joi, 30 aprilie 2009

Cronica unei morti anuntate



Iluzoria senzatie ca nimeni si nimic nu va schimba lucrurile, ca ele vor fi asa si peste ani, ca ne vom maturiza impreuna, ca vom plange impreuna pentru rautatile ce ne inconjoara, ca vom distruge cu vorbe tot ce ne deranjeaza, ca vom rade de toti clovnii din jurul nostru, ca vom imbatranii povestind aceleasi lucruri, ca vom ...

Acum mult timp, am esuat intr-o lamentabila, la acel moment, cale de comunicare, "manata de cele mai bune intentii". Astazi ma bucur sa gasesc aici, oameni straini dar care se intreaba unde esti daca nu scrii 3 zile. Oameni care, in timp, devin zidul de care imi izbesc bucuriile si frustrarile, oameni care rad alaturi de mine cand fac haz, oameni care nu ma cunosc dar nu se tem de ce vor afla.

Pana acum cateva zile, credeam ca este "aproape" unica, pentru mine era. Am aflat atunci ca nu exista unicitate decat prin trairile pe care le avem fiecare, si, invariabil, ajungem sa simtim la fel in final.

Am fost judecata pentru alegerile mele, dar cei ce m-au judecat nu au simtit niciodata prietenia in forma aceasta.

Nu au spus niciodata cuiva cele mai ascunse vise, cele mai negre cosmaruri, cele mai febrile dorinte, cele mai adanci temeri, cele mai ... Nu au privit increderea in ochii celor din fata lor, nu au zambit relaxati ca micile lor secrete nu se vor afla niciodata, nu au simtit ca au refugiul umarului care sa-i sustina si sa le sterga lacrimile. Toti acesti oameni morti in interior gandesc ca o astfel de prietenie este cronica unei morti anuntate.


Nu au citit ... strugurii.

Pentru prima data, eu, omul cifrelor ajung mai devreme la o carte. O carte ce nu a fost descoperita de omul literelor. O carte ce o va primi azi.

Acum stiu ca niciodata ciorba nu va mai avea acelasi gust reincalzita si stiu ca, uneori, oamenii pleaca doar ca sa aiba de unde sa se-ntoarca.

miercuri, 29 aprilie 2009

Mai bine nu

Ce-o fii in capul meu de mai citesc presa, habar n-am. Ca nu prea sunt multe lucruri interesante, pentru mine cel putin, nu m-ar deranja, ca sunt scrise prost si fara verificarea informatiei, m-ar cam deranja, dar cand vad stiri importante aruncate pe ultima pagina ma apuca nervii.

Nu ma cert cu guvernul acesta, mi se pare o combinatie de ztruto-camila la mare arta. Ca ne considera pe toti niste tampiti, este mai mult decat evident. Ca suntem niste boi ca nu plecam, iar este evident. Ca sunt monunete de incompetenta, au demonstrat cu varf si indesat si vad ca nimic nu-i opreste din demonstratie.

Au inceput cu uite marirea, nu-i marirea, uite ministrul, nu-i ministrul. Au continuat cu imbecilitatea eliminarii orelor de sport din programa scolara si diminuare orelor de limbi straine, dar mentinearea unor ore precum religie, desen si muzica. Ma intreb de ce nu au fost acestea propuse pentru eliminare? Cam cata religie trebuie sa invete un copil, fortat si nu benevol? Cam cate acuarele trebuie sa consume ca sa demosntreze ca nu are talent? Cam cate timpane trebuie sa sparga sa intelegea cei din jur ca nu e Pavarotti? "Consecinta" eliminarii orelor de sport, a fost interzicerea accesului cu biciclete si role in parc. Dar cu calculatorul avem voie? Un pic de mess? Niste hi5?
Nu s-au oprit aici si se gandesc sa modifice codul fiscal. Poate pe multi ii lasa indiferent, ca nu sunt ei patroni, dar cand s-au modificat contributiile si vi s-a micsorat salariul v-a durut? Cand vi se spune ca o sa vi se micsoreze salariul cu 20% va intereseaza? Cand o sa fiti condeciati ca sa plateasca darile la stat, o sa va intereseze?

Ultima gaselnita. Coplata in sistemul sanitar. Adica matale, boul si vaca de plateste OBLIGAT contributia la sanate, spaga la doctor si asistente, o sa platesti si serviciile medicale din spitale.
Altfel ... mai bine nu.
Adica platesc o data, ca nici nu vad banii de se duc la sta, mai platesc o data sa ma bage doctorul in seama si mai platesc inca o data ce am mai platit deja??????????
Adica ma duc in spital de la 1 septembrie si daca domnul doctor nu ma baga in seama fara spaga, desi platesc de 2 ori, pot sa-i infig varful pantofului adanc in partea dorsala????
Adica cum adica suntem 4,7 milioane de tampiti de tinem in spate restul pana la 20 de milioane, inclusiv pe noi???? Din astia 4,7 cam 60%, daca nu mai mult, sunt la stat.
Pai de ce sa platesc inca o data sa merg la spital??????? Aloooo, nenea, fa ceva sa munceasca mai multi nu sa plateasca mai mult aia de muncesc.
Deci, daca iti propui sa te duci la spital si sa dai ortul popii acolo, mai bine nu, ca devii evazionist daca nu platesti darile la spital.

Mai bine nu.

marți, 28 aprilie 2009

Formula 1 de Romania

video

Mi-e dor de sunetul motoarelor ambalate la maxim, de tunetul scos la schimbarea vitezei, de mirosul de cauciuc incins, de formula 1.

Mi-e dor de o cursa de Formula 1, pe circuit, cu toatea cele de mai sus. Chiar daca nu se poate vedea absolut totul, asa cum se intampla din fotoliul de acasa, nimic nu poate egala senzatia pe care am simtit-o pe circuit. Cei care devoreaza muzica, merg la concerte, stiu ce spun. Stiu ce inseamna sa ii vezi, live, pe cei de la Iris pe pista de la Baneasa, sa canti alaturi de mii de suflete "Braking the law" a celor de la Judas Priest, sa faci un pogo mic la Iron Maiden, sa stai la coada la bere la Arene Romane si sa te simti acolo.

Pe 2 Mai, la Mamaia, David Coulthard va face o demonstratie cu un monopost de Formula 1. Ei bine, daca am spus ca nu exista niciun motiv sa plec cu turma la mare, acum am unul puternic.

Pentru cei care nu stiu, David Coulthard si-a incheiat cariera de pilot activ in F1 anul trecut, dar este pilotul de rezerva a echipei Red Bull, echipa aflata, in prezent, pe locul 2 in clasamentul constructorilor.

Sper ca filmuletul sa va stimuleze simturile, sa invingeti ploaia ce se anunta, sa migrati catre mare si, in loc de popas sa faceti un pit stop la Mamaia.

P.S. Am renuntat la Alonso (poate asa castiga totusi campionatul).

P.S.S. La bursa zvonurilor, s-a licitat si pentru Kimi Raikkonen la Mamaia, dar nu mai cred nimic (de la AC/DC am devenit Toma Necredinciosul).

Ma transform in Hancu



Asa ar merge un lichior de ..., dar sunt in timpul programului si bem suc de boabe de cafea.
Imi permit luxul sa rad acum, dar sambata, daca nu eram in masina, trageam o dubla la reclama.
Culmea ironiei e ca vineri, cand mi s-au terminat bateriile pe la 4 dupa-amiaza, i-am spus unei prietene ca o sa fie cutremur.
Nu cred ca trebuie sa spun cam cum a reactionat, ceva de genul "Esti nebuna si semnalizezi" (de parca mai avea dubii in privinta asta).
Sambata aveam program de invatat, eram toata cu coatele si burta pe carte si, de bine ce invatam, ma paleste dorul de duca. Arunc cartile, ma echipez mai ceva ca-n armata si tuleo pe usa.
Dupa 5-6 minute, in masina fiind, ma simteam ca pe valurile Dunarii. Ma uit ca tuta in jur, ca doar nu-s pe Podu Grant, unde balansatul e la ordinea zilei, si injur masina (mi s-a pus pata pe ea de ceva timp, dar sa nu-i spuneti). Cutremur.
La 20 de minute dupa datu'n leagan, prietena care ma facuse nebuna cu o zi inainte imi spune ca tocmai m-a injurat.
De ce?
Ca am spus eu ca o sa fie cutremur.
Pai eu am spus, dar nu am miscat si pamantul in sensul acesta.
Duminica iar mi s-a rupt filmul, dar nu mai aveam chef sa ma injure cineva, asa ca am pastrat pentru mine.
Aseara, mama ma roaga sa o anunt si pe ea cand mai am astfel de feeling-uri.
Azi noapte m-am trezit visand cutremurul si balansul aferent.

http://www.fotonsas.ro/infoirsa/seisme%20recente.html

Cei sub 3 nu se pune. Nu e local time ci UTC, asa ca nu va lasati dusi in eroare sau oroare.

Nu stiu daca e de bine sau nu, dar simt ca ma transform in Hancu. Adidasi am, parul maciuca bifat, blog bifat, plecata cu sorcova bifat, nebuni sa (nu) ma creada bifat.

Data viitoare, PROMIT sa nu postez nimic in acest sens si sa facem o reclama nationala la lichior de ... oua. Deal?

Mi-e foame

luni, 27 aprilie 2009

Oaia din noi

Au trecut sarbatorile si o intrebare ma tot macina.
De ce turma Domnului?
De nu haita?
De ce nu cireada?
De ce nu gasca? Adunatura? Poporul? Fiintele? Pot sa o tin asa pana maine dimineata, dar nu asta e scopul.
De ce turma?
De ce se vorbeste in Biblie despre miel? De ce suntem oile ratacite?


Cred ca avem apucaturile unei mari turme de oi, doar ca vrem noi sa parem mai speciali, mai negrii decat suntem in esenta.
Ne place sau nu, ne catalogam singuri drept oaie prin apucaturile (obiceiurile) pe care le avem si le urmam an de an.

Dupa 89, ceea ce nu au reusit stramosii nostrii, au reusit bisnitarii nostrii si asa a ajuns turcu sa invete romana, asta dupa ce s-a chinuit Baiazid zeci de ani sa ne faca pasalac. Toate drumurile duceau la Stambul, daca nu mergeai acolo, nu existai sau nu faceai bisnita. Toti purtau blugi Vampun si mestecau ciunga Turbo. Dupa ce a fost tot tartanul acolo si a apucat unu sa se duca la greci ....topa la grecii.
Am transformat Halkidiki in Mamaia si daca nu mergeai acolo, nu existai si nu stiai ce inseamna concediu la mare.
Au invatat si grecii ceva romana, ne-am inrudit cu ei si ...topa pleaca unu'n Ibiza.
Ibiza? Si se pune romanasu sa cumpere bilete la Ibiza, ca deh, e in trend si merge la mare si la distracite acolo, dar, supriza, prea scump pentru aerele de proaspat comunitar esuat in carduri de credit.
Cum s-a gasit unu de nu mai avea bani si nu a ajuns cu masina decat pana la Varna.... gata Bulgaria. Si acum, tot tartanul, cu catel, purcel, soacra, gratar, vecin merge la bulgari. Adica daca nu mergi la bulgari nu existi. Si cheltuieste regeste acolo si se bucura ca-i plin de'alde d'astia de-au inghitit butoiu de bere si ragaie pe plaja, mananca pentru tot anul la "all inclusiv" si, cand sa vina acasa, ia masina de unde nu'i. Dar a fost la bulgari. Ca'i mai ieftin si mai misto decat la noi.

N-am sa inteleg obiceiurile acestea de oi, dar am inteles de unde vine vorba.
Apropo, stiati ca in Romania sunt cam 12 milioane de schiori - unii de Poiana, altii de Ischgl (a fost in trend anu asta si tot romanu acolo, astept cu interes anul viitor), dar nu avem un singur reprezentat prin concursurile importante de ski??? Sa fie de la faptul ca noi schiem indoor cu paharu de vin fiert, iar altii outdoor cu schiurile?

P.S. De 1 Mai, ne vedem la mare -cum e vechea traditie, sau la bulgari- cum e noua traditie?

marți, 21 aprilie 2009

Taranu' de Bucuresti

Exista?
Exista. E ala sau aia de si-a lasat opincile la intrarea in Bucuresti si a cazut in pantofii Jimmy Choo de la angroul Europa.
S-a creat o deja o legenda ca bucurestenii sunt fitosi.
Serios???
Pai hai sa vedem cati dintre aia de dau cu piatra ca sunt numai tarani p-aici sunt, de fapt, bucuresteni. Ia bagati voi un cap in buletin si cititi la locul nasterii, inainte sa aruncati cu vorbe.
Cam cati dintre astia de nu stiau sa traga apa la wc cand au ajuns aici, merg acum acasa si se dau bucurestenii?
Cati dintre ei arunca resturile direct pe jos ca, deh, in sat n-aveau cos de gunoi?
Cati dintre ei au venit cu zgarda cainelui la gat, crezand ca este lant?
Cam cati si-au luat si porcul sa-l creasca pe balcon?
Cam cati isi mai lasa, inca, papucii pe holul blocului, la usa de la intrare?
Cati mai folosesc cocosul crescut in baie in loc de ceas desteptator?
Multi, dar prosti.
Mie mila de cei ce vin aici, in Bucuresti, precum mustele la ... miere. Mirajul acestui loc dispare cand isi dau seama ca au disparut si cainii cu covrigii.
Apoi pleaca la locurile de bastina sau in alte parti si emit opinii. Bucurestenii sunt mizerabili, sunt jegosi, sunt galagiosi, sunt imputiti.
Nu bucurestenii sunt asa, ca noi ne-am cam nascut cu wc-ul in casa, cu apa curenta la baie si dadeam telefon daca voiam sa vorbim cu vecinul. In schimb, tu te stergeai cu cocenii in fundul curtii, faceai baie cand ploua si urlai sa auda tot satul ca ai plamanii zdraveni.
Nu bucurestenii au stricat orasul ci cei care au venit aici, uitand de unde au plecat.
Cunosc destui cei care, o data ajunsi aici si esuati in aglomeratia asta, se numesc bucuresteni.
Pai cum poti fii tu bucurestean, daca locuiesti de 1 an aici?
Nu revendic orasul acesta, este destul de mare sa ne suporte pe toti, dar mi se pare nesimtire sa spui ca noi, bucurestenii, suntem nesimtiti.
De ce va renegati originea? De ce nu va madriti ca sunteti moldoveni, olteni, ardeleni, banateni? De ce acasa nu scuipati pe strada, nu aruncati mizeria in drum?
Imi pare sincer rau de cei ce uita de unde au plecat. Ii respect pe cei ce-si recunosc originea. Ii invidiez pe cei ce nu uita de unde sunt si se intorc, din cand in cand, acolo.

Teapa merge mai departe

Ca mi-am luat teapa o data e ok; am crezut ca o sa vina AC/DC, am dat repede niste click-uri si mi-am luat bilet, am sarit in sus de bucurie dupa care m-am dezumflat mai rau ca un balon cand mi-am dat seama ca e o mare minciuna.
Dar povestea nu se opreste aici.
Banii i-am primit dar nu i-am primit inapoi de la organizatori.
Sa incep cu inceputul.
Comand biletele online duminica seara.
Luni suma "dispare" de pe card.
Miercuri cer returnarea sumei platite pentru un concert ce nu exista.
Joi am banii la loc pe card.
Vineri "dispar" iar banii de pe card.
Sambata, duminica, luni -INCHIS.

Hristos a Inviat!

Azi dimineata fuga la banca sa vad ce se intampla.
Deci, cum s-a desfasurat operatiunea "iti dau banii inapoi, dar ti-i iau la loc".
Ticketpoint, partenerii non-organizatorilor ne-concertului AC/DC, au rezervat suma de pe cardul meu fara sa o retraga. In momentul in care eu am cerut returnarea sumei, ei mi-au virat in cont banii pe care eu nu ii platisem de fapt.
Dupa ce au virat banii, s-au folosit de acceptul meu initial de plata pentru a retrage banii.
Astfel, ei mi-au trimis niste banii care nu erau platiti de mine, dar i-au recuperat la loc.
Practic, eu sunt singura cu paguba, caci ei sunt bine mersi.
Pun mana pe telefon si sun la firma respectiva unde, stupoare ei imi spun urmatoarele lucruri:
Ei au folosit acceptul meu de plata luni si, tot atunci au luat si banii. Extrasul de la banca contrazice acest lucru.
Tot ei spun ca mi-au returnat suma respectiva fara sa o mai retraga apoi. Ca la ei in sistem nu figureaza banii intrati de la mine.
Concluzia lor: sa le trimit hartia de la banca.
Concluzia mea: mai bine imi bagam un par undeva, decat sa irosesc atata timp.
Pana una alta, nu mi-am recuperat banii de la marlanii respectivi si, probabil dupa indelungi lupte, am sa ii recuperez. Daca mojicii se asteapta sa cedez nervos.... nicio sansa.

Nu-i asa ca au dreptate baietii?

vineri, 17 aprilie 2009

Lectie de evaziune fiscala- partea I

Dupa o perioda de liniste fiscala, onor inginerul al mai tare si mai tare in taxare, a hotarat instaurarea anarhiei fiscale.
Incepand de astazi, cu ajutorul vostru, deschidem lectiile de evaziune fiscala.
Daca inginerul se gandeste ca nu poate fii fentat impozitul forfetar sau impozitul pe pierdere, in anii de criza (numai un idiot poate crede ca o criza mondiala incepe in ianuarie si se termina in iulie, acelasi an), cu ajutorul populatiei si experienta acumulata in timp de conationalii nostrii de a fenta legea, dam drumul la morisca.

Dar sa incepem cu prima lectie.

Se ia una bucata firma mica, cu putini angajati, tinuti cu greu in campul muncii de un patron inimos (mai sunt si oamenii de genul asta). Firmulita plateste taxele la stat, contributiile la pensii si sanatate, dar nu are profit, ca deh, nu cumpara nimeni acum.
Apare o lege care contrazice o alta lege si patronul nostru trebuie sa pleateasca alta taxa la care nu s-a gandit, nu conteaza de unde.
Ce face el, ca nu are lichiditati?
Aduna toti angajatii, ii anunta ca incepand cu 1 Mai salariile lor, pe cartea de munca, se reduc pana la minimul pe economie, adica 600 Ron.
Salariul net, adica ce-i in mana nu-i minciuna, ramane neschimbat urmand ca acei bani sa-i dea patronul prin alte mijloace (le prezentam in urmatoarele lectii de evaziune).
Angajatii accepta aceasta varianta din 2 motive:
- in aceasta perioada nu mai gasesti un loc de munca nici sa dai cu tunul;
- credite bancare nu mai pot face, asa ca nu le foloseste la nimic un salariu mare pe cartea de munca.
Si uite asa ne intoarcem la inceputul anilor '90, cand economia subterana era in floare.
Consecinte:
-patronul nu mai plateste din fima contributiile imense la pensii si sanatate sau somaj, dar plateste impozitul forfetar.
-se diminueaza veniturile estimate tot de inginer si specialistii lui la bugetele mai sus.
-biletele de odihna ale lu' Nuti Udrea raman nevandute, ca nu se mai dau alea de masa d'apoi ale de plimbare.

Sunt sigura ca daca ne dam un pic silinta, o sa facem un manual de evaziune mai stufos decat toate manualele de inginerie studiate de inalt pre prostia sa.

Banc: Care este asemanarea dintre Pogea (inginer) si un caine?
Amandoi te privesc inteligent, dar niciunul nu se poate exprima.

P.S. Bancul nu este pentru toti inginerii, dar pentru cei care se simt ... le dorim o privire inteligenta.

joi, 16 aprilie 2009

Orfelinatul viselor mele

Imi arunc in fiecare zi un vis la orfelinat, il las acolo, in speranta, ca va veni ziua cand il voi lua acasa.
Cineva mi-a spus ca trebuie sa invat, sa merg la scoala, sa citesc cat mai mult, sa aflu tot ce pot, sa vad tot se afla in spatele lucrurilor si, la final, sa tanjesc dupa o masina, dupa o casa, dupa diplome, dupa cariera, dupa pozitie sociala.
Cine este acel cineva?
Sunt toti cei care cred cu tarie ca numarul diplomelor de pe perete este mai important decat numarul pozelor cu copiii si nepotii.
Sunt toi cei care cred ca o viata plina de datorii pentru patru pereti este mai importanta decat pierdutul timpului prin parcuri, alergand dupa nepoti.
Sunt toti cei care ne invata ca la batranete trebuie sa muncim si nu sa ne jucam cu catelul nepotului.
Sunt toi cei care ne spun ca noi suntem importanti, cariera noastra, pozitia noastra sociala si nu familia, casatoria, urmasii.
Sunt cei care au uitat ca in urma lor nu ramane decat un copac, daca au timp sa-l planteze, si un om.
Sunt cei ce nu stiu ce inseamna fericirea.
Bunica mea a terminat doar patru clase, asemeni multor alte femei in varsta.
Este ea fericita?
Da. La masa de Paste are in jurul ei copiii, nepotii, familia si este fericita.
Este fericita ca ne priveste pe noi si nu peretii plini de diplomele adunate in ani.
Bunica mea, cand merge pe strada, priveste oamenii, dar ei sunt prea preocupati sa o priveasca, ei isi privesc varful pantofilor, calculand ratele la casa.
Este ea fericita?
Da. Ea vede oamenii, ei nu o vad.
Ma intreb daca as putea, vreodata, sa fiu ca ea?
Ma intreb la ce imi folosesc diplomele?
Ma intreb la ce imi folosesc ratele?
Ma intreb la ce imi foloseste caruselul acesta nebun, in care am urcat cu totii?
Am sa imi las visul de a ma juca cu copilul, pentru falsa senzatie ca o diploma, in plus, este importanta?
Am sa imi las visul de a plimba catelul nepotilor, pentru a ma juca cu pisici mele, singurele prietene la batranete?
Am sa imi las visul de gati pentru familie de sarbatori, pentru a manca singura in fata televizorului?
Nu am sa-mi las visele la orfelinat. Nu cred ca diplomele sunt importante, nu cariera este importanta, nu pozitia sociala este importanta, nu numarul cadavrelor peste care am sa calc sunt importante, nu tarile pe care le-am vizitat sunt importante.
Familia este importanta, cu prietenii alaturi.
In prag de sarbatori avem depresii, suntem tristi, suntem singuri si ne intrebam de ce.
Am gresit atunci cand ne-am lasat visele la orfelinat si am crezut ca suntem importanti doar noi.
Noi suntem importanti, dar noi suntem nimic cand nu avem familia unde suntem cineva.
Imi iau visele, unul cate unul, acasa.

miercuri, 15 aprilie 2009

Atentie! Caine rau!

Unde?
Musca?
E mare? E negru? (da, e ala mic, negru, de respira greu).
Aa auzit intrebarile astea stupide de atatea ori, ca m-am saturat.
Imi plac cainii, toti cainii, mai putin dalmatienii. Sunt genul de caini pitziponci, daca pot spune asa, lipsiti de personalitate si culoare, dar e parerea mea.
Imi plac cainii mari, afiseaza atata calm, asemeni unui lord, iar aici ma refer la un dog german.
Imi plac si sosonii, aia mici de latra mult, ciupesc in loc sa muste si se cearta mereu cu cainii mari.
Imi place sa citesc pe portile oamenilor semnul de atentionare "Caine rau". Ma amuz teribil cand deschid poarta si apare un papuc, scuze, caine latrand mai rau decat alarma de la masina. Ma intreb de ce e rau? Nu a papat tot?
El e Picky, un ghem de par cand l-am cumparat dintr-un cos de paie, din piata Obor. Taxiul pe care l-am oprit sa ma ia cu el a vrut, initial, sa ma refuze, dar poti sa refuzi asa o fatuca?


In 2 luni s-a facut mai mare decat ma asteptam, dar tot ghem de par a ramas. Intamplarea a facut sa lipsesc de acasa in acest timp, sa ma astept sa vad un pici si sa gasesc un jupan. Da. El era jupan in casa sau ar trebui sa spun nebun?


Fioros nevoie mare, nu? Pe strada, eram mai rau ca Felicia Filip si reuseam cateva inalte cand il strigam, de incurcam Militariu cu Covent Gardenu (necunoscatorilor- sala unde unii zbiara si altii dorm sau se plimba baietii in colanti). Toate catelele din cartier erau alergate, toti sosonii fugariti, iar eu imi dadeam masterul in sarit garduri.
Gigi duru,nu?

Cam asa arata Gigi al meu (nu il chema Gigi, ca atat lipsa de imaginatie nu am).

Imi pare rau ca nu am reusit sa-i fac o poza tatalui meu, cand s-a trezit intr-o noapte, a pus un picior langa pat si a nimerit intr-un "MIC" rahatel. Nu prea am inteles de ce mi-a strigat sa-i mananc coada. Dar nu in acel moment trebuia sa-i fac poza, ci cand a pus si celalalt picior jos si a nimerit in alta supriza.
Ma puteam satura din coada catelului, dar tata avea o scuza, suferea inca dupa favoritul lui, dar despre el, alta data.

A plecat AC/DC

Cu riscul de a ramane fara un loc de munca, nu ma pot abtine sa nu-mi spun pasul.
Imi propusesem, oarecum fortat, sa ma abtin, sa nu ma mai enervez, sa trec precum rata prin balta peste problemele si nebuniile zilnice.
Spuneam aici cam ce vreau, o masina veche (nu ca n-as avea, dar parca e cam mica), o excursie la Amsterdam (lucrez la asta inca), un ceas- primit, o seara cu prietenii-bifata, si un amarat de bilet la concertul AC/DC. Acum eu cred ca nu am fost prea pretentioasa si ma gandeam cum m-a lovit norocul sa cante monstrii rock-ului pe campia patriei.
Eu si gura mea cea mare, ca ziceam ca cer si nu primesc ...na...ca se amana NEconfrimarea Nesolicitarii.
Ce n-ati inteles?
Va mai amintiti spectacolele de prin anii '90 cand pe afis scria Sting si venea Nica Doaie? Sau te pregateai sa o asculti pe Sandra si canta Mita Creata? Sigur ca va amintiti.
Cineva s-a gandit ca totusi am uitat perioada de glorie a tepelor muzicale si a pregatit una de proportii.
Cum nici mama ciorilor nu dadea 400 de Ron sa vada niste ilustrii anonimi zdranganind in mijlocul ciulinilor, s-a gandit un nene sa lanseze zvonul cu AC/DC, confirmat si pe site-ul evenimentului, site sters pe alocuri mai nou. Acum nu vreau sa fiu rea, dar nici in visele viselor cei de la Celelalte Cuvinte nu se gandeau sa cante in deschidere la AC/DC.
Ca ne-am facut de cacao, e clar. Uite cum arata vestea pe site-ul oficial AC/DC.
Asa si, o sa spuneti? Nu e nici prima si, sigur, nici ultima teapa din tara asta. Da, dar daca se va intampla vreodata sa vina p-aici, o sa fie precum Petrica cu lupu..... uite-i, uite-i si nu vin si cand vin nu mai crede nimeni.
Sunt curioasa pana unde merge nesimtirea lor. Azi am cerut returnarea sumei platite si sper, repet, SPER sa nu fie si asta o teapa.
Acum ma intreb ca si eu retoric, unde ar mai fii farmecul daca emigram cu totii?
Adica sa-mi cumpar un bilet la un concert care, chiar, se tine, sa vina sarbatorile si sa se ieftineasca mancarea, sa vina reducerile si sa fie reduceri, sa imi platesc online impozitele, fara sa stau la cozile interminabile, sa nu ma injure si claxoneze nimeni in fiecare dimineata, sa ma plimb cu bicicleta pe pista special amenajata?
Serios acum, asta nu e viata, prea suna a pensionare. Noi trebuie sa simtim ca traim, sa ne injuram zilnic, sa ne balacarim cu vecinii, autoritatile, strainii.
Ma intreb, tot retoric, daca CNA-ul amendeaza reclama mascata, OPC-ul nu poate amenda reclama falsa?????????

vineri, 10 aprilie 2009

Femeia de langa mine

Privesc in jurul meu si, ingrozita, ma las cotropita de alte si alte nume si figuri.
Sunt numele femeilor puternice din jurul meu care, printr-o ironie a sortii, se lupta in fiecare zi cu o boala crancena, cancer la colul uterin sau cancer la san.
Sunt femeile din jurul meu si al tau, mamele noastre, bunicile noastre, prietenele noastre, amicele noastre, matusile noastre, simple necunoscute.
Sunt femeile pe care pana mai ieri le indrageam, azi le admiram.
Le admiram daruirea cu care lupta impotriva unei boli necrutatoare, conduse doar de un instinct, nu cel de supravietuire, ci cel de mama.
Sunt femei pentru care nu mai exista "eu", ci exista "copilul meu", pentru el lupta si indura orice tratament dureros, orice tranformare fizica, orice privire, orice.
Sunt femei care, uneori, inceteaza sa mai fie femei prin fizicul lor si sunt femei prin copiii lor.
Am invatat sa lupt alaturi de ele, la inceput cu lacrimi, apoi cu dojeneli, iar mai tarziu, cu zambete.
Intai am plans in fata femeii de langa mine si am simtit in privirea ei toata durerea, nu a bolii ce ii macina feminitatea, ci a neputintei de a schimba ceva.
Pe urmatoarea am dojenit-o pentru intarzierea cu care s-a prezentat la medic si am simtit ca ii distrug si ultimul efort de a lupta cu boala.
Apoi am invat sa rad alaturi de ele, sa transformam boala intr-un joc de puzzle, sa ma ascund in colturi intunecate si sa plang, ca apoi, sa ies cu zambetul pe buze si sa luptam.
Am invatat de la ele ca nu exista varsta de a lupta sa traiesti, sa te bucuri de viata, sa inveti lucruri noi si sa fii femeie.
Am invata de la ele ca poti fii femeie prin ochii copiiilor, nepotilor, prietenelor, chiar si atunci cand iti lipseste un san.
Am invatat sa lupt cu ele, dar stiu ca, inainte de a lupta eu, trebuie sa lupte ele.
SI ELE LUPTA.
Si voi lupta si eu cu ele, asa cum stiu, cu zambete si incurajari, cu lacrimi pe la colturi, cu dojeneli din cand in cand.
Nu te uita pe strada dupa ele, nu incerca sa le ghicesti dupa ochii inlacrimati sau dupa hainele ponosite sau dupa zambetul trist.
Ele sunt mandre, sunt frumoase, sunt puternice, sunt inteligente, sunt FEMEI.
De astazi, voi lupta din nou, cu o femeie mult prea tanara sa moara.

Informatii personale

Pentru ca astazi imi doream sa vad cum arata un cont cu sold 0 RON, pe online banking, am deschis sesiunea la banca, am privit precum mata in calendar cifra 0, am studiat mult si am aprofundat notiunea de 0.
Pentru necunoscatori, trebuie sa mentionez ca un sold 0 Ron in banca nu exista.
Exista un sold 0,12 Ron sau 0,37 Ron sau ....
Mai exista si varianta urata de sold -0,15 Ron (adica mai ai de dat la banca niste marunti) sau varianta urata de sold -59.264, 41 Ron (deja aici aveti o mare problema ca va cauta recuperatorii).

Ca am un cont cu 0 lei nu ar fi nimic, nu sunt prima si, sigur, nici ultima gaina din criza romaneasca cu 0 lei in banca, dar aprofundarea nu s-a oprit aici. Banca imi trimite un mesaj sa-mi actualizez informatiile personale, solicitare valabila pentru toti fraierii de au un cont in banca, fie el credit, depozit, cont curent. Adica telefon, fax, adresa mail .... acum nu sunt sigura daca nu vor si numarul de la pantof. Si astea toate, pentru ca le cere Banca Nationala.
Daca Banca Nationala a Romaniei doreste aceste informatii, le poate obtine de la politie, aia de ne asculta telefoanele, casa de pensii si multi altii.
Si uite asa, ce baza de date isi vor face tovarasii (domnii sunt doar unii) de la BNR.

Pai acum, sunt oarecum bulversata ca stiam ca SRI-ul se ocupa de strangerea informatiilor, dar se pare ca in statul de drept si democratia romaneasca, oricine poate aduna informatii personale sa le stocheze si sa le foloseasca cand vrea muschiul lui. Ma intreb daca BNR-ul are nevoie de o lista a prietenilor, fostilor iubiti, rudele de la tara fara card sau imprumut, deci fara posibilitatea de a intrat in baza de date, a animalelor de companie detinute pana in prezent, a excursiilor peste hotare si persoanelor cu care am intrat in contact acolo? La capitolul situatie scolara, fisa medicala, colegi de munca, pot obtine informatiile si prin alte metode ...

Pentru a nu se mai chiunui nimeni sa afle informatii despre mine, le postez aici, sa fie publice si accesibile tuturor.

Numar de telefon: 0040 021 89 89 898;
Fax: 0040 021 6(m)2(a) 7(p)8(u)7(p)4(i);
E-mail:
giocodimano@freewilly.eu
Numar pantof: 69;
Cupa sutien: Z;
Fosti iubiti: ... inca mai caut semnul infinit;
Prieteni: 41 de hoti;
Situatie scolara: 2 clase- first si economy;
Situatie bancara: tipologia restantierei de Bucuresti;
Situatie medicala: apta pentru stagiul militar;
Situatia familiara: 7 suntem la parinti, n-am mama, n-am tata, frati'miu ciordeste la spanioli, sor'mea e balerina la japonezi, iar ala mic e ascuns in bancomatu' de la politie.
Rude la tara: mos Ion Roata.

Pentru cei ce doresc sa afle mai multe, sunt deschisa intrebarilor.

Acum, nu stiu cati dintre voi aveti curajul sa faceti publice informatiile personale. Hai sa vedem.

joi, 9 aprilie 2009

AC/DC in Romania

Spuneam ca-mi doresc un bilet la concertul AC/DC, oriunde ar fi concertul acela, doar sa merg. Cineva acolo sus ma iubeste, nu numai pe mine, ci pe toti iubitori de rock pur, si s-a gandit sa ne ofere ceea ce visam cu ochii deschisi.

AC/DC la Bucuresti.



Timp de 2 zile, undeva pe drumul spre mare de pe cea mai recenta si minunata autostrada din Romania, se va organiza cel mai tare concert rock din ultimii ani. Nu ma refer la formatiile invitate, ca au fost nume importante pe la noi, ci la suprafata si atmosfera. Un fel de Woodstock romanesc in Baragan.

Corturi, motoare, bere, tutun, soare, rock, prieteni, libertate.

Pana la acest moment, nu este sigura prezenta celor de la AC/DC, dar se pare ca organizatori mizeaza pe acceptul lor.
Mai candideaza la un loc pe scena Baraganului Guns n'Roses, Bon Jovi si Muse.

Nu stiu cati dintre voi isi amintesc concertele de la Palatul Copiiilor, imediat dupa '90, scena era in continuu ocupata de diverse formatii, corturile zaceau acolo pret de 3-4 zile cat dura concertul, se faceau focuri de tabara, se canta la chitari, se bea bere cu butoiul, se fuma la posta ... vremuri ce vor renaste in Baragan.

Acum nu stiu ce gusturi aveti voi, dar dupa un pranz intr-un restaurant de fite din nordul capitalei, parca merge o bere la cort, ascultand AC/DC si fumand Snagov.
Smecheria nu este sa vedem unde am ajuns, ci sa nu uitam de unde am plecat.

Ne vedem pe autostrada A2 la ROCK ARENA.
Mai multe informatii aici.

luni, 6 aprilie 2009

Deschizatoare de drumuri

Eu, in prostia si modestia (deja se stie ca modestia este atributul prostilor), am tendinta de a ma subestima. In general, am o parere extraordinara despre cei din jur, cei care dovedesc in timp si care pot castiga admiratia mea, dar despre mine ... mi-au murit laudatorii si, o data cu ei, au murit si laudele mele.

Nu mica imi este mirarea cand, din pura intamplare, constat ca unele lucruri, fapte sau reactii imi sunt copiate. Nu ma bat cu pumnii in piept (nici nu pot, sincera sa fiu), este natura umana (sau a primatelor) sa copieze lucruri bune sau rele. Si eu am uneori tendinta de a copia expresii sau reactii, inconstient de cele mai multe ori, pe care le folosesc invariabil, dar, la un moment dat, realizez ca nu sunt proprietara de drept.

Acum multi ani, pe vremea cand imi curgea rock prin vene, iar vara singurele "sandale" erau niste bocanci militaresti, eram aratata cu degetul de catre colege si prietene pentru aceasta excentricitate. Anul urmator, toata lumea purta bocanci.

Imi place Spania, nu pentru capsuni sau pentru castraveti drepti, pur si simplu imi place. Am citit eu undeva ca Sevilla este orasul unde mi-as gasi linistea. Imi place muzica spaniola, imi plac oamenii, imi place limba (hai...nu va ganditi la prosti). Ca urmare a acestor gusturi, am lansat (in grupul de prieteni si s-a perpetuat rapid) expresia "mujer" in loc de "fata", "draga" si altele asemenea. Azi observ ca este tot mai folosita chiar si pentru barbati. Maine o sa ma gandesc sa lansez si expresia "hombre" pentru a nu mai exista confuzii legate de gen si inclinatii sexuale.

Oficial, toti fostii mei iubiti s-au insurat cu prima femeie pe care au cunoscut-o dupa despartirea noastra. Cu o singura exceptie pana acum (dar timpul nu este trecut sau incearca sa nu piarda pariul). Sunt toti bine mersi, multumesc de intrebare, dar nu imi ofer serviciile daca vreti ca mandrul sa va ceara de sotie.

Imi place muzica si, cateodata aurolaca fiind, descopar niste melodii absolut dementiale, pe care le impartasesc cu prietenii. In scurt timp constat ca le place si lor, la nebunie, melodia respectiva.

Am incetat sa mai nasc pasiuni nebune pentru diferite formatii. Timpul mi-a demonstrat ca ceea ce-mi place mie la nebunie, se va destrama in cel mai scurt timp. Exemple: Guns, Texas, Cranberries, Pantera, K's Choice si lista e deschisa. Ce le place altora, nu dispare, decat daca le spun eu ca mie imi place la nebunie si, invariabil, ajungem la punctul de mai sus.

Drumul la Vienna a devenit o obisnuita, un fel de mers la mare de 1 Mai, doar ca frecventa este, incontestabil, mai mare. Nu merg la shopping, nu sunt devoratoare de magazine, poate doar cele de ceasuri, dar nu am spus ca sunt perfecta. Imi place orasul acesta. Mi-a oferit o fata diferita in fiecare anotimp, mereu frumoasa, linistita si unica. Nu cred ca ma voi satura vreodata sa merg la Vienna, nu am cum. Asadar, mie imi place orasul, dar nu este obligatoriu sa placa si altora doar pentru ca-mi place mie. Serios acum, va rog gasiti-va fiecare orasul vostru.

I should say "get a life", but I'm afraid you might ask whose life.

duminică, 5 aprilie 2009

PIUA

M-am plictisit de blog, am pierdut pe drum motivul deschiderii lui si, sper din tot sufletul, sa nu ajung iar in acel moment. Cam acesta ar fi motivul schimbarii de look ... nu de alta, dar aveam si varianta DELETE.
Ma tem ca uneori, viata are niste moduri foarte ciudate de a ne invata lectii utile.
Mi-e scarba de show-ul mediatic ce se desfasoara cu tacita aprobare a unei natii de carcotasi.
Nu m-am prins unde naiba e criza in Romania, in conditiile in care, ieri nu aveai loc sa mori in Militari shopping center. Ca nu am gasit loc de parcare pret de cateva zeci de minute bune, nu ar fi fost nimic deosebit (si in mall-uri e plin de atarnatori pe o apa plata), dar la case erau cozi de zeci de persoane.
Pentru ca nu sunt credincioasa si mi se pare ca nu e criza, azi am vazut un Porsche Cayenne, la coltul unei strazi de fite, cu hartia alba in geam si se cerea cumparat la un pret de 29.000 euro. Pai masina asta costa cam 70-80 de mii, deci aici e criza?
Azi spun oficial "PIUA".
Am mai luat o leapsa, adica vreo doua sa nu ma plictisesc si sa-mi tina de foame.
Multumesc pe aceasta cale prietenilor si cunostintelor care nu precupetesc niciun efort in a-mi mai da una.
Leapsa de la Good girls ......
Tu dupa ce tanjesti? - Dupa o zi in care sa nu trebuiasca sa fiu altfel decat vreau eu sa fiu.
Cand am spus ultima oara “Te iubesc”? - am facut o mare greseala, dar o voi repeta la nesfarsit ...
Defineste fericirea in 3 cuvinte: - Familie, prieteni, viata ...
Cand ai fost ultima oara fericit(a)? - Traiesc iluzia unei fericiri zilnice pe care nu vreau sa o cred multumire ...
Ce crezi ca te face fericit(a)? - Momentele in care fac ce vreau si oameni care ma lasa sa fac ce vreau.
Cand te-ai gandit ultima oara la fericirea ta? - Nu ma gandesc la ea, o traiesc ...
***
My first
Car: O Dacie la fel de batrana ca si mine, cu care am trait cele mai haioase momente ca sofetita;

Trip within the borders: Baile Herculane (fara parinti, cu o adunatura de "nebune" - Doamne ce distractie a fost atunci);

Trip abroad: Madrid;

Memory: Leapsa noaptea, in cimitirul de peste drum, la bunicii de la tara;

Pet: Iepurii Pamela si Bobi (habar nu aveam cine sunt astia doi si cum se scrie corect Bobby)

Crush: Iancu, colegul din gradinita cu care am stat in banca in clasa I (am fost singura fata din clasa cu coleg de banca un baiat ;) ;

Discovery: Faptul ca in burta mea nu sunt broaste ...
Job: Agent imobiliar -si acum mi se cere buletinul, d-apai atunci?
Idol: ... Florica Ivan (nu mai cautati ca va spun eu .... era extrema la Rapid prin anii '90);

Creation: o masina din masauta de cafea a parintilor :)).
Sunt egoista in seara asta si obosita rau dupa o zi de role, asa ca nu dau leapsa la nimeni, dar cine o/le vrea se poate servi.

vineri, 3 aprilie 2009

One woman show

Cum nu stiti cine este?
Fraiera de la pupitru e femeia cu carbitru.
Acum serios, cine, Doamne iarta-ma, renunta la bani in perioada de criza? Cine e atat de preocupat de propriul bine sufletesc, ce nu se dovedeste a fi decat o mostra imensa de egoism, in plina seceta de bani?
Cum poti sa fii atat de naiv, incat sa pui orgoliile personale, gandurile aiurite si mentalitatea de pres inaintea prieteniei, linistii sufletesti si, in final, a hranei zilnice?
Ma vad pusa in situatia, neplacuta ca naiba, sa devin ONE WOMAN SHOW, un fel de eu centrez, eu dau cu capu si tot eu apar. O persoana, oarecum indecisa pe vremurile acestea, a hotarat sa paraseasca corabia cand aceasta s-a impotmolit putin (corabia, normal). Nu a contat nici cat negrul sub unghie ca imi lasa mie pe carca toate sarcinile ei, repet, in aceste timpuri, cand toti managerii atat asteapta- sa munceasca fraierii cat mai mult, si mai mult pe aceeasi bani, ba chiar pe o suma mai mica, de preferat.
Nu exista decat o singura motivatie pentru care am devenit UNICA fraiera de pe plantatie, orgoliul imens a persoanei respective.
Dar istoria a inceput anul trecut, cand, printr-o intamplare fericita pentru mine, m-am oferita sa ajut persoana respectiva. Aceasta a considerat ca este de datoria ei sa imi multumeasca, la acel moment, sabotandu-ma la birou. Eu, proasta si unica de altfel, am raspuns intorcand si celalalt obraz, am spus ca se poate intampla oricui sa greseasca si nu am profitat de sansa de a-i da in cap la acel moment.
Facerea de bine, mutere de mama; saru'mana si la gara a cam fost atitudinea respectivei persoane.
Acum, cand nu stiu cum sa incep si cum sa termin ziua, s-a gandit ca este momentul sa spun multumesc si la revedere.
Cum spuneam, eu nu am dat la glezne anul trecut si sa o elimin din schema, nu am profitat de oportunitate pentru a-mi rotunji veniturile si cu veniturile ei. De ce? Poate de proasta sau poate pentru ca eu am invatat sa nu trantesc usi pe unde merg si sa pot privii omul in ochi cand il intalnesc pe strada.
Anul acesta, cand salariile sunt inghetate, sarcinile triplate, stresul maxim, ce poate face o buna colega? Cu ochi umezi precum miei, cu zambet in coltul gurii, se ofera victima a crizei si paraseste lupta, facandu-mi un favor.
Aloooooo .... Pamantul catre tine, dulce papadie-n vant a primaverii.. NU-mi faci un favor ca pleci, ca eu tot banii aia-i iau, dar fac si treaba ta.
Dar ce sunt asa aprinsa?
Capat experienta, o sa fac lucrurile pe jumatate, o sa uit si cum ma cheama si o sa umblu cu buletinul in mana sa-mi recit numele, o sa adun 2+2 numai cu calculatorul, o sa-mi fac ochelarii cu dioprii 20, sa o bau binete la stalpii de telegraf pe strada, o sa ma scot de la intretinere la bloc si o sa dorm la birou, o sa fac, finalmente, economii caci nu voi mai vedea lumina zilei decat in poze, o sa-mi invat familia sa foloseasca posta electronica pentru a vorbii cu mine, DOAR pentru a satisface orgoliile marete a unei mici persoane.
Ma gandesc sa ii propun managerului sa renuntam la secretara, sofer, femeie de serviciu.
Ce, credeti ca nu pot sa fiu sofer, sa preiau telefoane, sa fac scrisori, sa duc gunoiul, sa angajez, sa concediez-stai ca n-am pe cine sa mai concediez, ma rog, sa ma plimb pe la autoritati, sa merg la intalniri, sa fac planuri, organigrame, situatii, sa ma apuc de partea dorsala si sa ma dau cu ea zdravan de asfalt?
Adica ce? Eu nu pot si altii da?
Ei bine .... NU. Nu ca nu pot ci ca nu vreau. Nu-mi doresc sa trec prin viata, lasand in urma mea o mare adancitura in scaun de la cat am muncit.
Nu-mi dau portia de viata pe bani, sau pe prostia altora.
Nu stiu voi, dar eu nu traiesc ca sa muncesc, ci muncesc ca sa traiesc asa cum vreau.