2 lumi

Uite cum vin eu dimineata la birou, cu un zambet in coltul gurii, fericita ca este vineri si mai am doar 8 ore de munca pana la mult asteptatul weekend, si imi spun ca nu o sa cada soarele de pe cer daca merg pe jos pana la birou, si totul se strica.
Cum e vineri, blugi si tenisii sunt la mare cautare, asa ca echipata pentru drumul pe jos, cu castile in urechi si cu zambetul de "am castigat un milion de euro la loto", ma indrept agale catre birou.
In drum, zaresc o covrigarie cu o coada mica. Ma asez linistita la coada si astept covrigii care intarzie sa apara. Doi mosi se certa in fata mea dar ii ignor. E vineri, e soare, ascult Texas. Nimeni si nimic nu-mi poate strica dispozitia, iar ziua buna se cunoaste de dimineata. La doi pasi de covrigarie este piata si ma gandesc ca nu ar strica un fruct pentru ziua aceasta frumoasa. Ma opresc in piata destul de goala, semn ca mosii si babele sunt la coada la covrigi, si-mi cumpar 2 fructe. Vanzatoare nu e ciufuta, imi vorbeste frumos, imi zambeste si imi ureaza o zi buna. Si nici nu era tiganca.
Plec mai departe si drumul ma poarta prin Herastrau. Pasarele canta, soarele se strecoara printre frunzele abia inverzite, doi batrani joaca sah pe o banca, iar altii doi fac jogging, cateva veverite jucause alearga din pom in pom, e primavara si e frumos.



Ajung la caldirea unde se afla biroul cu zambetul pe buze, salut politicoasa portarul si urc in lift. Acolo ma intampina cu aroganta avocatul de la firma vecina. Nu raspunde la salut, poate pentru ca nu i-am dat 5 lei, dar u conteaza. Nimeni si nimic nu-mi strica ziua. Intru pe usa ce duce catre birourile noastre si niste ochi obositi imi spun cu sictir la "buna dimineata". Nici asta nu-mi poate strica ziua. In birou, toata lumea tipa, nu merge aerul conditionat, nu functioneaza imprimanta, suna furnizorii sa le platim, haituim clientii sa ne plateasca, mai injuram un calculator care se opreste cand nu trebuie, mai tipam unii la altii, lucruri obisnuite la birou.

In fiecare dimineata o luam de la capat, si ne bucuram de soare, si ne spunem ca nimeni si nimic nu ne va strica ziua, dar ajungem in jungla si devenim rai. Petrecem fiecare zi in cele 2 lumi. O lume linistita si calda, o lume unde totul este perfect, iar apoi ajungem in lumea urata si rece, unde ne agatam cu dintii si unghiile de fiecare bob de cearta.
Cum putem sa ne schimbam starea atat de repede? Cum putem sa trecem de la zambetul linistit la urletul infiorator?
Dar cel mai important, cum putem sa luam razele soarelui printre frunze, sa luam cantecul pasarelelor sau joaca veveritelor si sa o aducem in birou? Haosul il putem crea, dar linistea?