Se afișează postările cu eticheta vacanta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vacanta. Afișați toate postările

sâmbătă, 17 mai 2014

Turism de nisa

Vine vara,
Bine-mi pare,
În grădină am .... 2 copii gratuiți la cazare!
sursa










Așadar s-a găsit, în sfârșit, o agenție care să facă turism de nișă.
Care este nișa?
  • Ești o familie aproape fericită, dar îți lipsesc copiii? Vrei să petrece o vacanță ca o familie împlinită? Agenția de turism îți dă, gratuiți, 2 copii.
  • Ai cunoscut bărbatul visurilor tale, dar nu ești sigură că poate fi și tatăl copiilor tăi? Pleacă cu el în vacanță, iar agenția de turism îți dă gratis 2 copii, ca să trezești instinctul patern din el. Agenția nu-și asumă riscurile de a-ți petrece toată vacanța doar cu copiii sau de a rămâne singură după.
  • Ți-a sunat ceasul biologic și vrei să simți cum este să fii mamă? Pleacă în vacanță cu cei 2 copii gratuiți oferiți de agenție.
  • Vă doriți o familie mai mare dar nu sunteți siguri? Agenția de turism ăți oferă un fel de ”test drive” cu 2 copii gratuiți.
  • Sunteți un cuplu care v-ați plictisit să-și audă prieteni cum se vaită de copii? Plecați în vacanță și încercați și voi sentimentele respective, cu 2 copii gratuiți.
  • Nu ai stat niciodată într-un resort destinat familiilor și ți-ai dorit asta toată viața? Agenția de turism s-a gândit și la tine și îți oferă gratuit 2 copii pentru asta.
  • Ți-ai dorit mereu să cumperi pachetul ”family” la film, parc acvatic, mâncare sau Disneyland? Acum ai posibilitatea, cu 2 copii gratuiți.
Eu tot cred că nu este o greșeală de tipar, ci este o ofertă cât se poate de serioasă, de nișă. Dacă merge oferta bine pe timpul verii, s-ar putea la iarnă să o aplice din nou și să pleci la ski cu cei 2 copii gratuiți. Și dacă merge și asta, poate îi închiriază și restul anului, poate vrei să mergi la o petrecere de copii, în parc sau la târgurile de copii!

luni, 11 iulie 2011

Plaiuri mioritice

Concediul meu pe vara aceasta s-a terminat, dar amintirile raman mereu.
Anul acesta, spre deosebire de ceilalti ani, am ales sa merg in nordul tarii, sa cutreier munti si vai, sa ascult iarba cum creste.
Nu am sa spun cum a fost, fiecare traieste concediul in felul lui, dar pot sa va recomand sa mergeti.
Mai jos va las cu o imagine care face cat o mie de cuvinte.



Doamna din imagine statea pe o banca, pe una din ulitele pe care am intrat din greseala. Nu astepta turistii straini sa o fotografieze, asa e viata ei de zi cu zi.

Concediu placut!

marți, 27 octombrie 2009

Ce trebuia demonstrat

Acum mult timp, am capatat prostul obicei de a inchide telefonul noaptea, am povestit pe blog cum am ajuns in faza asta.
Zilele trecute m-au lasat definitiv bateriile, motiv pentru care mi-am permis nesimtirea unor zile de concediu. Somn mult, citit carti, plimbat, fara internet, blog si alte dependente de felul acesta. Cum socoteala din targ nu se potriveste niciodata cu cea d-acasa, partea cu somnul mult a ramas la stadiul de dorinta. Am uitat sa inchid telefonul noaptea si joi dimineata, prima zi de concediu, suna din toate colturile bateriei lui la ora 9. Dupa ce am trecut peste livrarile de dimineata, ca deh, eu si cu baiatul cu smantana (pentru cine stie bancul), raspuns buimaca. Nici acum nu stiu ce am spus la telefon, stiu cu cine am vorbit ca m-am uitat dupa ce am facut ochi ca omul in apeluri, dar ce am spus....habar nu am.
In general mi se spune ca sunt jidanca, ca am apucaturile specifice, ca pot sa scot bani din piatra seaca. Eu nu cred, desi mama imi tot spune ca m-a nascut cu un doctor jidan, mi-e greu sa cred ca se ia "jidania". Eu cred ca am apucaturi de scotianca, desi nu merg des la vulcanizare.
Joi, dupa trezitul cu noaptea-n cap (in concediul de somn, ora 9 e noapte-n cap, DA?) ajung, insotita de cea mai buna prietena, la un magazin mare de mobila . Motivul? Nu cautam mobila, am renuntat la sportul asta, dar cautam fotoliile de masaj. Gratis, nu ca alea din centrele comerciale unde platesti. Gol fiind magazinul, am avut placerea unor 10-15 minute de masaj si dat in balansoar. Daca ar fi fost dupa mine, ma prindea noaptea acolo, dar prietena mea care nu are apucaturi de jidanca, scotianca sau orice alta "anca" s-a simtit rusinata si a vrut sa plecam. Nu spun numele magazinului, ca doar nu vreau sa gasesc fotoliul ocupat cand merg la masaj in week-end.
Vineri dimineata, ora 9, telefonul suna din nou. De ce naibii nu l-am inchis de seara???? Probleme de servici. Am capat "prostul" obicei sa las toate probleme de la birou la birou, asa ca oricine ma suna dupa program sau in concediu se loveste de un simplu "nu stiu", "cauta in hartii".
Sambata noaptea, dupa un finalul apoteotic al unui joc de .... am avut o discutie si mai apoteotica.
Oamenii joaca rolul pe care cred ca trebuie sa-l joace pentru a-i multumi pe altii. Nu trebuie sa fim cei mai frumosi sa fim iubiti de parinti, nu trebuie sa fim cei mai destepti sau cei mai bogati. Un parinte ar trebui sa-si iubeasca copilul indiferent daca este puscarias sau no.1 in top forbes, parerea mea.
Daca mai trebuia sa demonstrez inca o data de ce inchid telefonul noaptea, mi s-a demonstrat in concediu.
Daca mai are cineva dubii in privinta originii mele, anunt ca nu sunt jidanca, dar am fost scoasa afara de unul.
Daca mai crede cineva ca voi fi o mama "anormala", care-si va lua copilul in concediu si la restaurant inainte de-a face primii pasi... timpul ne va demonstra.
Indiferent de ziua saptamanii in care ma intorc din concediu, tot de "cacao" mi se pare situatia. Cineva ar trebui sa se ocupe de acesta problema si sa exista o perioada de acomodare intre concediu si serciviu.... O prima zi de lucru de maxim 3 ore, ziua a doua de maxim 4 ore, si tot asa pana la cele 8 ore (pe hartie).

joi, 3 septembrie 2009

Ani de liceu

Incepe scoala. Simtim si noi, cei care nu avem copii, cei care nu alergam dupa rechizite si dupa uniforme, cei care nu ne facem trasee pentru drumul cu masina catre scoala.

Ma macina melancolia. Nu stiu cum a fost la voi, si nu stiu daca ati fost si voi mintiti ca in facultate vor fi cele mai tari distractii, dar la mine liceul a fost "mo money, no problem, but fun as hell".



Incercam un exercitiu azi, in timp ce stateam in trafic, si ma gandeam cu m-as imbraca eu in prima zi a clasei a XII-a. As avea telefon si mp3? Dar zorzoane si ojuta si rujulet? Dar hainele?

Nu cred ca m-as incadra deloc in noile tendinte, nu m-am incadrat nici la momentul oportun, dar acum? As pune pe mine blugii albastri tociti si rupti in genunchi, cu un tricou negru, probabil cu Judas Priest, bocancii negri de armata si rucsacul cu role. Nu ar lipsi nici cei 5 cercei din urechi, ceasul, bratarile din piele adunate din Vama si de la Sighisoara, si ...cam atat. Fara telefon, ca doar nu trebuie sa stie mama unde sunt, fara mp3 ca vorbesc cu Florica tot drumul pana la liceu si doar banii pentru biletul de autobuz (asa stia mama, dar de fapt erau banii pentru filmul de vineri de la Patria sau Studio)) si berea cu cola din Herastrau. As intra in clasa si as pune vesnica intrebare "unde mergem?".

Voi va mai amintiti cum erati in liceu? Cum v-ati imbraca acum sa mergeti in prima zi de clasa a XII-a? Mai stiti ceva de prietenii de-atunci?


P.S. Pe vremea aceea nu existau aparate digitale (nu la noi, cei cu banii de suc si bilet ratb), asa ca fara comentarii privind calitatea pozelor.

joi, 13 august 2009

Sex in the ....ing city

O sa spuneti ca am facut o obsesie saptamana asta si, invariabil, toate articolele aluneca pe panta sexului. Nici vorba de asa ceva.
Saptamana trecuta am auzit pe la radio o discutie despre sex, cam cat de des ne gandim la el si cam cat de des recunoastem asta. Statisticile spun ca ne gandim mai des decat credem, dar sa-i lasam pe statisticieni cu treaba lor ca e clar ca si ei se gandesc foarte mult la asta.
Aseara aveam o discutie despre seriale, si invariabil s-a strecurat si "Sex in the city", foarte vag si foarte repede s-a trecut peste el. Din pacate, vorba cu "viata bate filmul" se confirma.

Ce facem noi femeile de obicei? Ne adunam frumos la o cafea, in mijlocul strazi, sub pretextul ca mai discutam de oja si rimel, si luam la disecat tot ce trece prin fata noastra si tot ce a miscat prin/pe sub/pe langa/ patul nostru. Mai cu decolteu sau nu, depinde de fiecare in parte, se ajunge invariabil si la o discutie despre sex. Poate parea bizar, dar, desi femeile au tendinta de spune tot ce le trece prin cap prietenelor, nu vor intra in detalii si amanunte picante depre viata lor sexuala.
Nu am auzit, inca, o femeie sa se "laude" cu pozitiile in care a fost pusa sau l-a pus pe domnul ei. Exista un fel de cod nescris al femeilor referitor la discutiile despre sex. Femeile nu-si vor demigra niciodata masculul din prezent. Nu vor spune cat poate, cat rezista, daca poate, cum si in cel fel.... Aceste lucruri, pur si simplu nu se fac, daca domnul este inca in peisaj.
Dupa .... dupa disparitia din peisaj a domnului, deja este alta discutie. Atunci se poate vorbi despre ....
.
.
.
dar de morti numai de bine.


P.S. Nu trageti concluzii pripite, doar mi s-a facut dor de Viena.

luni, 3 august 2009

Nu exista vara

Inca nu am intalnit persoana care, contrar a ceea ce spune, sa nu se conformeze anotimpului.
Cand vine caldura, totul se masoara in week-end-uri la mare sau la munte. Toata viata noastra se raporteaza la week-end, dar vara mai mult ca oricand.
Cineva ne fura, in fiecare an, cateva luni din viata. Ne fura lunile calduroase, cand sleiti de puteri ne ascundem sub un aparat de aer conditionat sau sub o umbrela, ne bem limonada rece si ne gandim la urmatorul sfarsit de saptamana.
Timpul parca sta in loc cand e cald. Nimic nu se misca, nici frunzele copacilor, nici cainele din colt, nici gandacul de pe scara. Telefonul inceteaza sa mai sune, iar cand o face, primesti o invitatie la mare.
Indiferent de cat de rebeli suntem, indiferent de cat de mult luptam impotriva standardelor si cliseelor, vara trebuie sa mergem la mare. Sa ne luam bucata noastra de fericire si sa ne laudam apoi ca am facut altceva, adica tot ce fac si ceilalti.
Ne trezim toamna, cand ne intrebam ce am facut in ultimele 2 luni. Nimic. Am fost intre 2 drumuri la mare. La atat s-a redus vara noastra. La drumurile catre mare.
Totul e inchis. Totul sta. Totul e nemiscat.
E un concediu total pentru noi si neuronul nostru. Vara nu facem planuri de afaceri, nu invatam, nu analizam, nu daca nu se intampla la mare.
Desi orasul este plin, il simt gol, lipsit de viata, stins. E parca in alta galaxie ... departe de zbuciumul marii. Acolo, la mare, totul e in miscare ... e viata, e zgomot, e zi mereu.
Aici, pustiu si praf, ca intr-un vechi western.
Va veni toamna. Atunci ne vom intoarce la viata noastra, fara sa stim ca am pierdut ceva. Atunci vom face planuri, vom invata, vom face tot ce am uitat sa facem 2 luni. Ne vom opri, din cand in cand, si ne vom intreba unde am fost in tot acest timp. Am fost aici sau acolo, dar nu a fost timpul nostru. A fost timpul verii. A fost timpul concediului mental.
A fost ... o alta vara.
Si o vom astepta pe urmatoare, convinsi ca nu ne vom lasa iar prada marii. Ca nu vom vrea iar rasaritul de pe mal, ca nu vom pierde nopti pe plaja, ca nu vom ....
Si iar ne vom lasa furati de vara ....

vineri, 26 iunie 2009

10 lucruri de NEfacut in concediu

Indiferent de locul pe care il alegi sa-ti petreci concediul, asta in cazul in care iti mai poti permite o iesire din cotidian, ar trebui sa existe un set de reguli de urmat.
Ce trebuie sa iei in bagaj, ce trebuie sa faci, sa vizitezi, ce trebuie sa mananci si unde, ce trebuie sa ....
Dar ce nu trebuie sa faci in concediu, ce nu trebuie sa iei sau sa mananci sau sa spui, pentru astea exista un set de reguli nescrise?

Inainte de orice, daca ai reusit sa-ti iei concediu, considera-te fericit si ai grija sa NU faci nimic din ceea ce ti-ar putea distruge linistea.

1. Nu te duce la doctor, asta doar in cazul in care se intampla ceva in timpul concediului si necesita o astfel de vizita. O vizita la doctor, in timpul concediului, s-ar putea sa-ti strice toata bucuria zilelor libere si sa constati ca esti mai bolnav decat stiai cand ai plecat in concediu. Poti sa afli asta si in timpul serviciului, de ce sa strici niste zile senine?

2. Nu face reparatii in casa. Concediul a fost inventat pentru a fii liber si linistit, nu pentru smotru si munca. Pentru asta exista cele 365 de zile din an, cand poti sa combini munca silnica de la servici cu cea de acasa.

3. Nu incerca sa te odihnesti. Este inutil. Daca nu te intorci obosit din concediu, cum mai poti sa petreci primele zile de munca, doar citind mailurile si stand cu o cana de cafea in mana? Plus, nu vrei sa-ti atragi invidia colegilor ca te-ai odihnit in concediu.

4. Nu asculta stirile la radio, nu le privi la televizor si nu le citi in ziar. Chiar daca pica guvernul, nu-ti foloseste la nimic in concediu, poate doar sa te duca la prima regula, cea cu doctorul, asta doar daca nu te cheama Basescu. Si sigur nu te cheama.

5. Nu-ti cauta iubirea vietii tale prin cluburi si baruri, daca nu ai gasit-o in ultimele 11-12 luni, nu ai s-o gasesti in 5-10 zile, beata moarta pe nisip in Vama.

6. Nu raspunde la telefonul de servici, blackberry sau mail. Nu am vazut nicio firma care sa dea faliment ca nu a raspuns un trepadus la telefon sau mail. Exista un inceput pentru toate, dar sigur nu esti tu cel ce creaza precedentul.

7. Nu-ti petrece timpul cu oamenii pe care-i detesti. Ai tot anul la dispozitie sa stai langa colegi pisalogi, langa sefi incompetenti sau langa soacra cicalitoare.

8. Nu manca mai mult decat ai nevoie. Indiferent daca este concediul de vara sau de iarna, tot porcul se ingrasa si se taie, tu nu ai nicio scuza.

9. Nu te duce ca prostul la pomul laudat. Chiar daca toata gasca merge intr-un loc care tie nu-ti place, nu te lua dupa turma. Mai bine stai la birou decat sa stai intr-un loc care nu-ti place, e cam acelasi lucru.

10. Nu dispera daca nu ajungi la mare. Tot acolo va fi si la anu, crede-ma ca am testat.

Poate mai sunt si altele, dar eu de astea m-am lovit. Pentru restul, astept parerile voastre.


luni, 15 iunie 2009

Lyon sau Rhone si Saone

De sa te multumesti cu Lyon cand poti sa mergi la Paris? Pentru ca daca vrei sa vezi cum sunt francezii, alegi un oras mai putin turistic si mai linistit, alegi un oras in care sa te poti bucura de o mini vacanta, alegi un oras diferit de ceea ce stii.
Lyon-ul a fost ales pentru ca exista o companiei aeriana low-cost ce ofera aceasta destinatie.
Nu am de gand sa-i fac reclama asa ca voi trece peste modul in care poti ajunge acolo.
Unde se afla orasul? Orasul este strabatut de Rhone si Saone si se afla la poalele Alpilor, atat de aproape incat poti vedea maretia Mont Blanc-ului.
Cum ajungi la aeroport, cumpara un bilet de autobuz ce te va duce pana in mijlocul orasului, costul biletului este un pic peste 15 Euro. Vrei o cazare ieftina dar buna? Incearca aici. Recomand arondismentele 2 si 5, centrale dar nu pline de turisti.


Nu va intrebati unde o sa serviti masa. Posibilitatile sunt multiple ....

In mijlocul drumului, la un local familiar fara pretentii, dar unde totul este proaspat si foarte bun si oamenii prietenosi, iar mancarea este ieftina ... aproximativ 35 de euro/2 persoane.


...sau la un restaurant mai dichisit, unde mancarea este la fel de buna, dar mai scumpa... aproximativ 50 euro cu bacsis/2 persoane.

Nu va speriati daca sunt goale cand vreti voi sa mancati, la ora pranzului, cand toti francezi sunt ies la masa, o sa fie greu sa gasiti un loc.

Daca ma intrebati ce puteti face .... orice ... oamenii sunt deschisi si toleranti, crosissantul pufos, cafeaua potrivita (scumpa la terasele centrale-5 euro, ieftina la cele fara pretentii dar cu parfum invechit -2 euro), iar peisajele mirifice ....

Puteti sa mergeti cu o .....


iar daca ati obosit, o puteti lasa la unul din zecile de centre de pe strada, mersul pe jos face gamba subtire .

marți, 9 iunie 2009

Care turism?

Dupa ce astazi am spus ca mi-e rusine cand plec din tara, sa recunosc ca sunt romanca, in seara aceasta cineva m-a indrumat, si nu numai pe mine, sa plec daca nu-mi place aici.
Mda. Presedintele acestei tari, in urma cu cateva seri (acum am vazut eu) la emisiunea "Nasu" de pe B1V, ii indruma pe toti cei care sustin ca s-au saturat de tara asta sa plece. Poate sunt eu proasta, dar mie mi se parea ca tocmai ca insistam ca fraierii sa ramanem aici reuseste el sa faca matrapazlacuri.
Trecand peste aceasta mica neintelegere (acum ceva timp ii chema pe amaratii plecati la munca prin strainatate, acum ne goneste pe noi .... "in or out" ca prea te foiesti musiu), merg la o alta neintelegere. Una blonda.

La Lyon, (orasul ce m-a gazduit cateva zile, dar despre care vom vorbi mai tarziu) s-a desfasurat duminica aceasta (a naibii fatalitate) un targ de turism. In imensa Place Belecour, sub ochii lui Ludovic al XIV-lea, erau asezate mai multe corturi, in care, aproape, toate tarile lumii isi prezentau mica oferta turistica. Corturile erau randuite frumos, pe continente, amenajate cu decoratiuni specifice fiecarei tari, pline de francezi cu gandul mai degraba la concediu decat la alegerile europene (si ei au excelat prin absenteism-deci egalite).
Trecem prin vacarmul de la cortul Republicii Dominicane, unde 2 perechi de dansatori atrageau privirile cu miscari lascive, inaintam cu greu prin grupul de dansatoare turcoaice, imbracate in port traditional, ne atrage muzica de la cortul Tunisiei si zarim si cortul Romaniei.

Cam asta se intampla la cortul Tunisiei- agitatie mare.


Cam asta se intampla la cortul Romaniei ...


Va las sa dati zum pe poza, sa priviti panoul pe care sunt inghesuiti Nadia, Hagi, Nastase si compania (alta decat BRD).

Sesizati diferenta? Eu nu ....

Cum C. lucreaza in domeniu, ne-am oprit sa privim ofertele pe care agentiile de turism din oras le faceau, ne-am oprit mai des decat ne-am oprit sa privim pantofi. Da, spun privim, pentru ca erau magazine-muzeu, intram ... ne uitam ... ne minunam ... si plecam. Agentiile de turism erau pline de oferte in toata lumea, dar mai ales in Europa (deh..criza). Nu lipseau Ungaria, Croatia, Bulgaria, Turcia din oferta lor.

Vi se pare ca am omis ceva? Nu, nu am omis nimic, Romania nu se afla in ofertele lor. Oare de ce?

joi, 4 iunie 2009

Beaujolais pour tout le monde


A fost marti si a fost Belgia, a fost miercuri si a fost Austria, vine vineri deci vine Franta.

C., responsabila cu timpul meu liber in ultima vreme, mi-a trimis acum ceva timp
un mail cu o localitate si o suma si, binenteles, intebarea "mergi?". Un fel de "mananci calule ovaz".
Nu am analizat prea bine si am spus un "DA" hotarat (daca atunci cand va trebui sa spun "DA" in fata unui nene/tanti cu tricolor pe el/ea nu o sa reusesc sa spun foarte hotarata, de aici mi se trage- am spus prea multe "DA"-uri hotarate pana la momentul respectiv).
Drept urmare, maine ne luam zborul spre ... o bine-meritata cura de vin. Bautoare inraita de sucuri si cafele cum ma aflu in ultima vreme, sper sa fac fata cu brio unui astfel de "obstacol". S-au dus vremurile cand 3 sticle de gin nu erau suficiente pentru a porni distractia. Imi tot propun un chef memorabil, cel putin pentru altii, in care sa reusesc sa beau pana ma ametesc bine. Nu-mi iese.
Este foarte posibil sa fie diluata rau bautura asta cu apa, ca alta explicatie nu gasesc. Am incercat si de ziua mea si ce motiv mai bun de a bea decat faptul ca am ajuns la 30 fara sa-mi dau seama, puteam sa am. Nu am reusit nici atunci, cel putin nu cu mine, ca au fost cativa care au cedat pe drum.
Dar de ajuns cu bautura si sa ne intoarcem unii dintre noi la bagaje (adica eu), altii la munca (adica voi).
Am sa va povestesc detalii la intoarcere, asta daca nu se porneste vreo furtuna si va astept sa ne intalnim cand plecati in concediu pe la Mediterana (stiu ca suna creepy, dar adevarat).
Am promis ca miercuri vin cu o sticla de vin, motiv destul de bun sa tina nenea avionul in aer.

Stiu, stiu .... o sa spuneti cum a fost, ce s-a intamplat, cine a venit, ce s-a discutat .... s-a baut bere si suc si a ramas pe miercuri. Ok, bine, hai ca va mai spun ca a fost cea mai eterogena adunatura de oameni care s-au inteles inca din primul minut- parerea mea.
Au lipsit Toanele- motivat si Rox- speram pentru o cauza nobila si un cocktail de renume.

P.S. A mai lipsit si reporterul nostru special, dar cineva trebuie sa mai si munceasca in tara asta nu sa stea doar la palavre.

vineri, 22 mai 2009

Daca ar fi sa alegi ...ai putea?

Tot spuneam inainte de iluzia unei vacante pe o insula, la preturi mici, plaja, soare ....vise taica.
E pandemie (noroc cu gripa porcina a inteles tot romanu ce-i pandemia) de concediu pe bloguri.
Fie ca este spus direct, fie sub forma unor poze lasate fara cuvinte, fie ca se zbiara in gura mare, asa cum fac eu.

VREAU CONCEDIU ..... sa nu indrazniti sa-mi spuneti "las' ca-ti trece". Chiar nu-mi trece, ma ard talpile mai rau ca niciodata si nici nu ma tine in loc caramida din buzunar ... numa refer la bani, ci la o caramida efectiva.
Nu vreau sa stau ca meduza la plaja 7-8 zile, nu rezist, v-am spus ca ma ard talpile ... ca ce vreau nu are a face cu ce pot, e altceva.

Cam acestea ar fi variantele spre care as opta:

-munte, drumetii, apa, plaja, apfelstrudel mit vanillesauce, bere cu spuma de 2 degete, un nordic walking, un caiac .... toate la Zell am See-Kaprun.     
       
-mare, diving, pe urmele cavalerilor templieri, aproape de Sicilia .... toate in Malta.          

-apa, vapoare, mai multe orase, cocktail-uri... o croaziera.

Tu, daca ar fi sa alegi (presupunem ca tu nu esti Patriciu si alegi ca un muritor de rand, in plina criza) .... ce ai alege?

luni, 27 aprilie 2009

Oaia din noi

Au trecut sarbatorile si o intrebare ma tot macina.
De ce turma Domnului?
De nu haita?
De ce nu cireada?
De ce nu gasca? Adunatura? Poporul? Fiintele? Pot sa o tin asa pana maine dimineata, dar nu asta e scopul.
De ce turma?
De ce se vorbeste in Biblie despre miel? De ce suntem oile ratacite?


Cred ca avem apucaturile unei mari turme de oi, doar ca vrem noi sa parem mai speciali, mai negrii decat suntem in esenta.
Ne place sau nu, ne catalogam singuri drept oaie prin apucaturile (obiceiurile) pe care le avem si le urmam an de an.

Dupa 89, ceea ce nu au reusit stramosii nostrii, au reusit bisnitarii nostrii si asa a ajuns turcu sa invete romana, asta dupa ce s-a chinuit Baiazid zeci de ani sa ne faca pasalac. Toate drumurile duceau la Stambul, daca nu mergeai acolo, nu existai sau nu faceai bisnita. Toti purtau blugi Vampun si mestecau ciunga Turbo. Dupa ce a fost tot tartanul acolo si a apucat unu sa se duca la greci ....topa la grecii.
Am transformat Halkidiki in Mamaia si daca nu mergeai acolo, nu existai si nu stiai ce inseamna concediu la mare.
Au invatat si grecii ceva romana, ne-am inrudit cu ei si ...topa pleaca unu'n Ibiza.
Ibiza? Si se pune romanasu sa cumpere bilete la Ibiza, ca deh, e in trend si merge la mare si la distracite acolo, dar, supriza, prea scump pentru aerele de proaspat comunitar esuat in carduri de credit.
Cum s-a gasit unu de nu mai avea bani si nu a ajuns cu masina decat pana la Varna.... gata Bulgaria. Si acum, tot tartanul, cu catel, purcel, soacra, gratar, vecin merge la bulgari. Adica daca nu mergi la bulgari nu existi. Si cheltuieste regeste acolo si se bucura ca-i plin de'alde d'astia de-au inghitit butoiu de bere si ragaie pe plaja, mananca pentru tot anul la "all inclusiv" si, cand sa vina acasa, ia masina de unde nu'i. Dar a fost la bulgari. Ca'i mai ieftin si mai misto decat la noi.

N-am sa inteleg obiceiurile acestea de oi, dar am inteles de unde vine vorba.
Apropo, stiati ca in Romania sunt cam 12 milioane de schiori - unii de Poiana, altii de Ischgl (a fost in trend anu asta si tot romanu acolo, astept cu interes anul viitor), dar nu avem un singur reprezentat prin concursurile importante de ski??? Sa fie de la faptul ca noi schiem indoor cu paharu de vin fiert, iar altii outdoor cu schiurile?

P.S. De 1 Mai, ne vedem la mare -cum e vechea traditie, sau la bulgari- cum e noua traditie?

sâmbătă, 28 februarie 2009

Orasul Pula- Croatia

Acum cativa ani, autoritatile croate, vazand afluxul de turisti romani care se pozeaza cu indicatorul orasului lor, au luat decizia sa-l schimbe cu unul fosforescent, tocmai bun de pozat.
Am sustinut Croatia ca fiind o destinatie frumoasa de vacanta, o sustin in continuarea, dar nu ma pot abtine sa nu rad un pic de denumirile lor si imaginatia/limba noastra. Ok, nici noi nu suntem mai breji, ca doar avem si noi Orasul de Floci, doar ca la noi acesta mai este doar in istorie.
Orasul Pula, Pola fiind denumirea pe care italieni o folosesc, este fostul centru administrativ a provinciei romane Istria. Cum spuneam, italieni sunt cei care folosesc denumirea Pola, dar, asa cum s-a vazut in ultima perioada, si romanii mai pudici (ne place noua sa pozam in aia de o luam pe ea localitatea cu furculita) folosesc acest nume. Pentru ei si pentru toti cei care cred ca postul este vulgar, o zi buna si la revedere, pentru restul va las sa va plimbati pe meleaguri croate.





Cum limba noastra e-o comoara, pe la altii-mprastiata, mai adaug o poza cu o bautura racoritoare foarte interesanta, to de la ei, marca Bivolaru de la noi.



Ca o ultima idee, inainte de a arunca cu rosii stricate in mine, luati o harta a Croatiei, regiunea Istria, si uitati-va cu atentie-abunda in denumiri de localitati parca desprinse din vocabularul de la coltul blocului nostru.
Calatorie placuta in Croatia!!!

vineri, 13 februarie 2009

Turnul Babel

In mini-vacanta pe care am avut-o am fost intr-o excursie, nu spun locul pana nu am pozele, nu pentru ca nu stiu ci pentru ca ar pieri din farmecul locului. Nu dau multe amanunte, nu asta vreau sa spun.
Vreau sa spun cum suntem noi la fel ca altii sau altii la fel ca noi, doar ca pe noi ne strica reputatia castigata prin truda varfurilor degetelor cand ridicau portofelul din buzunar sau prin cersetorismul unora sau crimele altora.
Nu suntem toti asa, nu suntem toti cersetori, hoti, criminali pentru ca daca ar fi asa, atunci am putea spune ca toti englezii sunt betivi,toti belgienii sunt pedofili, toti italienii sunt mafioti, toti austriecii isi omoara copii, toti nemtii sunt criminali, toti americanii sunt prosti si multe altele. Chiar daca trasatura de baza a romanului este pupincurismul, stim sa facem diferenta dintre vreascuri si restul padurii. Nu suntem toti o apa si-un pamant, nu avem cum, nu vrem.

Mi-am propus sa va povestesc ce s-a intamplat in excursie, chiar daca C. o sa se supere ca spun din casa, dar a fost mult prea amuzant ca sa o tinem doar pentru noi.
Cum spuneam, am fost intr-o excursie organizata, cu ghid, cu surle si trambite si cu foarte putini participanti, ca doar, deh, e extrasezon si ghiolbanu se inghesuie doar in lunile pline. Cei putini care eram formam un grup destul de "omogen", daca ma gandesc ca erau 5 australieni, 2 irlandezi, 1 american, 1 argentinian si, normal, noi 2 romance. Omogen in sensul in care toti vorbeau aceeasi limba, exceptand argentinianul, dar el, bietul de el, fiind singur nu avea cu cine sa comenteze, in schimb noi, cotzoharlele...avanjat la serviciu.
Mi-a placut engleza care se vorbea, repet erau 5 australieni, nu din centrul Sydney-ului sau Merlbourne-ului, ci mai de departe un pic, cam cum e Botseniu (sa ma scuzati) de Bucuresti, si, asa cum apare accentul pe masura ce te indepartezi de centru, asa aveau si ei accent, cam ca la Moldova noastra. Cel mai mult mi-a placut cum vorbeau irlandezi care, pe langa accentul acela interesant mai aveau si placa, nu de zapada ci de dinti. Asa ca toata lumea vorbea engleza dar nu se intelegea nimeni.
Cum eu si C. ne permiteam sa comentam in romana, fara teama ca o sa inteleaga ceva argentinianul, la ce debit verbal aveam, din cand in cand mai ascultam ce se discuta printre participantii la excrusie.

Perechea din Australia impartasea perechii din Irlanda aventurile din Europa, unde locuiesc, ce au vazut, ce au cumparat, ce mananca. Aici intervine partea frumoasa a povestii.
Tinerii australieni aveau in bagaj cateva sandwich-uri luate de la bufetul oferit la micul dejun. Ok. Poate le era foame oamenilor si nu au mai stat sa manance acolo si au plecat cu ele. Dar nu, continuarea avea sa vina de la onorabila doamna irlandeza, care le spune tinerilor australieni cum si-a cumparat o geanta mare (gen pitzipoanca) pe care o ia in calatorii tocmai pentru a putea pune mancarea de la micul dejun in ea.



Poate nu am inteles eu bine sau poate nu am umblat eu destul, dar eu stiam ca nu este permis sa iesi cu mancarea din restaurant, si aici ma refer la mancarea luata de la bufetul oferit la micul dejun in hoteluri.
Am inteles bine, doar ca regula se aplica numai romanilor, daca esti o respectabila taranca irlandeza regula nu se aplica, nu pentru ca nu se apalica la tine ci pentru ca nu te controleaza nimeni. Ma intre daca eu si C. am fi luat o prajitura sa o mancam pe scari pana in camera ce s-ar fi intamplat?
Exista prejudecati de care nu vom scapa niciodata si ne vor urmari oriunde ne-am duce. Din pacate, exista prejudecati si la noi, caci inainte de a ne face spaniolii tigani (ca mauri nu erau tigani ci erau doar bronzati) ne facem singuri capsunari.
De ce trebuie sa induram privirile crunte ale celor care aud ca suntem romani? Ar trebui sa ne fie rusine ca suntem romani? Ar trebui sa mintim si, automat, sa ne renegam originile?
Nu-mi este rusine ca sunt romanca, voua ar trebui sa va fie rusine ca va pretindeti domni si doamne, dar nu treceti peste prejudecati si mai plecati si cu mancarea in geanta.....asa cum numai o Doamna face.

Acum ma intreb cati dintre voi ati plecat sandwich-urile de la micul dejun in geanta, doar ca sa scutiti o masa de pranz?

marți, 6 ianuarie 2009

Fuse si se duse si vacanta

Pai cam asta este tristul adevar. Am asteptat vacanta, a venit, a plecat si noi am ramas cu cearcanele pana la glezne. Nu stiu ce au facut altii in vacanta, si nici nu ma intereseaza, dar eu m-am simtit bine.
Mi-am dezvoltat unele aptitudini (urasc cuvantul asta din clasele I-V, cand a trebuit sa-l pronunt de 100 de ori ca sa-l memorez), m-am odihnit, am cunoscut oameni noi, am baut cat pentru tot anul fara sa merg in patru labe, dar cel mai important, NU am facut retrospective ale anului trecut si nici liste de asteptari de la noul an.
Mi-am propus un stupid "carpe diem" in plina criza existentiala. Astept sa ma loveasca "big 30" si, in asteptare lui, am inceput sa schimb unele lucruri. Ma paste gandul unui blond platinat, sa ascund depresia si lipsa de interes sub scuza "sunt blonda". Am inceput sa folosesc ruj rosu, urmeaza oja rosie...cica astea ar fi marile avantaje ale varstei-daca nu arat ca o paparuda, inseamna ca asa e.
In alta ordine de idei, am inceput anul cu un mare chiul de la birou-nu de placere, ci tintuita la pat de o raceala rebela. Cum azi e marti si e prima zi de munca pe acest an, va imaginati chef pe mine. Poate ar trebui sa mentionez ca maine fac pauza la munca, este o zi aducatoare de cadouri pentru mine si sper sa o petrec in compania prietenilor (doar daca aduc cadouri).
Mi-e dor de o mare vacanta, fara telefon si fara gandul ca ma intorc la birou. Cred ca am inceput bine anul, deja imi doresc vacanta. Asta nu poate fi decat foarte bine.