricatie.

Voua ce v-ar fi placut sa fiti sau sa vi se intample?