marți, 30 martie 2010

Liber la "aratat cu degetul"

Sunt inca sub socul provocat de imaginea blondei lui Bote'. Nu are rost sa pun o poza aici, este posibil sa-i iasa buzele prin monitor, dar e libera la cautare pe net. Daca mai aveam vreun dubiu in privinta "inclinatiilor" lui Bote, acum m-am lamurit. Este foarte clar ca a facut-o din nimeni o "vedeta" cu 15 minute de glorie, si ATAT.
O alta chestie care mi-a luminat ultimele zile, este declaratia unui senator ....asemanator cu "Senatorul melcilor", care pus in fata posibilitatii de a fii anchetat inchis, s-a plans de sistemul penitenciarelor din Romania; cum cei ce-l ancheteaza nu se gandesc ca intra om acolo si iese ne-om. Ceea ce noi, muritori de rand de-i alegem la 4 ani, nu stim este ca tov. senator i-a mai crescut o bila si nu poate sa stea in puscarie ca ceilalti "infractori", si sigur nu se poate apleca la dus. Desigur, cercetarea in libertate, tocmai pentru a nu suferi o trauma psihica, este valabila doar pentru senatori, deputati si rude ale lor, pentru restul, p**limea, chiar si pentru cei care se dovedesc nevinovati la sfarsitul anchetei, o vizita la Jilava este tot ce le poate oferi mai bun un stat unde justitia se face dupa ureche, bani si pile.
Am sarbatorit "Ora pamantului" cu toate luminile aprinse in casa. Daca trebuie sa salvam planeta, sa incepem de sus si nu de jos, sa semneze intai SUA tratatul de la Kyoto si apoi o sa sting si eu lumina in baie, din spirit de solidaritate cu poporul american desigur. Asta cu "salvam planeta daca stingem lumina", desi la noi e destul de periculos tinand cont ca "ultimul stinge lumina", seamana tare bine cu sloganul "nu mai bea din cutie- pe acolo au trecut sobolani, iar tu o sa mori in 5..4..3..2..". Serios acum, cati ATI murit dupa ce ati baut TEC? Poate un herpes mai mic sau mai mare, dar n-am vazut unu mort cu paharul de la dozator in mana.
Pentru ca se apropie mini-vacanta de Paste, m-am uitat pe ofertele operatorilor pentru aceasta perioada. Mi-a sarit in ochi declaratia blo-ministrei "la vara, daca cererea este mare pe litoral nu scad preturile". Dar nu aveam nicio indoiala ca este criza economica doar peste hotare, aici la noi, in Romania, vedem dimineata cum curge mierea pe trotuare si cum duduie uzinele si fabricile. Este foarte posibil ca aceasta declaratie a ministresei sa fie insotita si de decizia de a inchide granitele catre bulgari, ca ne fura astia toti turistii cu castravetii lor. Asa o sa avem o cerere crescand pe litoral nostru, dar presimt ca o sa aiba si ministreasa o oferta pe masura.
Inca nu mi-a trecut cu ziaristii/jurnalistii. Am prostul obicei de a deschide televizorul dimineata pentru a urmari revista presei facuta de Anca Florea. Pe cat de spirituala si spontana este aceasta jurnalista, pe atat de ... "saraci cu duhul" sunt "cititorii de prompter" din studio. Pentru amuzament, trebuie sa-i urmariti intr-o dimineata, dar numai o dimineata, din a doua devin enervanti.
De azi dimineata ma uit la poze cu catei.
Cu siguranta, un astfel de cadou isi doresc parintii mei. Daca nu mai dau niciun semn dupa sarbatori, inseamna ca am "nimerit" cadoul.

miercuri, 24 martie 2010

O seara la opera

Aseara am primit o invitatie la opera, invitatie pe care trebuia sa o onorez de saptamana trecuta. Am incercat sa ma eschivez si sa caut o sumedenie de motive pentru a nu merge, deoarece spectacolul nu ma atragea, fiind vorba de Mozart.
Amadeus este mai mult decat opera si mai mult decat teatru.
Este o combinatie speciala de Simonida Lutescu si Marius Bodochi. Da, este opera si teatru intr-un spectacol cu arii din "Cosi fan Tutti" (o opera destul de greu de urmarit singura), "Don Giovanni", "Rapirea din serai", "La Nozze di Figaro", "Eine Kleine Nachtmusik".
Pentru cei pentru care opera nu este un gen preferat, or sa aiba supriza sa urmareasca un spectacol de teatru pe muzica lui Mozart si sa asculte opera pe o scena de teatru. Deliciul acestui spectacol pus in scena de Opera Nationala Bucuresti, o face regia mai putin conventionala.
Este un spectacol aproape de public, un spectacol interactiv, o altfel de opera.
Va recomand cu caldura sa mergeti la opera, chiar in blugi si tricou, fracul nefiind obligatoriu, sa lasati mall-urile deoparte pentru o seara, sa uitati ca aveti bilete la Metallica sau Rammstein si sa dati 26 Ron la un spectacol de opera si teatru. Si daca nu va place opera, cu siguranta o sa va placa soprana Simonida Lutescu

aici in "La Nozze di Figaro"- sursa poza


Veste buna este ca or sa plece in turneu prin tara, deci nu ne bucuram de ei numai noi, bucurestenii.
Va las in compania lui Amadeus...

marți, 23 martie 2010

Pana unde si pana cand

Nu am bifat multi ani de cand fumez, dar nu asta era intentia, sa bifez zeci de ani de fumat. Nu am bifat nici multi ani de cand merg cu masina, desi este posibil sa fii mers cu masina mai mult decat am fumat.
Sofatul, ca si tigarile, este un viciu pentru mine. Imi trebuie o iarna grea, ca cea care abia a trecut, un buzunar mai putin incapator si un metrou la scara, sa renunt la masina.
Mereu am spus ca voi renunta la fumat si la masina cand lucrurile (a se citi preturile) vor deveni nesimtite. Si s-au scumpit tigarile si s-a scumpit benzina.
Pe vremea cand conduceam batrana mea dacie, cu 50 de mii puneam 10 litri de benzina si ma tineau 2 saptamani. Apoi am inceput sa experimentez pana prostului, pana prostului la coltul blocului, dar masina n-am lasat-o acasa. Umblam cu sticla de 2 litri de benzina in portbagaj, dar nu ma dadeam la RATB sau metrou.
Tigarile erau un moft in facultate, cand, pe banii parintilor, nici nu stiam cat costa. Apoi au aparut alte nevoi si am trecut treptat de la Cartier la Lucky Strike. Si tigarile s-au scumpit si am trecut de la Lucky la Chesterfield, iar cand s-au mai scumpit de la Chesterfield la Monte Carlo. Si cand s-au scumpit de au ajuns la acelasi pret ca-n Europa civilizata, de la Monte Carlo la Marlboro.
Se pare ca sunt dispusa sa renunt la multe, dar nu la masina si tigari, chiar daca "lucrurile" au devenit mai mult decat nesimtite.
Daca nu ma opreste pachetul de tigari care costa 2,5 Euro sau litru de benzina care costa 1.3 Euro, pana cand sau pana unde trebuie sa mai rabd?

Pe voi ce va opreste sau ce va motiveaza sa continuati?

vineri, 19 martie 2010

Ce gasesti in Brugges?

Toata lumea vorbeste despre aceasta mica Venetie a Belgiei, dar nimeni nu-ti spune exact ce gasesti acolo. In afara de Georgi, Pascal si piticul de Luca, niste oameni extraordinari si primitori, mai gasesti asta....



Cum sa nu vizitezi Brugges-ul si pentru asta?

De ce la altii se poate?

Ma vad nevoita sa reiau ideea de cum se face turism la noi si cum se face la altii. Am mai povestit si aici o alta experienta traita in Lyon, la un targ de turism.
Acum vreau sa vorbesc de ceea ce fac cei mai europeni dintre europeni, adica belgienii. In capitala Uniunii Europene si, in acelasi timp, capitala Belgiei turismul se face cu cap. SI nu cu capul chel lipsit de suvita ci cu capul unor oameni competenti, unori oameni care simt piata si au imaginea unui "bisnis" de succes.
In mijlocul UE s-a inteles ca week-endul este un sursa sigura de venituri continue, drept pentru care toate marile lanturi hoteliere (Ibis, Novotel, etc) si-au ajustat preturile in functie de zilele saptamanii. Daca in Romania, in week-end preturile cresc cu peste 40% la cazare, in Bruxelles preturile scad cu peste 40%. Un exemplu este lantul de hoteluri Ibis, unde cazare in week-edn scade de la 149 Euro/noapte la 79 Euro/noapte.
Ce stiu "prostii" ceilalti, dar nu au aflat inca ministrii nostrii, este ca in timpul saptamanii turismul insemana oamenii de afaceri. Acestia sau companiile lor platesc orice suma. In week-end sunt oamenii obisnuiti, cei care platesc sute de euro intrare la muzeu, cei care lasa sute de euro in baruri si restaurante, cei care fac vanzari de mii de euro in magazinele de suveniruri.
Tot in mijlocul Europei, o alta facilitate pentru turistul obisnuit, inclusiv pentru cetatenul tarii, potential turist, este pretul transportului cu trenul. Costul biletelor pe liniile ferate, scade in week-end la jumatate.
Poti sa calatoresti cu trenul de la Bruxelles la Amsterdam cu doar 45 Euro dus-intors sau de la Bruxelles la Brugges cu doar 15 Euro dus-intors.
Pe langa turistii din alte tari care gasesc in aceasta facilitate oportunitatea de a vede si alte orase din tara respectiva, ai si localnicii care se vor plimba doar cu gentuta prin tara ta.
Poate parea mult, dar tinand cont ca in maxim 3 ore ajungi la Amsterdam, mult mai repede si sigur decat la Constanta, dispare dezavantajul pretului.
Poate daca doamna ministreasa nu s-ar duce la Bruxelles doar sa-si afiseze deux-piece-urile ci sa vada efectiv cum se face turism, sau poate daca domnii consilieri nu s-ar duce acolo sa faca doar cumparaturi (Zara si Promod exista si la noi) ci sa vada cum se face un plan de turism, am reusi sa facem si noi ceva.
Ma intreb, retoric desigur, cum de reusim sa furam de la masini de lux, branduri, planuri de invatamant, ideea de autostrazi, pana la portofele si virginitati, dar nu reusim sa furam idei de afaceri, si nu bisnitareala de 3 lei.

joi, 18 martie 2010

Fiare vechi

Lucrez in zona de nord a capitalei, nu "foarte de nord", daca pot sa spun asa, adica nu pe camp, ci inca in oras. E o zona destul de scumpa, la doar o cateva strazi de Piata Dorobanti, o zona cu case scumpe si terenuri la fel.
Pe strada pe care lucrez este un salon auto ambulant, in fiecare zi vezi cate un Ferrari, un Mercedes ultimul racnet sau un Maserati. Domnii si doamnele care locuiesc aici se imbraca de la Londra, folosesc parfumuri scumpe si isi fac vacantele pe Coasta de Azur.
De locuit, locuiesc intr-un cartier muncitoresc, ca mai toate cartierele Bucurestiului, un cartier inca pe harta capitalei si nu in judetul Ilfov. In fata blocului troneaza cu gratie o dacie din anii 80, iar cand apare un Mercedes, tot din anii 80 este. Doamnele si domnii care locuiesc in cartierul meu se imbraca de la Miniprix, asta daca nu cumva poarta hainele din colectia primavara-vara a anilor 80, folosesc parfumul de la sapunul de dimineata sau niciunul si isi fac concediile prin locurile natale, adica in provincie. Nu in Provence, in sudul Frantei, ci in provincie, peste tot in Romania.
Care este diferenta dintre locul unde lucrez si locul unde locuiesc?



Asta aud in fiecare zi la birou, dar nu aud niciodata acasa. Probabil s-au reprofilat si tiganii si nu mai umbla prin cartiere muncitoresti, de unde nu mai pot lua nici macar un capac de canal ca le-au sudat "nenorocitii".

luni, 15 martie 2010

One day

Vreme vine, vreme trece ....

Uneori e bine sa fii egoist si sa faci anumite lucruri doar pentru tine. E bine sa uiti de prieteni si familie, sa uiti ca esti om responsabil, sa uiti ca nu mai ai 20 de ani. Sa uiti si sa te bucuri.

Azi ma bucur de tot ce am, de tot ce am primit si voi mai primi. Ma bucur de fiecare floare, ma bucur de fiecare bomboana, ma bucur de fiecare mesaj. Azi sunt egoista si nu raspund. Azi doar ma bucur.

joi, 11 martie 2010

La vida es un carnaval

Sunt adesea judecata pentru comportamentul meu copilaresc in fata vietii. Sunt aspru judecata ca nu iau viata in serios. Nimeni nu reuseste, insa, sa-mi spuna daca viata ma ia pe mine in serios.
Sunt oameni care se nasc pesimisti si sunt oameni care se nasc optimisti. Eu m-am nascut zambind. Totodata, cred ca atata timp cat te gandesti la lucruri rele ele vin. E adevarat ca daca le ignori, ele nu dispar, dar e mai simplu sa treci peste toate cu zambetul pe buze. Cu siguranta acel zambet va face bine cuiva.
Acum cativa ani, prietena mea ma anunta ca are cancer. Prima reactie, normala pentru unii, ar fi fost sa spun "vai, las ca o rezolvi tu" si sa o priveasc cu compasiune. Nu am putut sa o privesc cu compasiune, am zambit cu ea, am ras cu ea si ne-am amuzat de "avantajele" pe care o sa le aiba. Nu stiu daca a fost cel mai bun lucru, dar stiu ca si acum radem cand citim despre tot felul de boli cu nume greu de retinut, si ne amuzam ca nu a avut si ea o boala mai greu de pronuntat, macar.
Nu pot sa plang doar pentru ca cei din jur sufera, dar asta nu insemna ca nu sunt alaturi de ei. Imi place sa cred ca daca nu am mai fi atat de tristi, de seriosi si de incrancenati, ne-am face singuri viata mai frumoasa. Culmea este ca cei mult prea seriosi sunt cei care ma arata cu degetul si tot ei sunt cei care au cea mai mare nevoie de un zambet.
Poate nu am suficienti bani sa scot un prieten din incurcatura, poate nu am suficient spatiu sa ascund un prieten cand vrea sa fuga, poate nu am cea mai vasta experienta sa ascult un prieten cand sufera, dar cu siguranta am pentru fiecare dintre ei un umar si un zambet. Clipele mici de fericire, momentele in care oamenii plang in fata ta iar tu reusesti sa le smulgi un zambet, clipele in care unii se lupta cu monstrii iar tu le arati ca monstrul este de fapt "piticul care face baie intr-un ibric", clipele cand prietenii isi pierd iubirea vietii iar tu mergi cu ei in gara sa asteptati urmatorul tren, peste toate sunt clipele care ma fac sa nu iau viata in serios.
Viata trebuie traita, altfel devenim batrani inaite de varsta, iar amintirele noastre sunt un lung sir de plans de mila.
Traim putin, iubim mai rar si murim invariabil. Toata viata suntem judecati si aratati cu degetul daca normalul nostru este altul, daca nu ne supunem cutumelor societatii, daca indraznim sa traim acum si aici.



Toţi cei care cred că viaţa e monotonă
Trebuie să ştie că nu e aşa
Viaţa e o frumuseţe
Trebuie trăită
Toţi cei care cred că sunt singuri trebuie să nu se simtă bine
Trebuie să ştie că nu e aşa
În viaţă nimeni nu e singur
Mereu e cineva...

R: Ah, nu trebuie să plângi
Viaţa e un carnaval
E mai frumos să trăieşti cântând
Ah, nu trebuie să plângi
Viaţa e un carnaval
Şi necazurile se duc, cântând

Toţi cei care cred că viaţa e mereu crudă
Trebuie să ştie că nu e aşa
Sunt doar momente rele
Şi totul trece
Toţi cei care cred că asta nu se va schimba niciodată
Trebuie să ştie că nu e aşa
Până la urmă timpul îşi arată faţa bună
Şi totul se schimbă

R: Ah, nu trebuie să plângi
Viaţa e un carnaval
E mai frumos să trăieşti cântând
Ah, nu trebuie să plângi
Viaţa e un carnaval
Şi necazurile se duc, cântând

Carnaval
Nu trebuie să plângi [ca să te bucuri]
Carnaval [ca să savurezi]
Trebuie să trăieşti cântând
Carnaval [viaţa e un carnaval]
Nu trebuie să plângi [toţi putem cânta]
Carnaval [aaaaah domnilor]
Trebuie să trăieşti cântând
Carnaval [toţi cei care cred]
Nu trebuie să plângi [Că viaţa e crudă]
Carnaval [nu va fi niciodată singur]
Trebuie să trăieşti cântând [Dumnezeu este cu ei]
Trebuie să trăieşti cântând

Pentru cei care se plâng atât
Pentru cei care doar critică
Pentru cei care folosesc armele
Pentru cei care ne contaminează
Pentru cei care pornesc războiul
Pentru cei care trăiesc păcătuind
Pentru cei care ne maltratează
Pentru cei care ne contagïază

Va intreb pe voi, cei care luati viata mult prea in serios, de ce mai faceti rate daca stiti ca banca va ia casa, de ce va cumparati masini daca se devalorizeaza, de ce mergeti in concedii daca trec repede?

marți, 9 martie 2010

Mai tare si mai tare

Oamenii in varsta au o problema cu auzul, si din acest motiv vorbesc tare. Ca vorbesc tare, de se aude si la Sascut ce au ei de spus nu-i bai, dar ca vorbesc tare pentru a fii auziti la Sascut, e deja o problema.
Azi ma aflam intr-o institutie publica unde, cu deja caracteristicul sictir, functionara de la ghiseu ii refuza actele unui domn trecut de mult de prima tinerete. Ca i-a refuzat actele nu a fost o surpriza, suntem obisnuiti sa ni se refuze actele pe care dorim sa le depunem, din varii motive. Noi suntem prosti ca nu avem abomanet personal la Monitorul oficial sau ca nu cunoastem toate chichitele legale, dar de, nu puteam sa fim toti romanasii avocati. Domnul respectiv o intreaba pe functionara ce ii lipseste de nu poate depune actele. Functionara ii raspunde cu sictir ca de o saptamana, in institutia lor, s-a dat o "rezolutie interna" prin care se mai solicita niste vize de la diferite departamente pe actele respective.
Domnul incepe sa vorbeasca tare, nu sa se certe cu functionara ca el nu cunoaste rezolutiile interne. Si vorbeste tare si-si roteste capul in jur, privind drept in ochi pe cei de la coada, asteptand sa il sustina cineva. Si tot vorbeste tare, se mai uita in jur si nimic. Nimeni nu-l sustine. Oamenii il asculta dar nu raspund.
Nu e prima data cand vad asta, oameni carora le place sa se auda vorbind, dar sa-i observe si altii.
Tot acesti oameni sunt aia care soptesc in autobuz sau la coada, dupa ce au vorbit tare si au atras atentia asupra lor, cum ii doare cotaitoarea sau au probleme cu prostata.
Ei bine, eu nu inteleg de ce nu vorbesc tare si atunci? Adica unde ar fi rusinea sa aflam si noi ca ei se duc la wc din 2 in 2 minute? Pai daca le place sa se faca observati, sa o faca cu stil,nu?
Voi mai tineti minte cand ati auzit ultima data o baba care vorbea de alegeri prin autobuz, atat de tare incat se auzea si le Cotroceni? Nu mai tineti minte, dar sigur v-ati fi amintit daca baba ar fi spus cum o pune mosul seara si cam cat dureaza.

duminică, 7 martie 2010

E prea târziu?!

Pentru prea multe e prea târziu, până și ora e târzie. E târziu să te fac să întelegi, e târziu să privesc înapoi, e târziu să adun rămășițe și să încerc să refac întregul, e târziu să schimb.
Așa cum spunea un amic "important în viață e ce bagi în gură și ce tragi în ***ă". Probabil, dar pentru el e prea târziu să mai confirme sau infirme, iar pentru mine e prea stupidă fraza să o cred.
E prea târziu să cred că-ți pare rău sau poate mi-e greu să te mai cred. E prea târziu să spui că voiai să rămân. E prea târziu să spui că e suficient. E prea târziu să cauți în spatele cuvintelor.
Ai vrut o șansă, ai avut-o.
Ai mai vrut o șansă, ai primit-o.
E prea târziu pentru "hello and goodbye". Este timpul pentru altfel.
Vrei să folosești telefonul? Nu o face dacă nu ai curajul pentru asta.
Știu. E greu să crezi că poți primi totul. E greu să crezi că acum o să fiu aici.

Remember???



Acum știi.

vineri, 5 martie 2010

Foame de bani

Suntem curpinsi de febra banilor, de numarul lor, de cantitatea lor. Vrem masini mai scumpe, case mai mari, haine de firma, parfumuri bune, cafele in centru. Nu mai judecam oamenii dupa calitatile si defectele lor, ii judecam dupa contul bancar si pozitia din firma. Dar nici pozitia nu mai este importanta, ce daca esti un directoras de scoala, ce daca ai facut mai multa scoala decat stiu altii sa numere, ce daca biblioteca ta personala seamna cu biblioteca municipala, daca nu ai bani nu contezi. Daca esti o "amarata" de femeie de servici la metrou, cu diploma de 8 clase, iar in biblioteca ai cartile de la "Adevarul" si "Jurnalul" ca dau bine in mahala, carti pe care le stergi doar de praf ca te sperie sunetul scot cand le deschizi, dar ai bani sa mergi in mall, contezi. E mai importanta haina ta de la Tina R si nu costumul ponosit de la scoala.
Oamenii sunt catalogati doar dupa banii pe care ii castiga si ii cheltuiesc. Ne uitam la Miss Univers si nu discutam despre cum arata ci despre cat o sa castige, de parca vreodata o sa poata cumpara cu toti banii aceia desteptaciunea. Ne uitam la meciurile de fotbal si ne limitam la bani, orice jucator de la Real Madrid e mai bun decat orice jucator de la Nationala Romanie, doar pentru ca are mai multi bani, ca si cum acel jucator mananca banii si ii fac bine la plamani. Ascultam muzica si mergem la concerte, dar nu ne intereseaza playback-ul ci cati bani castiga artistul. Vedem un vernisaj si ne intrebam cu cat se vand tablouri si nu daca ne plac sau nu. Un prieten isi schimba serviciul si nu il intrebam ce colectiv are, ce sarcini are sau daca ii place, il intrebam cati bani castiga.
Facem un cadou si ne asteptam sa primim inapoi un cadou la fel de costisitor.
Ne uitam la tv, ascultam la radio numai stiri cu sume; cat a castigat ala, cat a pierdut celalalt, cat costa aia, ce profit aduce cealalta.
Nici nu ma mai mir ca avem prieteni doar in functie de salariu si beneficii. Ce rost are sa ramai prieten cu colegul de banca din liceu, dar a devenit un simplu bibliotecar? De ce sa nu te imprietenesti cu barbarul care isi parcheaza mamutul pe locul tau?
Din pacate, unii se nasc cu bani si stiu sa traiasca frumos, iar altii lupta oa viata intreaga pentru ei si devin urati.



Cam asa este, doar ca si ei au uitat de unde au plecat. Au uitat zilele in care nu se "prostituau" pentru 5 lei.
Sper sa nu uitati si voi, pentru ca atunci veti deveni penibili. Pentru voi. Pentru cei care va stiu de cand umblati cu eugenia in buzunar. Pentru cei care au avut mereu bani, iar voi nu reprezentati decat o distractie pentru ei.

joi, 4 martie 2010

UPC sau UnProfessional Cable

Acesta este un post cu foarte multa reclama, nu mascata, nu ascunsa, nu indirecta. Este un post cu dedicatie, este un post neplatit de compania respectiva, dar MERITAT. Dar mai ales este un post fara diacritice.
Ce faci prima data cand te muti intr-o casa? Pe vremea lui Nae verificai daca ai telefon, acum verifici daca ai cablu. Cum proprietarii anteriori "furau" semnal si vizionau gratis programele analog ale UPC, mi-am propus sa-mi fac abonament. Imi fac eu abonament de cablu si telefon la un centru UPC, astept sa ma sune domnii cu instalarea (asa mi s-a comunicat de la centru) si ma trezesc ca ma suna zugravu (asta se intampla acum cateva luni) sa-mi spuna ca au venit de la cablu. Fara sa sune in prealabil, dar ma asteptam la asa ceva. Baietii de la cablu, desi fara vreo Politehnica la activ, se dovedesc a fi cei mai iscusiti ingineri. Imi taie cablul in dreapta desi le-am spus sa fie in stanga, imi lasa vreo 10 metri de cablu, si imi iau 15 metri din cablul pe care-l aveam deja in casa.
In final, pe factura imi apar cei 15 metri... 1-0 pentru ei, mi-am platit cablul meu.
Imaginea e ok la Tv, telefonul merge.
Dupa o luna, decid sa-mi pun si internetul de la ei. Sun la Relatii cu clientii (031 100 1000) si solicit si acest serviciu. Tanarul naiv de la celalalt capat al firului imi spune ca vor veni colegii lui a doua zi, in intervalul 12.00-14.00. La ora aceea gasesti pensionarii p-acasa, dar ei nu prea solicita internet.
Intervalul 12-14 s-a transformat in 12-16.30, ora la care am sunat sa intreb daca se mai intampla ceva. Sunt anuntata ca mai intarzie baietii pana pe la 18.00. See you tomorrow.
Cer reprogramare, iar naivul de la Relatii cu Clientii intelege confirma ziua de Marti, dar noteaza Miercuri. Si miercuri vin baietii. 2-0 pentru e, i-am asteptat ca pe premiul mare la Loto.
Mi se instaleaza internetul, adica.... fix 20 de centimetrii de cablu, cu 2 mufe in capete, legat la switch-ul din casa.
Primesc factura unde gasesc o taxa de instalare de 47 Roni, pentru 20 de cm de cablu. 3-0 pentru ei, cu banii astia cred ca-mi luam altceva de 20 cm.
Telefonul nu-mi functioneaza de 4 zile. Cum nu pot sa sun la Relatii cu clientii (031 100 1000- tot revin cu el ca paote nu stiti numarul) de pe telefonul de acasa, sun de pe mobil. Si nu inchid, ca sa-mi pastrez prioritatea in preluarea apelului, si trec 2 minute, si mai trec inca 2, si mai trec inca 2. Dupa 8 minute de prioritate inchid. Sunt sigura ca dupa ce am inchis mi-a fost preluat apelul. 4-0 pentru ei, nu am telefon.
Deci la un scor final de 4-0 pentru compania furnizoare de cablu-telefon si internet UnProfessional Cable (UPC) ma gandesc cum sa intorc partida in favoarea mea. Am vrut sa fiu cinstita si sa nu ma folosesc gratis de serviciile lor, iar ei imi dau sah mat. In tara asta, daca furi un ou ESTI bou. Cand esti cinstits si onest, ti-o trag toti pe toate partile.

Este imposibil sa fiu singura clienta UnProfessional Cable (UPC) trasa pe sfoara in felul acesta. Daca aveti propuneri, altele decat reclamatiile la ANPC sau ANCOM, hai sa le punem cap la cap. Daca e jungla, jungla sa fie.

sursa foto