joi, 29 octombrie 2009

Un Danzel si nu Denzel

Astazi este ziua lui Danzel. Cine este Danzel???
Tata.
Nu i-am mai spus tata de prin liceu. La acea vreme nu stiam ca exista si un Denzel. Stiu ca nu se supara ca ii spun DANZEL, in familia mea respectul nu se exprima prin cuvinte ci prin sentimente si prin fapte. Desi lupta dintre scorpionul din el si pestele din mine este zilnica, in acelasi timp este una foarte productiva.
Stiu ca pentru tata voi ramane mereu fetita cu codite, chiar si atunci cand ii explic lucruri importante si mai stiu ca, in ciuda mastii impenetrabile pe care o afiseaza, Danzel este un sentimental.
Ca un copil bun ce sper sa fiu pentru tata, aseara mi-am cumparat un cadou. Da, mi-am cumparat, eu mie.

Stiu ca pentru Danzel e mai importanta fericirea mea decat un cadou, iar eu sunt fericita ca am gasit minunatia asta.

LA MULTI ANI DANZEL!!!

Ziua celor 3 intrebari

Unde este teatrul Bulandra?

Unde este libraria M. Sadoveanu?

Unde este biblioteca Academiei Romane?

... fara ajutorul domului GOAGAL, daca se poate...


Unde este Plaza?

Unde este Bamboo?

Unde este Up Town?

Cine poate raspunde cat mai repede si fara a cauta raspunsul?

miercuri, 28 octombrie 2009

O telenovela, un Funes si o Regina

Bate vant de curatenie prin viata mea. Am inceput cu filmele si muzica, pana ajung la lucrurile grele sper sa-mi treaca.
Nu stiu daca simt multi sa li s-au spalat creierii cu filmele americane sau cu muzica lor.
Am devenit un fel de vanator de filme europene. Unde e un film frantuzesc, chiar si cu Luis de Funes, acolo ma opresc cu telecomanda. Imi plac filmele care imi prezinta realitatea mea. M-am saturat de filmele americane care ne invata cum sa ne descurcam singuri, cum sa muncim de la 5 ani, cum sa ne luam o casa cu pasune si vreo 3 porci, animale de companie nu alta.
Ce am invatat din muzica si filmele americane?
1.Parinti te trimit la munca de la 5 ani, vinzi limonada, 3 acadele si uite bisnismenu. In teorie, aceasta practica se cheama ca te pregatesc pentru viata. In realitate, nu au trecut de faza sud si nord.
2. Casa trebuie sa fie obligatoriu cu pasune. Daca nu ai pasune si nu ai casa la marginea orasului, esti un nimeni. Daca nu iti iei animal de companie un porc sau o oaie, nu esti trendy. Ca sa afli cine este vecinul tau, trebuie musai sa-i faci o prajitura.
3. Sexul oral este cerinta obligatorie si eliminatorie pentru orice: casatorie, angajare, cumpararea unei masini. Acesta se practica, de obicei, "one way".
4. Daca n-ai SUV, n-ai prestanta. Este adevarat cei mai multi ocupanti ai acestor masini sunt ...rapperi...ca si la noi.
5. Te intalnesti cu prietenii si familia numai in baruri, cafenele sau restaurante. Este de preferat sa aveti un bar sau o cafenea "a voastra", unde sa vina lumea fara invitatie. Casa pentru care faci ipoteca la ipoteca ipotecii este muzeu sau, cel mult, hotel. Acolo nu inviti prieteni, familie sau cunostinte. Acolo stai cu animalul de companie.
Este asta realitatea noastra?
Ce ne invata filmele frantuzesti sau cele britanice?
1. Educatia conteaza. Intai mergi la scoala, inveti sa-ti scrii numele, inveti bunele maniere, apoi practici un sport, chiar sah, tot sport este. Ai toata viata inainte sa muncesti.
2. Casa, daca nu esti de vita nobila, este un apartamnet aporoape de Sena sau Tamisa. Un apartament cu mobila frumoasa, cu camere intortocheate, cu vecini care te saluta fara sa-ti ofere o prajitura inainte.
3. Daca ...esti cu cineva, intai il saruti pe acel cineva, si francezii stiu cel mai bine asta. Este posibil ca un englez sa nu faca sex oral toata viata lui, decat daca plateste un astfel de serviciu, si cu toate astea populeaza insula aceea de sute de ani.
4. Imi amintesc masinutele din seria "Jandarmul" sau din filmele cu Mr. Bean. Masini care incap pe stradutele inguste ale batranei Europe.
5. Pe prieteni ii inviti acasa, priviti un film, jucati un joc, serviti masa. Nu o sa platesti rata mai mult daca raman peste noapte la tine.
Este asta realitatea noastra?
De ce trebuie sa traim dupa cum ne invata altii? De ce este jignitor sa citim o carte in loc sa asteptam ecranizarea? De ce este injositor sa asculti Mozart pe MP3 in loc de MJ?
Daca stiti o telenovela, un film de actiune frantuzesc sau o comedie britanica pura, lasati si pe altii sa afle.

marți, 27 octombrie 2009

Ce trebuia demonstrat

Acum mult timp, am capatat prostul obicei de a inchide telefonul noaptea, am povestit pe blog cum am ajuns in faza asta.
Zilele trecute m-au lasat definitiv bateriile, motiv pentru care mi-am permis nesimtirea unor zile de concediu. Somn mult, citit carti, plimbat, fara internet, blog si alte dependente de felul acesta. Cum socoteala din targ nu se potriveste niciodata cu cea d-acasa, partea cu somnul mult a ramas la stadiul de dorinta. Am uitat sa inchid telefonul noaptea si joi dimineata, prima zi de concediu, suna din toate colturile bateriei lui la ora 9. Dupa ce am trecut peste livrarile de dimineata, ca deh, eu si cu baiatul cu smantana (pentru cine stie bancul), raspuns buimaca. Nici acum nu stiu ce am spus la telefon, stiu cu cine am vorbit ca m-am uitat dupa ce am facut ochi ca omul in apeluri, dar ce am spus....habar nu am.
In general mi se spune ca sunt jidanca, ca am apucaturile specifice, ca pot sa scot bani din piatra seaca. Eu nu cred, desi mama imi tot spune ca m-a nascut cu un doctor jidan, mi-e greu sa cred ca se ia "jidania". Eu cred ca am apucaturi de scotianca, desi nu merg des la vulcanizare.
Joi, dupa trezitul cu noaptea-n cap (in concediul de somn, ora 9 e noapte-n cap, DA?) ajung, insotita de cea mai buna prietena, la un magazin mare de mobila . Motivul? Nu cautam mobila, am renuntat la sportul asta, dar cautam fotoliile de masaj. Gratis, nu ca alea din centrele comerciale unde platesti. Gol fiind magazinul, am avut placerea unor 10-15 minute de masaj si dat in balansoar. Daca ar fi fost dupa mine, ma prindea noaptea acolo, dar prietena mea care nu are apucaturi de jidanca, scotianca sau orice alta "anca" s-a simtit rusinata si a vrut sa plecam. Nu spun numele magazinului, ca doar nu vreau sa gasesc fotoliul ocupat cand merg la masaj in week-end.
Vineri dimineata, ora 9, telefonul suna din nou. De ce naibii nu l-am inchis de seara???? Probleme de servici. Am capat "prostul" obicei sa las toate probleme de la birou la birou, asa ca oricine ma suna dupa program sau in concediu se loveste de un simplu "nu stiu", "cauta in hartii".
Sambata noaptea, dupa un finalul apoteotic al unui joc de .... am avut o discutie si mai apoteotica.
Oamenii joaca rolul pe care cred ca trebuie sa-l joace pentru a-i multumi pe altii. Nu trebuie sa fim cei mai frumosi sa fim iubiti de parinti, nu trebuie sa fim cei mai destepti sau cei mai bogati. Un parinte ar trebui sa-si iubeasca copilul indiferent daca este puscarias sau no.1 in top forbes, parerea mea.
Daca mai trebuia sa demonstrez inca o data de ce inchid telefonul noaptea, mi s-a demonstrat in concediu.
Daca mai are cineva dubii in privinta originii mele, anunt ca nu sunt jidanca, dar am fost scoasa afara de unul.
Daca mai crede cineva ca voi fi o mama "anormala", care-si va lua copilul in concediu si la restaurant inainte de-a face primii pasi... timpul ne va demonstra.
Indiferent de ziua saptamanii in care ma intorc din concediu, tot de "cacao" mi se pare situatia. Cineva ar trebui sa se ocupe de acesta problema si sa exista o perioada de acomodare intre concediu si serciviu.... O prima zi de lucru de maxim 3 ore, ziua a doua de maxim 4 ore, si tot asa pana la cele 8 ore (pe hartie).

marți, 20 octombrie 2009

A mai trecut un an

...si nimic nou sub soare.

A trecut un an de la inaugurarea oficiala a locului meu de refulare. Unii au decis sa-i spuna blog, dar eu cred ca "bloaga" mea nu intra in categoria aceea.
Imi reaminteste sistematic motivul pentru care l-am deschis, iar eu insist sa continui. Nu e vremea bilantului, nu stiu daca am evoluat, involuat sau stagnat... stiu doar ca uneori e bine ca exista.
Zilele trecute, pe cand studiam o batrana cocheta ce se indrepta spre un supermarket trecand pe langa o alta batrana nu foarte cocheta, nu foarte bogata, dar mandra, care se indrepta spre acelasi supermarket, nu am putut sa nu ma intreb "oare ce au fost in tinerete".
Poate au fost directoare sau poate femei de serviciu sau poate intretinute de soti sau poate acum sunt intretinute de copii sau poate.....
Ma joc. Ma joc cu cuvintele, cu nervii vostrii, cu imagini si sunete pana cand.... poate intr-o buna zi.
Traim zilnic iluzia libertatii dar suntem doar niste amarati de hamsteri.

luni, 19 octombrie 2009

The new champion- JENSON BUTTON

Desi sezonul de Formula 1 nu s-a terminat, ramand cursa de la Abu Dhabi, campionul a fost desemnat.
Jenson Button preia titlul de la Hamilton. Nu pot sa spun decat ca ma bucur ca a castigat. Desi nu a avut cele mai spectaculoase evolutii, a avut cele mai gandite strategii si cel mai mult calm la volan. Bucuria castigarii titlului a fost partial umbrita de faptul ca nu a castiga si cursa in care a devenit campion mondial, dar cine se mai uita la detalii.
Uitandu-ma la clasamentul actual, nu pot decat sa fiu uimita de ceea ce au facut granzii din circuit, primele 2 pozitii fiind ocupate de Brawn GP si Red Bull si nu de Mercedes ori Ferrari.
Anul acesta speram intr-o revenire a lui Alonso, dar mai avem si anul viitor, cand sper ca masina Ferrari sa fie pe placul lui, in ciudat mult discutatului volan. Din pacate F1 nu mai inseamna doar pilot, inseamna strategie, inseamna bani, inseamna industrie. In indutrie se pierd geniile si razbat robotii. Nu spun ca Jenson ar fii unul, spun doar ca Ross Brawn a nascut echipa din nimic si a dus pe primul loc.
Sper ca la anul sa fiu pe unul din circuite, asta daca se vor hotara sa readuca Marele Circ in Europa si sa nu-l mai lase pe piste unde nici mustele nu asista. Pana la anul...ramas bun F1.

vineri, 16 octombrie 2009

Basescu - el unico comandante

Ziarele, tv-ul si radiourile sunt impanzite de lupta politica, de jocul acesta de-a fata scunselea fara sfarsit.
Incep sa ma gandesc daca nu cumva suntem noi prea orbi, nu vedem mai departe de ceea ce ni se arata si acceptam adevarul altora.

Daca Basescu lupta de fapt cu "grupurile de interese", grupuri care isi dau silinta sa il darame definitiv?
Daca Basescu e inconjurat de oamenii in care are el incredere si care doresc binele acestei tari?
Daca Basescu incearca sa faca o justitie curata, iar altii incearca sa o murdareasca?
Daca Basescu este intr-adevar ceea ce ii trebuie Romaniei, dar altii vor cascavalul si il bombardeaza cu tot felul de capcane?
Daca Basescu e cel neinfricat care lupta importriva celor ce vor sa ne vanda tara?

Nu stiu daca ati vazut "Teoria Conspiratiei", eforturile unui singur om sa demonstreze ca ceea ce altii sunt facuti sa vada si sa creada nu este realitatea ci este doar scenariul unora? Daca ceea ce ne spune Basescu este adevarul? Daca Basescu este omul care lupta singur impotriva tuturor? Daca are nevoie ca noi sa-l credem si sa-l ajutam? Daca Basescu este "el unico comandante" al unei natii cu ochelari de cal? Prea lupta toti impotriva lui, prea sunt toti buni samariteni si el este unicul inamic, prea au rasarit toate orgoliile cand ne arde c**ul.
Sau sa fie totul doar o adaptare a scenariului de la "Wag the dog", mai mult sau mai putin?
Asemeni scenariilor holiudene pare scenariul dambovitean.

Sa fie totul de la vinerea asta ploioasa de octombrie? Sau de vina sa fie nevoia de concediu?

miercuri, 14 octombrie 2009

Lista de cadouri

Asa cum spuneam aici, toata nebunia cu achizitionarea unei case a luat sfarsit. Fiind pe valul alergaturii, am inceput sa caut mobila si am tinut-o asa, week-end de week-end prin magazine, pe la Ikea, pe la Mobexpert, pe la Elvila, pana cand am primit o caldare cu apa rece peste ochii.
Intrebata fiind ce fac in week-end, am raspuns ca merg sa caut mobila, raspuns pe care il dadusem si week-end-ul anterior. Raspunsul meu a fost urmat de o intrebare, fireasca daca ma gandesc acum, dar care m-a blocat pe moment-"da ce plm, ti-ai cumparat casa poporului?".
Pentru ca nu mi-am cumparat casa poporului, astept sa mi-o dea ei pe "persoana fizica", am renuntat sa mai caut mobila si decoratiuni. Que sera, sera. In momentul in care am renuntat la sportul acesta, am inceput sa primesc cadouri de casa noua.
Nu m-am mutat inca in noua casa, dar primesc cadouri de casa noua. Ori eu am cei mai adevarati prieteni, ori sunt eu cea mai adevarata prietena....as merge pe prima varianta mai bine.


Au inceput sa curga ofertele si sa se inscrie oamenii la cadouri. O prietena m-a anuntat ca-mi cumpara fier de calcat (probabil isi doreste foarte mult sa vada cum calc-surpriza), dar o alta prietena i-a luat-o inainte si mi-a si adus ustensila cu pricina. Pentru a nu mai exista discutii, ieri am intocmit o lista cu ceea ce am si cu ceea ce si-au adjudecat altii... m-am gandit eu ca nu e tocmai ok sa faci dubluri la fierul de calcat.
Majoritatea cadourilor sunt de curatenie, gatit sau calcat...probabil m-am desconspirat eu candva ca-mi place sa fiu gospodina. Nina a spart "traditia" si a declarat, in scris, ca-mi aduce o cadita ca a ei, care ar putea fi folosita si in dormitor...cum, habar n-am.

Este adevarat ca printre 2 cadouri, mi s-a batut si obrazul si am fost intrebata daca vorbesc serios cu lista sau nu. Ei bine, am vorbit serios. Nimeni nu are bani, si atunci e mai bine sa faci un cadou util si sa vezi bucuria celui care il primeste decat sa faci un cadou "nefolositor la casa omului".

marți, 13 octombrie 2009

De ce nu emigrez


Un indemn la moda in zilele noastre, dar putini il urmeaza si mult mai putini reusesc.

M-am intrebat adeseori de ce nu, am resursele necesare, am unde, am de ce, dar totusi de ce nu emigrez.
Imi place sa citesc presa straina, sa inteleg realitatea de la ei si sa o vad prin ochii lor. Am observat ca si la ei se promite in campaniile electorale. Se promite in limita bunului simt, atat cat ii tine obrazul sa spuna. Nu promit extraterestrii, nu promit cate un ozn pentru fiecare, nu promit ca toti or sa castige la loto, promit atat cat omul de rand poate intelege.

La noi se promite mult, atat de mult incat cred si ei la un moment dat. Mai ca ar fi in stare sa-ti promita si soarele de pe cer doar sa-i votezi.
In final, cand ei (nemtii, francezii, italieni) nu se tin de cuvant e de rau, doar nu au promis mult si, acum, o promisiune netinuta din 2 promisiuni parca nu merge. La noi, cand nu se tin de promisiuni, din miile de promisiuni, parca nu ai cum sa te mai enervezi ca nu prea stii pentru care mai exact.

Cum as putea sa plec in Germania, de exemplu? Adica sa respect limita de viteza pe autostrada, sa gasesc un telefon in cazul in care patesc ceva la masina, sa sun la politie si sa vina imediat? Pai cum mai pot sa vad eu asfaltul ridicat de bizonul de pe autostrada, care testeaza viteza limita a masinii?

Cum as putea sa plec in Austria? Acolo as avea posibilitatea sa-mi aleg furnizorul casnic de gaze sau curent electric, iar asta ar insemna stres; pe cand aici, nu aleg nimic, mi se baga pe gat si dispare stresul.

Cum sa plec in Spania? Sa merg cu masina pe stradute inguste si sa intalnesc o batranica ce se chinuie 45 de minute sa-si parcheze masinuta pe un loc unde pui o basculanta si sa nu o injure nimeni? Sa nu se dea nimeni jos din masina si sa-i sparga geamul, sa o scoata afara si sa-i parcheze masina? Pai si eu de ce as mai rade in ziua respectiva?

Cum sa plec in Italia si sa comand un expresso si sa primesc un expresso, cand aici pot sa comand un expresso si sa primesc niste laturi? Deci aia nu se gandesc deloc la sanatatea mea, pe cand romanasii tin la mine si la inima mea.

Cum sa plec in Franta? Cum sa stau la un mic bistro pe marginea drumului si sa servesc un corn si un pahar de vin fara sa sape unul trotuarul cu picamarul, fix in fata mea? As putea intarzia zilnic la servici acolo, pe cand aici, nu am terasa la marginea drumului unde nu se sparge un trotuar, asa ca fug repede la birou.

Cum sa plec in Olanda si sa dau bani pe o tigare sau o prajiturica, cand pot sa primesc gratis aceleasi senzatii in Vama sau in spatele blocului?

Cum sa plec in Belgia si sa muncesc 8 ore, maxim 9, cand aici pot sa muncesc 10-11 ore? Asa nu mai am timp sa-mi cheltui banii pe tot felul de prostii precum teatre, filme, concerte. Si educatia strica, uite unde i-a dus pe straini, la stres, la lipsa sanatatii, la incruntare, la locuri de pierzanie prin teatre luminate.

Cum sa plec in Suedia si sa nu ma fluiere nimeni pe strada si sa nu ma strige nimeni "pasarica", "printeso" sau "fa"? Pai eu cum as sti ca mai sunt interesanta pentru barbati, daca ei sunt prea timizi sa ma fluiere si injure daca nu raspund?

Cum as putea sa plec in Norvegia daca nu e stabilit ce e tara aia? Regat sau republica, sa ma lamureasca si pe mine cineva.... Leanooo, ia zi fa!!!


Poate ca de data asta ma incapatanez stupid sa cred ca nu fuga e solutia. Ma incapatanez sa cred ca mai exista oameni care au in vocabular expresiile "te rog", "multumesc" si "pardon". Ma incapatanez sa cred ca ceilalti nu muncesc cu 4 maini si nu mananca cu 2 guri. Ma incapatanez sa cred ca nu Guta e Eric Clapton-ul Romaniei. Ma incapatanez sa cred ca noi toti putem schimba lucruri. Putem sa incetam sa scuipam pe strada, sa injuram la volam, sa aruncam ambalaje pe strada, sa distrugem masini doar pentru ca ne-au ocupat locul de parcare, sa intoarcem capul cand o femeie este batuta pe strada, sa fugim in directia opusa cand o copila este violata, sa ne ascundem in spatele perdelelor cand o casa este sparta.

Joker-ul are dreptate. Poate ar trebui sa incepem sa traim, dar hai sa nu ne mai amagim ca putem traim doar acolo.


Loc de ... fiecare ce vrea!!!


Cand ati deschis ultima data pagina de internet a Guvernului Romaniei? Eu acum am deschis-o, n-as mai fii facut-o, si m-am speriat.
Mama voastra de ipocriti ce-mi sunteti, va puneti poza pe prima pagina a Guvernului tarii de parca ati venit cu el d-acasa. Pai cand nea Nicu era pe toti pereti si toate gardurile, era dictator, si daca el n-a ajuns pe internet, ati ajuns voi... coate goale, mate fripte...
Napoleon spunea ca "esentele de parfum si otravurile se tin in sticlute mici"- si esenta de parfum de e, e de la spatele calului.

UNDE ESTI TU TEPES DOAMNE???

joi, 8 octombrie 2009

Dictatura celor 3 "Lene"

Am sa incep cu o trimitere la cuvantul "dictatura". Romania a trait 2 dictaturi recunoscute istoric.
O vorba din popor spune ca "in spatele unui barbat puternic, se ascunde o femeie puternica".

Prima dictatura cunoscuta in Romania este dictatura lui
Carol al II-lea. Cine se afla in spatele lui? ELENA Lupescu, femeia care conducea Romania din umbra.

A doua dictatura cunoscuta de romani a fost dictatura lui Nicolae Ceausescu. Nu trebuie sa fac trimitere pentru a sti cine a fost, dar cine se afla in spatele lui?
ELENA Ceausescu, femeia in fata careia toti barbatii importanti din stat deveneau simpli catelusi.

Ne indreptam spre a treia dictatura? Stim sigur ca in spate se afla ELENA Udrea, dar trebuie sa ne lasam din nou subjugati de vanitatea unei "LENE"?

O prefer pe Leana de la "Vacanta Mare", in locul acestui razboi troian cu iz balcanic. Hai sa trecem la clasici si sa lasam mitologia greaca pentru pasionati.

miercuri, 7 octombrie 2009

O greva ca la carte

Ma trezesc dimineata ca un cetatean model si ma pregatesc sa plec la birou. La radioul din bucatarie se aude o stire "bomba"- participantii la greva se aduna la intrarea de pe A1 in Bucuresti pentru a fi condusi, in mod organizat, catre centrul orasului.
Cum drumul catre centru trece prin fata blocului meu, imi iau haina si geanta in graba "mica" (ieri am avut un accident la glezna cu reluare, o treapta nesemnalizata si apoi o castana- nu sunt cu capul in nori...e plafonul prea jos) si fug la birou.

Ma urc in masina si incerc sa ies din parcare... si incerc... dupa 15 minute tot la incercare sunt. Privesc cum curg autocare si microbuze cu demonstranti.... dupa alte 20 de minute si o tigare reusesc sa ies din parcare si sa ma asez frumos pe bulevard. Si stau...si ma uit la autocare si microbuze si masini de provincie si mai fumez o tigare. Dupa aproape 40 de minute de cand am plecat de acasa, sunt la 2 statii de autobuz distanta de bloc, motiv pentru care schimb traseul normal si caut stradute intortocheate, scurtaturi si cate un trotuar.
Dupa o ora de la plecare sunt la 2 strazi de birou. Incerc sa traversez soseaua Kiseleff, nu am cum sa o evit decat pe la Constanta, iar azi nu am chef de plimbare. Un politist opreste circulatia pe strada arh. Mincu si lasa participantii la greva sa treaca.


... si trec imbracati in tricouri rosii cu sepci rosii, in tricouri albe cu sepci albe, in tricouri albastre cu sepci albastre.
... si tot trec. Nu credeam ca in Romania anilor 2000 se mai pot face astfel de greve. Nu credeam ca mai exista spiritul solidaritatii in noi. Dar uite ca se poate.
Cand m-a oprit politistul, primul instinct a fost sa-i injur cu greva lor, apoi m-am gandit ca pot fi si eu in situatia aceea sau parintii mei sau prietenii mei sau...chiar TU.
Trec de Kiseleff si ajung la Aviatorilor. SOC. Zeci de autocare si microbuze cu grevisti. ZECI.

Inainte de-ai injura pe grevisti, gandeste-te ca poti fi si tu acolo. Gandeste-te ca maine poti ramane si tu fara slujba si ai vrea sa faca cineva o greva sa-ti strige nemultumirile.
Un strop de solidaritate omoara Romania?

luni, 5 octombrie 2009

Ferma animalelor

Inainte de a merge la vot, inainte de stampila, inainte de a repeta greseli, inainte de orice ... urmareste "Last king of Scotland" ... pentru noi nu e prea tarziu.





Unde sunt mailurile de acum 5 ani care ne trimeteau in Congo? Unde sunt miile de mesaje care ne indemnau sa votam schimbarea? Nu mai este nevoie de ele?

vineri, 2 octombrie 2009

Caut-o la amigdale

Iubirea adolescentina se manifesta in toate locurile. Vezi tinerii, pusti carora abia le-a mijit mustata si fete care invata sa mearga pe tocuri, cum se inghesuie la colt de bloc, in curtea scolii, pe scara blocului, in autobuz, la coada la film, oriunde numai inghesuiala sa fie.
Lucrurile astea nu se schimba niciodata, poate mai scade varsta la care incepe inghesuiala, dar adolescenti inghesuindu-se vom vedea mereu.
Sa nu fim carcotase, si noi, cand eram adolescente, ne inghesuiam prin locuri ferite de privirile curiosilor, ne lasam stranse in brate, sarutate si intrebam curioase mandrul "unde ai gasit corn cald si de ce-l ascunzi in buzunar?".
Am evoluat, ne-am maturizat si am aflat ca in buzunar nu se ascunde decat... bucuria de a fi cu noi. Nu ne mai inghesuim la colt de strada, iubirea a devenit mai linistita, mai adanca, a trecut de faza animalica din tinerete.
***
Acum, tineri responsabili cum ne pretindem, ne luam partenerul/partenera de mana, ne plimbam prin parc, prin mall, ne sarutam fugar pe strada, caci acum avem loc pentru .... interzis.
E adevarat ca mai exista persoane care si-au trait viata un pic invers. In adolescenta se plimbau de mana si doar nu cereau voie de la parinti sa se sarute. Acum, maturi fiind, traiesc iubirea animalica. Nu conteaza locul, nu conteaza cand, ei se inghesuie.
***
Si uite asa, stateam la o masa cu 2 adolescenti intarziati, discutam probleme importante si cand asteptam replica lui, il vedeam cum sare pe mandra si o saruta cu patos.
Prima data, m-am gandit ca o vrea sa imparta cu ea fumul de tigara, ca deh, e criza.
Continuam discutia, mai bem o bere, analizam unele probleme si iar sare pe ea. Stai omule, ca speri fata care oricum nu era atenta la discutia noastra. Nimic. El ii face controlul.
Reluam discutia, din punctul in care ramasesem la ultimul control de amigdale si nici una, nici doua, hop pe ea din nou.
Dupa ce raman si a treia oara cu cuvintele in aer, ii intreb daca au nevoie de o camera, caci ma ofer sa le inchiriez una la hotel. Stupoare. Locuiesc impreuna.
Ma gandesc ca remarca mea ii va calma instinctele animalice si vom reusi sa incheiem discutia, fara ca eu sa ma uit la ei cum se inghesuie. Nu se numara printre placerile mele voyarismul, dar se pare ca se numara printre ale lor. Ne intoarcem la discutie, mai bem o bere si, cand ti-e lumea mai draga ioane, iar pe ea.
Daca am vazut ca oamenilor le place cu spectatori, am zis ca-i momentul sa iau masuri. Si uite cum eram noi pe o teresa plina oameni, cum asta tot sarea pe ea si cum eu incep sa-i fac galerie si sa strig, nu foarte tare, "asa tata, caut-o la amigdale. ia vezi, sunt inflamate?"


Se opresc, ma privesc uimiti si-mi spun ca-s nebuna. Io-s nebuna???
Pai eu ma joc de-a doctorul orl-ist in plina strada, doar, doar m-o vedea cineva???


Uite asa isi rateaza unii oameni viata. El ar fi un ORL-ist extraordinar, iar ea o pacienta desavarsita.

***sursa imaginii