vineri, 24 octombrie 2008

O insula pustie


"Ce ai lua cu tine pe o insula pustie?"
Este intrebarea la care fiecare dintre noi s-a gandit macar o data. Si eu m-am gandit la asta azi, blocata in trafic-ca deh...traficul a devenit un fel de loc de meditatie, la cat am ajuns sa petrecem in el, dar asta nu e un post despre cat stam in trafic (o sa postez si despre asta la prima zapada din iarna 2008-2009, atunci o sa am timp de fooooooarte multa meditatie si tutun). Revenind la oile noastre, si nu la Becali, m-am gandit ce as lua cu mine pe o insula pustie. Gandind "Matrix", adica in cifre si logica, m-am intrebat daca voi stii dinainte momentul in care voi pleca pe o insula pustie? Daca da, atunci raspunsul ar fii simplu: un laptop cu baterie solara (nu stiu sincer daca exista, dar daca nu ar trebui sa-l inventeze cineva cu siguranta pana plec eu) si conexiune la internet (sper ca insula aleasa sa fie in aria unui furnizor de internet). Right. Acum va intrebati cum naiba sa am conexiune la internet si cine sa o plateasca? Cum spuneam, daca stiu momentul, inainte de a ajunge pe insula pustie, as deschide un cont bancar cu debit direct pentru furnizorul de internet (adica isi ia nenea de la cablu banii cand vine scadenta). Perfect pana aici. Dar de unde banii? Simplu. As transmite prin camera web (doar nu credeati ca iau orice laptop-doar are baterie solara) aventurile de pe insula, si nu gratis ci platit (doar am spus ca nimic nu este gratis pe lumea asta-). Cu toti suntem disperati be Big Brother- dar acesta ar fii unul interesant (nu stiu daca mai exista asa ceva,dar daca apare cer drepturi de autor)cu viata pe o insula pustie, si tot ce inseamna ea: cum inveti sa faci focul, cum faci un culcus, cum culegi roua de pe frunze sa o bei, cum mananci toate ganganiile de care nici nu ai stiut ca exista, cum inveti sa pescuiesti chiar daca nu-ti plac pestii, cum constati, cu stupoare, ca insula nu e chiar pustie si mai exista viata in jurul tau, si multe alte cum-uri. Right-money- o sa spuna 99,99% dintre voi. Wrong- va raspund eu. Calculatorul si internetul sunt pentru comunicatie. Cu cine? Cu prietenii si familia. De ce? Pentru ca, in general, acea intrebare iti limiteaza numarul lucrurilor pe care le poti lua si nu ai dreptul sa iei o persoana. Asa as avea toti prieteni cu mine si, pe langa laptop, cred ca ar merge si un mare bax de tigari (asta pana ma deprind cu traiul pe insula pustie). Din pacate, ca orice lucru frumos inceput, ar deveni tentant si pentru altii si ar dori sa imparta insula cu mine, sau te trezesti cu avionasul lui Diaconescu ca te transmite in direct ca doar te-a descoperit cercetasul lui (sa ma bati acum si nu stiu cum il cheama pe nenea acela care e SRI-ul, CIA, Mossadu si MI5 la un loc).
Dar asta ar fii idealul, nu? Sa mergi pe o insula pustie si sa nu fii singur atunci cand vrei, ca esti la un click distanta de toti oameni si totusi la mii de km, iar cand vrei sa poti sa inchizi calculatorul acuzand lipsa luminii solare (banuiesc ca se subintelege ca insula ar trebui sa nu fie la Poli si sa fie 6 luni de noapte pe an).
Dar in cazul in care nu stiu nimic in avans si ajung pe o insula pustie fara pregatire? Atunci, ce as lua cu mine? Aici raspunsul este si mai simplu. Nimic. Nici tigarile-ca oricum as termina pachetul pana la destinatie, nici laptopul-ca ar fii inutil dupa ce se termina bateria, nici telefonul-ca mai mult ca sigur nu are acoperire. Nu as lua nimic pentru ca am totul in cap si suflet- prieteni, familie, amintiri, muzica, informatii (nu destule pentru o astelf de aventura, recunosc), curiozitati, toate ar fii cu mine si ar cam fii de ajuns. Cred eu.
Ma intreb altii ce ar lua???

miercuri, 22 octombrie 2008

Deviatia de sept



De ce scriu despre asta? In lumina ultimelor evenimente care s-au soldat cu chemat salvare, facut injectii, trecut printr-un atac de panica cat Casa Poporului, trebuie sa deschid cutia pandorei si sa spun unde este buba. Peste cateva zile sunt programata sa fac o astfel de operatie. Ca orice om prost, astazi am citit pe forumuri si pe net cam care sunt parerile celor care au facut asta. Nimic rau pana aici. Un om informat este un om puternic. Cine a fost idiotul care a spus asta? M-am informat si nu sunt mai puternica, ci sunt moarta de frica. Justificata? Da. E o frica justificata, nu de operatia in sine, ci de ceea ce simt vis a vis de operatiunea in sine. Imi este frica de durere si, conform spuselor de pe forumuri, va fii destula durere. Asta este tot? Multi sunt inspaimantati de durere, multi recunosc, altii braveaza, altii nu stiu ce fac si nu ma intereseaza.
Ce inseamna operatia? O septoplastie inseamna o interventie chirurghicala prin care se indreapta septul (osul) nazal. Daca vreti mai multe detalii, intrebati-l pe Musiu Google.
Daca tin prea mult la nasul meu? Nu neaparat. Doar ca acum mult timp, cand aveam doar 6 ani, am mai fost internata, dar pentru o operatie de eliminare a polipilor nazali. Am uitat mizeria din spital, am uitat lumina ingrozitoare din sala de operatie si fetele extraterestre ale doctorilor aplecati asupra mea, am uitat cat de greu era sa-mi inghit propria saliva (nu voiam sa fie un post linistit ci adevarat) dupa interventie, dar nu am uitat de ce era singura, la 6 ani, intr-un spital rece. Ziua internarii a fost ziua in care Ruxisor (Dumnezeu sa o odihneasca in pace), Zeul meu de atunci, a incetat sa ma mai astepte pe leaganul dintre pruni. Aveam doar 17 ani, un zambet cald si o minte de copil de 6 ani. Trebuia sa ma astepte in leagan, sa-mi cante melodia ei favorita (asta daca va intrebati ce cauta Angela Similea aici). Se spune ca timpul sterge ranile. Gresit. Timpul acopera ranile cu praf gros de nimicuri zilnice, dar vine un moment, cand este de ajuns o mica adiere sa alunge toata negura. Nu am uitat, doar am lasat praful sa se aseze.
Prima data cand am fost in spital a fost o intamplare, a doua oara a fost o coincidenta, ce va fii a treia oara? Sper din tot sufletul sa fie doar o deviatie de sept cu toata durerea ei.

marți, 21 octombrie 2008

Fuck off



Nu am vrut sa scriu acum, sa nu fiu patimasa. Pana la urma, fuck off. De ce? Am vrut sa aduc pe blog campania "Free Hug", atat de blanda si frumoasa. Fuck off. Nimic nu e gratis. Nici macar o imbratisare, ca atunci cand afisezi "Free hug" astepti sa fii imbratisat la randul tau. So fuck off. Nu am chef sa-ti dau nimic. Cand mergi pe strada si zambesti, astepti un raspuns la zambetul tau. So fuck off. Te injur de ce vrei tu, dar nu raspund cu zambete cerute. Iubesti pe cineva si ii spui si ramai cu fata aia tampa ca nu ti se raspunde la iubire. So fuck off. Iubesc pe cine vreau si nu cersesc nimic in schimb. Suna telefonul si cel mai bun prieten iti spune ca are o problema. So fuck off. Si eu am o mie de probleme, dar tu vrei sa te ascult pe tine. Nimic nu e gratis. Opreste-te un pic si incearca sa te gandesti. Cand ai oferit ultima data ceva GRATIS? Never. Ai asteptat mereu ceva. So fuck off. Cine are nevoie de cersetoria voastra? Fuck off.
E prea mult fuck in acest mail??? Fuck off. Pot mai mult si am sa ofer fiecaruia care indrazneste sa cerseasca ceva, pretinzand ca ofera gratis zambete, fuck off, ai dintii murdari, imbratisari gratis, fuck off, puti a transpiratie, iubire curata, fuck off, nu ai invatat o poezie in viata ta si vii sa-mi spui mie versuri, prietenie, fuck off, nu sunt societate de binefacere, slujba buna, fuck off si baga-ti-o undeva, loc in fata la coada, fuck off, vrei sa ma buzunaresti, o tigarea, fuck off, maine imi iei tot pachetul, o cana cu apa, fuck off, vrei o bere-n schimb, sa-ti conduc masina, fuck off, ai furat-o si nu vrei sa te prinda pe tine, sfaturi, fuck off, nu stii sa-ti spui numele corect si dai sfaturi, viata, fuck off, e asa de cacat ca mai bine nu o dadeai.
Why don't you just fuck off? You don't have to die. Just FUCK OFF!!

luni, 20 octombrie 2008

Un zambet pentru prieteni dragi



Am invatat franceza de nevoie la liceu. Tot ce-mi mai aduc aminte despre orele de franceza sunt nebuniile pe care le faceam in timpul ei. Cum ne motivam absentele, cum se plimba nebunu' de Valicu in boxeri prin clasa, cum ne povestea Floarea aventurile ei, cum il asculta mereu pe Victor, cum ne trimitea profa cu flori si martisoare la cunoscutii ei.
Au trecut anii si sper ca Valicu nu mai umbla in boxeri la munca, nu de alta da e politist la circulatie, sper ca Floarea sa nu mai aiba aventurile de atunci, sper sa nu mai merg cu flori si martisoare la necunoscuti. Prietenii au ramas, au disparut, au aparut altii intre timp si au disparut si ei sau nu. Pentru unii am facut compuneri in franceza, desi nu stiu decat 2 (doua) cuvinte :QUI si NO, pentru alti nu am facut nimic, pentru ceilalti....ei stiu mai bine.
Dar am promis cuiva, un prieten drag, ca ii voi aduce o bucatica de Paris, asa cum l-am vazut eu boem, stralucitor, socant, frumos mirositor, curat, luxos, magnific, unic, "crem de la crem".
Pentru tine, prieten drag, sa nu uiti ca Paris-ul te asteapta...

Nu fii bizon in trafic


De ce scriu despre asta? Simplu. Tocmai vin din trafic si am inteles de ce campania se numeste "Nu fii bizon in trafic" si nu se numeste "Nu fii vaca in trafic". Statistic vorbind, numarul conducatoarelor auto este aproape egal cu cel al conducatorilor auto, atunci de unde ideea ca daca o persoana face prostii in trafic trebuie sa fie automat femeie? Pai simplu ca buna ziua. Barbatii inca mai cred ca sunt pe vremea telegutelor conduse doar de ei. Domnii mei dragi, aflati cu stupoare ca nu mai sunteti regii soselelor, aveti si regine. Daca ies de pe o strada in traficul blocat si un "domn" nu ma lasa pentru ca sunt femeie, cine e bizon? Daca stau pe podul Grant in rampa si tu stai fix in fundul masinii mele sa vezi daca stiu sa fac plecarea din rampa (daca te lovesc, fraiere e vina ta ca nu ai pastrat distanta) cine e bizon? Daca opresc inainte de a intra intr-o intersectie blocata iar tu insisti cu claxonul, cine e bizon? Daca traversez strada pe trecerea de pietoni si tu ma injuri, cine e bizon? Daca se pune verde si dureaza mai mult de 30 de milisecunde pana plec iar tu dai flash-uri si claxoane, cine e bizon? Daca vreau sa ies din parcare, dar tu ti-ai lasat Q7 in mijlocul strazii (ca d-aia te-a facut mata prost si umblii in libertate pe strada) si ai blocat circulatia, cine e bizon? Daca vezi ca pe borul masinii scrie 260km si tu vrei sa aflii daca poate masina sa prinda 260km/h si ne pui viata in pericol, cine e bizon? Daca bei cu baietii si te sui la volan manga si darami, in cel mai fericit caz, un stalp de lumina si lasi o strada intreaga fara curent, cine e bizon? Daca-ti tunezi masina de o faci pom de craciun, cine e bizon?
Acum ati inteles de ce campania se cheama "Nu fii bizon in trafic" si nu se cheama "Nu fii vaca in trafic"?

Prima intalnire cu Metallica



Prima intalnire a mea cu Metallica a fost acum multi ani in urma, mai exact atunci cand am cumparat un tricou. Se intampla pe la inceputul anilor '90. Un tricou alb pe care scria Metallica. Naiba stia cine sunt astia pe atunci. Nu m-am oprit aici, am mai cumparat si alte tricouri cu nume pe care nu le stiam atunci, gen Iron Maiden, Judas Priest, Manowar. Intre timp am aflat cine sunt cei de pe tricourile mele, am mai descoperit si altii, i-am mai uitat pe unii, ii astept pe cei ce vor veni.
Mai am si acum tricoul acela. Cum spunea un amic, nu trebuie sa fac dus ca sa descopar tricoul cu Metallica. Este acolo. Nu la fel ca la inceput, dar este.
Asa sunt si ei. Nu ca la inceput, dar sunt. Si sunt cei mai importanti si cei mai aproape de sufletul meu. O sa ma intrebati unde am stat la concert? Nu am fost. Da. Am vandut Metallica pentru un concediu. A meritat? Da. Nu trebuie sa merg pe stadion ca sa ii ascult. Sunt peste tot cu mine, in masina, pe telefon, la birou, acasa, in concediu, si asta e cel mai important. De ce "Whisky in the jar"? Don't ask.

duminică, 19 octombrie 2008

De ce plang zeii?


Azi am inteles de ce plang zeii. Nu am scris cu litera mare. Nu exista un zeu universal. Sunt mii de zei. Cei la care ne inchinam noi zilnic. Cei pe care ii creem noi pas cu pas. Cei pe care ii lasam sa ne decida destinul.
Dar cine sunt zeii? Sunt oamenii de langa noi. Sunt colegii nostrii care reusesc sa obtina o promovare si par mai importanti. Sunt prietenii care obtin totul si sunt fericiti si vrem sa fim ca ei sau in jurul lor, crezand, copilareste, ca este molipsitoare buna starea lor sau fericirea lor. Sunt straini pe care ii vedem zambind dimineata si vrem sa fim ca ei. Sunt starurile de la televizor si credem ca cele 15 minute de faina o sa ne aduca fericirea. Sunt iubitii/iubitele care spun ca ne ofera totul, ne ridica la cer, ne arata Pamantul de sus, ne fac centrul Universului lor, ne fac importanti in micimea noastra.
Dar putem noi sa fim zei??? Da. Putem sa fim colegul care reuseste. Putem sa fim prietenul care e fericit. Putem sa fim necunoscutul care zambeste dimineata. Putem sa fim iubita/iubitul care creeaza Universul. Putem sa fim toti la un loc sau individual. Dar mai ramanem zei, dupa ce aflam ca am promovat pe pile? Putem ramane zei dupa ce nu suntem prieteni? Putem ramane zei dupa ce injuram dimineata?
Putem ramane zei dupa ce distrugem Universul??? Nu. O data distrus Universul nu mai ramane zei, devenim muritori ca toti ceilalti, devenim ursuzi, devenim urati, devenim rai, devenim avari, devenim oameni.
Misterul nu este sa devii zeu. Misterul este sa ramai ZEU pentru cei din jurul tau. Sa ramai TU. Si atunci cand nu reusesti, esti un zeu care plange ca noi toti.

Retrospectiva 2008


Acum ceva timp am vrut sa fac o retrospectiva a anului, in ideea in care, mai sunt doar cateva zile (destule se pare) si nimic incredibil nu se mai poate intampla. Eronat. Intr-un timp, relativ scurt, am inteles exact diferenta dintre sistemele de operare Windows- gen 98, Millenium, XP, Vista, cu aplicatie pe noi, banalii oameni. Toti avem acelasi scop in viata, doar ca difera caile pe care le alegem sa ne atingem scopul. Suntem, in final, umili robotei care vedem in jurul nostru doar munca, facturi, vrem masini, vrem vile, vrem case de vacanta, vrem teren pe Luna, vrem haine de firma (indiferent de calitate-din mall sa fie luate), vrem concedii indepartate, vrem mancare exotica, vrem ...
Exista oamenii care au un sistem de operare gen Windows 98, foarte bun la timpul lui, dar, din pacate, depasit de viteza cu care se misca lucrurile. Acestia nu vor foarte multe, vor ziua de maine si atat. Ei nu pot sa inteleaga, nu pentru ca nu vor, ci pentru ca nu au procesorul (creierul) destul de puternic. Probabil ei sunt cei mai fericiti sau nu. Nu stiu ca exista si altceva si nu vor.
Exista oameni care au un sistem tip Millenium- frumos la momentul aparitiei, dar inutil. Acestia sunt cei care mai cred ca ce a fost ieri frumos, este obligatoriu si azi. Sunt cei care au o imagine frumoasa despre trecut, dar nu vad prezentul si nici viitorul. Pentru ei este totul simplu, traiesc din gloria frumoasa si apusa a trecutului.
Exista oameni cu sistem XP. Cei mai multi dintre noi. Avem nevoi si cerinte, dar avem si solutii. Avem puterea de a lupta cu noile trenduri pentru ca avem capacitatea de a descoperii noi resurse de adaptare. Nu suntem foarte frumosi, nu suntem foarte stralucitori, nu suntem foarte trendy, nu suntem foarte visatori. Suntem doar pragmatici si mult prea realisti uneori. M-am inclus aici. Am nevoi, am cerinte, imi gasesc singura solutia, rezolvarea. Nu solicit ajutor extern, experti, consultanti.
Apoi exista oamenii Vista. Extraordinari, stralucitori, cunoscatori de vrute si nevrute, cu limbaj evoluat, cu maniere distinse, cu privire in viitor. Mda. Din pacate, pentru "a lucra" cu ei trebuie sa fii expert sau sa ai multa rabdare. Au probleme, au erori, au esecuri, dar au nevoie de foarte mult timp sa le rezolve, si mereu cu ajutor. Acestia sunt cei care, la un moment dat, au operat cu 98 sau XP. Timpul a transformat tot ce era frumos si util in ei intr-o himera.
Exista si oamenii Test. Ei sunt cei care nu se supun regulilor, nu se integreaza, nu pretind a fii ceea ce nu sunt. Dar ei sunt rari, greu de gasit si mai greu de acceptat.
Care este diferenta dintre toti acestia? Simplu. Nu poti sa pui un Vista peste un 98. De ce? Vista ar fii prizonierul propriului sau ego. Nu poti sa pui nici 98 peste un Vista. De ce? 98-ul ar avem multe lucruri pe care le-ar considera inutile si nu s-ar simti la locul lui.
Dar poti sa inlocuiesti un XP cu Vista si invers? Da. Dar ai regreta imediat ca ai fost orbit de imaginea Vista si te-ai intoarce la vechiul tau XP. Sau ai fi dezamagit de lipsa de sclipire a Vista, chiar daca este mai greu de utilizat, si ai renunta la promptitudinea si utilitatea Xp pentru stralucire.
Cam asa sunt si prietenii mei, si ai tai, si ai ei, si ai lui, si ai lor. Mici sisteme, cu minusuri si plusuri, cu rateuri si izbanzi. Ramane doar sa intelegi daca ai destul spatiu in inima si in suflet sa accepti mai multe optiuni. Nu ii compara, nu suporta comparatie, nu ii judeca ca nu pot mai mult, nu au resursele necesare. Accepta-i asa cum sunt. Buni si rai, inutili sau utili. Dar, din cand in cand, ai dreptul sa mergi mai departe.

Respect

De ceva timp, ma uit in jurul meu, citesc in presa, aud la radio..."sa vina romanii acasa, la munca". Nimic rau pana acum. La fel, aud in jurul meu, la radio, citesc in presa "ne pleaca mintile luminate afara". Nimic rau nici in asta. Intrebarea este de ce nu se intorc cei dupa care striga toti (si aici nu sunt geniile, ci oamenii care muncesc cu carca) si de ce pleaca cei pe care ii vrem? Pai este destul de simplu...lucrurile merg atat de bine, incat o vanzatoare de mall inca se crede mostenitoarea Microsoft iar tu ultimul dintre pamanateni, in institutiile publice trebuie sa spui saru'mana de la femeia de servici pana la director ca sa obtii un act, ce in mod LEGAL se obtine in 7-30 de zile fara interventii.

Ce este democratia? Puterea de a reusi singur.

Prima incercare

Mda... Am deschis sezonul la aberatii. Astazi este prima incercare si sunt sper sa nu fie ultima. Am prostul obicei de a incepe diferite lucruri si a nu le termina. Si mai prost e obiceiul ca le termin pe cele pe care nu le incep dupa bunul meu plac, ci dupa al altora.