In halatul de monton

Mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul, toti ne intalnim cu oamenii in halate de monton. Ii blamam ca sunt betivi, afemeiati, cu cateva tigle lipsa la mansarda, le dam bani sau alte atentii, ii stimam si-i perseflim deopotriva.
Sunt oameni care au invatat sa trateze suferinta si moartea cu indiferenta. Cum au reusit? Probabil, nici ei nu iti vor putea spune pentru ca nu au timp sa se gandeasca cum durerea altora a devenit parte din viata lor.
 Ca in orice padure, exista buruieni, dar nu despre buruieni vorbim acum. Acum nu vorbim despre doctorii care nu stiu decat sa prescrie Piracetam la soldati, nu vorbim despre doctorii de birou care vand medicamentele firmelor producatoare pentru un comision bun.
Acum vorbesc despre cei care salveaza o viata sau primesc neputinciosi cum o alta li se stinge sub ochi.
Oare cum reusesc sa puna egal intre a trai si a muri?
Cinismul ar trebui sa fie definitia din dictionar pentru cei in halat de monton, dar, la finalul zilei, si ei sunt oameni, respira, mananca si simt ca noi. Restul e doar o slujba.

Referendum sau nu

Nu intenţionam să mai scriu un articol politic, deşi e posibil ca acest articol să nu fie unul politic, dar aud în jurul meu tot felul de inepţii.
Nu mă refer numai la indicaţiile date de partidele politice, mă refer la opiniile oamenilor sătuli de ceea ce se întamplă în jur.


sursa



Suntem, şi mă includ şi pe mine aici, căci nu faci primăvară cu un ghiocel, imuni la tot ce înseamnă viaţa civică. Nu ne interesează mitingurile dacă nu se întâmplă în compania noastră, şi am mai spus despre asta, nu ne interesează dacă un om cade din picioare pe stradă, ne gândim că e beat, nu ne interesează dacă unei femei îi este tăiată geanta în autobuz şi golită, dacă e aeriană, nu ne interesează dacă două maşini se lovesc să dăm primul ajutor celor răniţi, doar nu sunt rude cu noi, nu ne interesează dacă un animal este omorât în chinuri, noi ne mângâiem căţelul sau pisica de apartament, nu ne interesează dacă un copil este bătut cu bestialitate pe stradă de către părinţi, e familia lor.

Aşa am ajuns acum să spunem că nu mergem la referendum, că vor Ponta şi Antonescu să-l dea jos pe Băsescu. Inţeleg că oamenii sunt nemulţumiţi de întreaga situaţie, că ăla nu e bun, dar nici celălalt nu a dovedid nimic. Nu înţeleg, însă, de ce oamenii se plâng că vor exista furturi, aşa că ei nu se duc la referendum.


Dacă îţi place sau nu de Băsescu, de Ponta sau de Antonescu, e DATORIA ta de cetăţean să o spui, la referendum. Votul pozitiv sau negativ pe care îl dai, înseamnă un vot pe care nu îl pot fura prin neprezentarea ta. Da, dacă tu nu eşti prezent la referendum, pe listele acelea poate să semneze oricine în locul tău şi să voteze. Nu te gândi că nu au datele tale, doar ce au fost alegerile locale, iar listele nu au ajuns în tocătoarele de hârtie.

Mi se pare jignitor să-mi spui să nu mă prezint la referendum, dacă nu sunt de acord cu ce se întâmplă. Este ca şi cum mi-ai spune să nu mai vin nici la alegeri, dacă nu te votez pe tine, sau să nu mă mai uit la televizor dacă nu mă uit la tine, sau să nu mai mănânc dacă nu cumpăr de la tine.

E dreptul nostru să mergem şi să votăm, aşa cum este dreptul nostru dacă alegem să mergem sau nu, dar nu ne insultaţi mai mult decât aţi făcut-o până acum spunându-ne să nu mergem. Doar nu ne credeţi atat de TÂMPIŢI încât să nu înţelegem întrebarea şi vă este frică să nu votăm împotriva lui Băsescu?



Merităm tot ce nu avem

Astăzi este o zi specială pentru naţiunea noastră. Singurul şef de stat al unei ţări combatante în cel de al doilea război mondial împlineşte 90 ani. La mulţi ani MSR Mihai!
Departe de mine idea de a fi regalistă sau de a înjura actuala conducere doar pentru că există şi greşeşte. Ştiu doar că  istoria îi judecă pe toţi, buni sau răi, niciunul nu scapă fără să fie judecat.
Nu cred că ne putem permite noi, cei de azi, să nu profităm de existenţa acestui om pentru a desluşi misterele conflictului mondial, poate doar parte din ele, şi să înţelegem motivele pentru care nu am contat la conferinţa de la Yalta.
În acelaşi timp, nu cred că actuali conducători îşi pot permite să îi judece pe predecesorii lor, cu atât mai mult cu cât fiecare va fi judecat la rândul său. Pentru asta există timpul, uitarea şi, nu în ultimul rând, iertarea.


sursa



Noi, cetăţenii care nu contăm în istorie decât la numarul de "victime colaterale" sau la numărători statistice, ar trebui să citim, dacă nu să învăţăm, istorie, să culegem informaţii şi apoi să ne spunem părerea. Cu siguranţă, nu avem dreptul să judecăm, dar mai ales să injurăm.



Dacă putem judeca un om care ne-a condus acum mai bine de 60 de ani, cred că am putea judeca şi conducătorii de mai bine de câteva zeci sau sute de ani.



De ce nu am spune despre Ştefan cel Mare că era un beţiv şi un curv fustangiu? Şi să uităm că a clădit multe din mănăstirile pe care le vizită, cu plăcere azi.



De ce nu am spune despre Mihai Viteazu că a vândut ţăranii când i-a legat de glie? Şi să uităm că a făcut prima Unire.

De ce nu am spune despre Al.I. Cuza că era ateu şi ura biserica, drept pentru care a dat legea secularizării averilor mănăstireşti? Şi să uităm că reformele fiscale, agrare, de Codul civil şi penal. Câţi ştiu că Regimentul de Garda şi Protocol a fost înfiinţat de Cuza?

De ce?



Pentru că ei sunt eroii despre care învaţăm la istorie. Ei sunt cei care, bine sau rău, au luptat pentru ca noi să fim azi aici şi să ne numim români. Pentru că înainte de a-i înjura pe ei, ar trebui să ne gândim ce facem noi pentru cei de mâine, altceva decât să fugim după alte cetăţenii. Pentru că atunci când ne înjurăm trecutul, ne înjurăm strămoşii.

Probabil de aceea merităm tot ce nu avem, pentru că nu ştim cine suntem şi încotro ne îndreptăm.

Problema de etica

Este etic sa semnezi un contract de munca de 8 ore, dar dupa ce incepi munca, sa ti se sugereze sa mai stai inca o ora, doua, trei?
Este etic sa nu-ti fie platite orele suplimentare?
Este etic sa nu-ti varieze salariul cativa ani, indiferent de rezultatele tale in munca?


sursa

Este etic sa intarzii la munca 5-10 minute, chiar daca muncesti mai mult de 8 ore?

Este etic sa ceri ora de masa, timp in care sa-ti rezolvi probleme personale? Unii chiar au program de 8 ore, nu ca tine.

Este etic sa "furi" 5 minute din timpul de lucru si sa-ti trimiti cv-ul la alte companii?

Bucuresteni sau nu

Fără intenţia de a naşte noi discuţii pe marginea acestei teme, dar cu convingerea că ar trebui să renunţăm la aceasta luptă absurdă privind originile, mi-am propus să scriu acest post. Există un nou curent pe bloguri, forumuri şi în viaţa reală, acela de a înjura Bucureştiul şi bucureştenii. Spun nou, pentru că a luat o mare amploare în ultimii 3-4 ani şi devine din ce în ce mai deranjant şi mai frustrant pentru noi toţi, locuitori ai capitalei sau nu.


sursa

Nu ştiu cum s-a ajuns aici, nu ştiu cine a aruncat primul piatra, un bucureştean născut şi crescut aici, un proaspăt bucureştean, venit aici pentru câinii cu covrigi în coadă sau un locuitor al oricărui oraş din România care nu a avut posibilitatea de a ajunge aici. Nici nu mai contează cine a facut-o primul, contează că s-a depăşit limita bunului simţ.


Există multe persoane care vin în Bucureşti pentru ceea ce oferă el, se adaptează, se conformează sau işi trăiesc viaţa aşa cum ştiu ei. Dintre aceştia, se desprinde categoria celor care vin aici şi, nemulţumiţi că nu este aşa cum au visat, încep să înjure oraşul şi locuitorii lui.

Nu ştiu cum sunt unii învăţaţi acasă, dar eu ştiu că din bun simţ nu înjuri gazda, nu-i spui că nu a măturat pe jos şi că nu a spălat covoarele. Nici nu-i spui că are becul doar de 25w şi are nevoie de unul de 75w, sau că a ars mâncarea şi are gust de ţărână.
Cam aşa este când oamenii înjurâ oraşul acesta şi locuitorii lui, mai ales când şi ei se numără printre locuitori.


sursa

Poate pentru mulţi Sălăjanul e locul unde se vând droguri şi se cântă după blocuri, pentru unii Sălăjanul e locul unde au copilărit. Poate pentru noii veniţi blocurile de la Unirea sunt groteşti, pentru alţii acolo este casa lor. Poate că parcurile nu sunt suficient de mari pentru noii bucureşteni, dar acolo au învăţat unii să meargă pe biciclete, alţii s-au îndrăgostit acolo prima dată.

Atunci când înjuri oraşul acesta şi locuitorii lui, dacă locuieşti aici, te înjuri şi pe tine, şi asta nu spuen multe despre tine ca cetăţean. Dacă nu locuieşti aici, gândeşte-te când ai citit ultima dată un lucru urât scris despre oraşul tău de către un bucureştean.

Am avut norocul să văd şi alte capitale ale Europei şi, oricât am încercat să ignor mizeria, există şi acolo dar încă nu am citit cronicile gunoiului din Paris, Madrid, Roma sau Bruxelles. De ce?

Pentru că vrem să vedem doar partea frumoasă a lucrurilor, aşa cum vedem frumosul în Constanţa, în Braşov, Cluj sau Iaşi.

Înainte de a înjura oraşul acesta şi pe locuitorii lui, întreabă-te de ce o faci.



O slujba, 2 joburi

Îmi plac mamele care se laudă cu fetele lor "realizate". Desigur, acestea sunt mame de fete destul de tinere, pentru că atunci e perioada de realizări şi acumulări.
Şi când spun realizări, nu mă refer la un Nobel pentru Fizică, un Pulitzer pentru Literatură, descoperirea leacului pentru SIDA sau alte astfel de banalităţi, toate din categoria "nu contează mecla".
Fetele lor au alte realizări. Au găsit un "ATM la purtator", un pic mai trecut şi acesta "le-a realizat", adică le-a luat maşina şi casă.


sursa

Fetele "realizate" se împart în 2 categorii- fete realizate şi maritate sau doar fete realizate.

Nu înţeleg unde este realizarea, după ce a luat ATM-ul acasă şi a primit şi o maşină în calitate de soţie, dar poate şi asta e o realizare.

Fetele realizate şi nemăritate, dar cu maşină şi casă, pot oricând să devină "dublu-realizate" şi să mai apară un ATM care să le ia maşină şi casă. Uneori se întamplă ca primul ATM să-şi ia jucăriile, adica maşina şi casa, înapoi şi să "de-realizeze" fata.

Nicio mamă de "fată realizată" nu se mandreşte cu slujba fetei, adică locul acela unde ar trebui să meargă de 3, 4, 5 ori pe săptămână şi să primească bani.



ATM-ul la purtător nu poate produce o slujbă? Adică produce una bucată maşină, una bucată casă, dar o amărâtă de slujba nu poate? Exista, normal, slujbe şi slujbe, joburi şi joburi, şi poate se găseşte una şi pentru "fetele realizate".

O veni şi ziua când o să auzim mamele cum se laudă "am o fată realizată, are casă, are maşină, are job la blo"? Are job, dar nu de COR.

Pe sticla

Stiti cladirile acelea mari, din sticla, in care ajungem toti sa ne dorim sa lucram?
Suntem amagiti cu idea ca acolo exista o alta lume, care vorbeste altfel, care se imbraca altfel, care mananca altfel, care castiga mai mult.


sursa



Nu exista o alta lume, exista o lume plina de reguli si regulamente, iar cand te abati de la ele, esti, de obicei, regulat.

Oamenii aceia nu vorbesc altfel, vorbesc cu aceleasi cuvinte ca noi, doar ca au darul de a aseza cuvintele in propozitie astfel inca sa nu intelegi nimic. Sunt acei oameni care reusesc sa vorbeasca 20 de minute fara sa spuna nimic, dar cat de frumos au spus nimic.

Nici nu se imbraca atfel. Din pacate, se imbraca toti la fel devenind grup si nu indivizi, cu costume inchise la culoare, indiferent de sex. Ce poate fi mai sexi decat o femeie in costum gri, negru sau bleumarin? Un grup de femei in costume gri, negre sau bleumarine.



De mancat, mananca la fel ca noi, mai un mic, mai o salata, mai o rabdare prajita. Unii au prostul obicei sa manance mult rahat, dar nimeni nu e "etern" la locul de munca, si sfarsesc prin a se afunda in propriile "dulciuri".

Ceea ce mai au ei in comun, si nu apare in niciun manual de "business attitude", este lipsa bunului simt.
 Nu ma refer la faptul ca se apuca sa tipe ca nesimtiti la diferite persoane, indiferent de sex sau varsta, desi asta mi se pare o apucatura pur "sclavagista", nu ma refer nici la nesimtirea de a te face prost in fata daca gresesti, desi nici ei nu sunt perfecti, ci ma refer la bunul simt fata de ei si imaginea lor.
Poate reusesc sa inteleg un om care se descarca la birou si mai ridica tonul, dar nu ii inteleg pe cei ce folosesc cuvinte vulgare.
Nu-i inteleg nici pe cei ce poarta costume Armani, dar cand ies de la toaleta nu se spala pe maini.
Clar nu-i inteleg nici pe cei ce, in timp ce vorbesc cu un client, folosesc toaleta cu mult zgomot.
Clar nu-i inteleg nici pe cei care, dupa ce au folosit toaleta timp indelungat, intra in graba intr-o sedinta unde raspandesc "aroma".
Poate ar trebui sa-i inteleg pe cei ce se scobesc in nas si apoi intind mana sa dea noroc.
Toate astea sunt vazute si nu povestite, din pacate, toate astea sunt facute de acei minunati "locuitori" ai cladirilor din sticla, de cei pe care unii ii invidiaza.

Breaking the law

Nu intenţionam să scriu despre asta, dar sunt la sfârşitul unei săptămâni nebune.
Am început săptămâna cu o vizită la un cabinet medical, de unde urma să ridic o radiografie. Am scris aici cum arată o operaţie, nu mai reiau, deşi ar trebui. La 2 (doi) ani de la miriful eveniment, radiografia proaspăt făcută spune că TOT am deviaţie de sept. Dacă şi eu am văzut asta în radiografie, atunci ce mama ciorilor o fi văzut doctoriţa care m-a operat??????
Eram inconştientă pe masă, cu acces nelimitat la nasul meu, dar mai ales la SEPT, chiar să nu vezi că e strâmb????? Mai trebuie să spun că a durut ca naiba??? Mai trebuie să spun că i-am dat bani?

Am continuat cu un abuz al ANAF-ului. Cum face ANAF-ul abuz? Dacă mai credeţi că anaf e o instituţie care se preocupă de impozitele voastre, mai gândiţi-vă.
Acum o lună, la un control, am descoperit că din evidenţele anafului lipseşte o declaraţie depusă de companie. Repet, din evidenţele lor. Merg cu exemplarul companiei la anaf, şi mi se spune ca nu se poate să-mi ia în evidenţă formularul meu, pentur că trebuie să mai aduc un formular. Adică anaf nu primeşte ceva ce trebuia să aiba deja, pentru că mai vrea ceva. Nimic nou, doar că noul formular înseamnă amendă. Plătesc amenda, se face un proces verbal în care contravenientul, adică eu, îşi recunoaşte vina. Asta era acum o lună.
Luna aceasta, fiind o nouă lună, primesc de la anaf un plic cu "titlu executoriu", în care mi se spune că am plătit amenda. Dacă nu plăteam amenda, nu primeam procesul verbal şi nu se înregistra declaraţia.
Şi pe mâinile astora stau finanţele noastre. Şi ne întrebăm cum naiba câştigă unii procesele cu statul.

Tocmai mi-a povestit acum o prietenă cu i s-a ridica maşina. De pe stradă. Din loc NESEMNALIZAT. Din sectorul 6. Şi pentru că nu era loc semnalizat, şi pentru că nu a încălcat codul rutier, a plătit 700 Ron ca să-şi ia maşina acasă.Că este un abuz e evident, dar unde poate fi reclamat acest abuz? Ce autoritate poate să stopeze abuzurile firmelor care ridică autoturismele în sectorul 6?

Dacă fac plângere la colegiul medicilor, credeţi că o să păţească ceva madam doctor? Şi asta o să schimbe faptul că trebuie să fac din nou operaţia respectivă? Dacă eu mă duc şi-i f#t una doctoriţei care m-a chinuit degeaba, măcar să mă răcoresc?

Eu cum pot să amendez statul pentru omisiune sau pentru pierderea documentelor? Dacă arunc un chiştoc în mijlocul unei administraţii financiare, aşa o să observăm că nu au back-up la documente.

Ce să le facem celor care ne fură maşina pe stradă şi apoi ne cer şi bani să ne-o da înapoi? Să contestăm şi să aşteptăm paştele cailor să aflăm rezultatul. Sau am putea să mergem şi să le dăm foc, să-i încingem cu bâtele şi să ne luăm gratis maşinile.

Încotro România? Încotro români?

Dati-mi Romania inapoi

Nu vreau să plec din ţara asta.
Nu mă încarc cu patriotism în fiecare zi şi, poate, nu sunt mândră, în fiecare zi, că sunt româncă. Azi nu mai mult ca ieri şi nici mai puţin ca mâine.
Vreau să muncesc aici cu colegii mei cârcotaşi.
Vreau să mă bucur cu prietenii din copilărie de tot ce reuşim.
Vreau să plâng alături de familia mea.
Vreau să nasc un copil pe care să-l învăţ cine a fost Eminescu şi să-i citesc "Amintiri din copilărie".
Vreau să folosesc pe calculator programe făcute de informaticienii români premiaţi in toată lumea.
Vreau să merg în spitalele româneşti şi să mă trateze medici români asemeni Anei Aslan si să nu îmbătrânesc niciodată.
Vreau să fiu educată de pedagogi precum Gheorghe Lazăr.
Vreau să traversez poduri construite de alţi Anghel Saligny.
Vreau să cânt imnul ţării alături de ei.
Vreau să fiu un nimeni printre 21 de milioane de vedete.
Vreau să cred că nu suntem toţi nişte dezertori, că aşa cum sinuciderea nu e o scăpare, aşa nici fuga nu e una.
Vreau să cred că nu va exista un penultim român ce va fura becul astfel încât ultimul să nu mai fie nevoit să închidă lumina.
Vreau să cred că vom rămâne mulţi aici, atât de mulţi ce au nevoie de lumină.
Vreau să văd capra vecinului, şi boii, şi caii, şi să-l felicit şi să mă bucur pentru el.
Vreau să nu plec capul că m-am născut aici, să nu-mi fie ruşine că sunt româncă.
Vreau să respect legile şi constituţia ţării şi să fiu respectată aici, în ţara mea.
Vreau să-mi plătesc impozitele, ştiind că aşa plătesc pensia bunicilor ce m-au crescut, prea mândrii să ceară de la mine.
Vreau să-mi plătesc taxele şi, deci, salariul profesoarei ce m-a învăţat să descopăr misterele de sub coperţile cărţilor, şi să-i înveţe şi pe alţii să descopere.
Vreau să stau la coadă la secţia de votare şi nu la vamă.
Vreau să număr medaliile românilor din România la Olimpiadă şi nu ale românilor din alte ţări.
Vreau să-mi respect părinţii şi bunicii că au ales să rămână aici, chiar şi atunci când unica soluţie părea străinătatea.
Vreau să nu uit ce este "Mărţişorul" şi nu vreau să învăţ ce este Halloween.
Vreau prea mult?
Nu.
Vreau să-mi daţi România înapoi.

sursa foto

Ramane intrebarea

A fost o vara frumoasa, mai ales in orasul acesta aproape plin in restul anului.
Nu stiu daca intamplator sau nu, dar cum se termina scoala se goleste orasul si cum incepe scoala incep blocajele in trafic. Ma macina chiar un sentiment de invidie pe copiii si adolescentii tarii gandindu-ma ca ei se plimba cu masini din clasele primare, pe cand noi nici sa mergem pe picioarele noastre nu reuseam. O alta explicatie logica nu vad pentru ceea ce se intampla in Bucuresti cand incepe sau se termina scoala.
A devenit fensitrensi sa-ti duci copilul la orice alta scoala decat cea din coltul blocului. Nu conteaza ca in noua scoala sunt numai copii de bani gata si lipsiti de chef de scoala, nu conteaza ca salariul tau ca parinte nu depaseste, uneori, banii de buzunar pentru o zi a unei odrasle, nu conteaza calitatea educatiei, important este sa ai copilul acolo. Multi dintre copii ce provin din famili nu tocmai instarite, dar cu pretentii de mari bastani, devin complexati datorita lipsurilor la care proprii parinti i-au trimit sa le constinetizeze sau, mai rau, devin cobai celor cu bani, incercand sa le faca pe plac acestora vor face tot ce altii nu au curaj. Si atunci ramane intrebarea de ce-ti supui inutil copilul unor lectii de viata prea aspre la o varsta prea frageda?

Pentru ca tot vorbeam de cum se transforma orasul pe perioada verii, nu pot sa nu observ numarul mare de masini de provincie care au aparut in Bucuresti.
Orasul acesta nu este un oras frumos, nu este cel mai cel si nici nu cred ca are pretentii. Nu am sa intru intr-o polemica cu cei care locuiesc aici si nu am sa raspund la comentariile tendentioase, dar ramane intrebarea de ce, dupa ce il injura si il balacaresc, toti vin la Bucuresti precum mustele ...?

Vara asta am incetat sa ma mai uit la 3 posturi tv romanesti. Inversunarea cu care prezentatorii acelor posturi incearca sa ne spuna ca adevarul este cel prezentat de ei si modul in care repeta obsesiv seara de seara aceleasi si aceleasi bazaconii m-au determinat sa ii sterg din lista de favorite. Orice neica Nimeni devine analist politic, atata timp cat le sustine bazaconiile. In curand si Romica Jurca o sa devina analist politic daca mai continuam in ritmul acesta. Si atunci ramane intrebarea daca toti suntem analisti politici, cine mai munceste-n tara asta?

O telenovela, un Funes si o Regina

Bate vant de curatenie prin viata mea. Am inceput cu filmele si muzica, pana ajung la lucrurile grele sper sa-mi treaca.

Nu stiu daca simt multi sa li s-au spalat creierii cu filmele americane sau cu muzica lor.

Am devenit un fel de vanator de filme europene. Unde e un film frantuzesc, chiar si cu Luis de Funes, acolo ma opresc cu telecomanda. Imi plac filmele care imi prezinta realitatea mea. M-am saturat de filmele americane care ne invata cum sa ne descurcam singuri, cum sa muncim de la 5 ani, cum sa ne luam o casa cu pasune si vreo 3 porci, animale de companie nu alta.

Ce am invatat din muzica si filmele americane?

1.Parinti te trimit la munca de la 5 ani, vinzi limonada, 3 acadele si uite bisnismenu. In teorie, aceasta practica se cheama ca te pregatesc pentru viata. In realitate, nu au trecut de faza sud si nord.

2. Casa trebuie sa fie obligatoriu cu pasune. Daca nu ai pasune si nu ai casa la marginea orasului, esti un nimeni. Daca nu iti iei animal de companie un porc sau o oaie, nu esti trendy. Ca sa afli cine este vecinul tau, trebuie musai sa-i faci o prajitura.

3. Sexul oral este cerinta obligatorie si eliminatorie pentru orice: casatorie, angajare, cumpararea unei masini. Acesta se practica, de obicei, "one way".

4. Daca n-ai SUV, n-ai prestanta. Este adevarat cei mai multi ocupanti ai acestor masini sunt ...rapperi...ca si la noi.

5. Te intalnesti cu prietenii si familia numai in baruri, cafenele sau restaurante. Este de preferat sa aveti un bar sau o cafenea "a voastra", unde sa vina lumea fara invitatie. Casa pentru care faci ipoteca la ipoteca ipotecii este muzeu sau, cel mult, hotel. Acolo nu inviti prieteni, familie sau cunostinte. Acolo stai cu animalul de companie.

Este asta realitatea noastra?

Ce ne invata filmele frantuzesti sau cele britanice?

1. Educatia conteaza. Intai mergi la scoala, inveti sa-ti scrii numele, inveti bunele maniere, apoi practici un sport, chiar sah, tot sport este. Ai toata viata inainte sa muncesti.

2. Casa, daca nu esti de vita nobila, este un apartamnet aporoape de Sena sau Tamisa. Un apartament cu mobila frumoasa, cu camere intortocheate, cu vecini care te saluta fara sa-ti ofere o prajitura inainte.

3. Daca ...esti cu cineva, intai il saruti pe acel cineva, si francezii stiu cel mai bine asta. Este posibil ca un englez sa nu faca sex oral toata viata lui, decat daca plateste un astfel de serviciu, si cu toate astea populeaza insula aceea de sute de ani.

4. Imi amintesc masinutele din seria "Jandarmul" sau din filmele cu Mr. Bean. Masini care incap pe stradutele inguste ale batranei Europe.

5. Pe prieteni ii inviti acasa, priviti un film, jucati un joc, serviti masa. Nu o sa platesti rata mai mult daca raman peste noapte la tine.

Este asta realitatea noastra?

De ce trebuie sa traim dupa cum ne invata altii? De ce este jignitor sa citim o carte in loc sa asteptam ecranizarea? De ce este injositor sa asculti Mozart pe MP3 in loc de MJ?

Daca stiti o telenovela, un film de actiune frantuzesc sau o comedie britanica pura, lasati si pe altii sa afle.

Caut-o la amigdale

Iubirea adolescentina se manifesta in toate locurile. Vezi tinerii, pusti carora abia le-a mijit mustata si fete care invata sa mearga pe tocuri, cum se inghesuie la colt de bloc, in curtea scolii, pe scara blocului, in autobuz, la coada la film, oriunde numai inghesuiala sa fie.
Lucrurile astea nu se schimba niciodata, poate mai scade varsta la care incepe inghesuiala, dar adolescenti inghesuindu-se vom vedea mereu.
Sa nu fim carcotase, si noi, cand eram adolescente, ne inghesuiam prin locuri ferite de privirile curiosilor, ne lasam stranse in brate, sarutate si intrebam curioase mandrul "unde ai gasit corn cald si de ce-l ascunzi in buzunar?".
Am evoluat, ne-am maturizat si am aflat ca in buzunar nu se ascunde decat... bucuria de a fi cu noi. Nu ne mai inghesuim la colt de strada, iubirea a devenit mai linistita, mai adanca, a trecut de faza animalica din tinerete.
***
Acum, tineri responsabili cum ne pretindem, ne luam partenerul/partenera de mana, ne plimbam prin parc, prin mall, ne sarutam fugar pe strada, caci acum avem loc pentru .... interzis.
E adevarat ca mai exista persoane care si-au trait viata un pic invers. In adolescenta se plimbau de mana si doar nu cereau voie de la parinti sa se sarute. Acum, maturi fiind, traiesc iubirea animalica. Nu conteaza locul, nu conteaza cand, ei se inghesuie.
***
Si uite asa, stateam la o masa cu 2 adolescenti intarziati, discutam probleme importante si cand asteptam replica lui, il vedeam cum sare pe mandra si o saruta cu patos.
Prima data, m-am gandit ca o vrea sa imparta cu ea fumul de tigara, ca deh, e criza.
Continuam discutia, mai bem o bere, analizam unele probleme si iar sare pe ea. Stai omule, ca speri fata care oricum nu era atenta la discutia noastra. Nimic. El ii face controlul.
Reluam discutia, din punctul in care ramasesem la ultimul control de amigdale si nici una, nici doua, hop pe ea din nou.
Dupa ce raman si a treia oara cu cuvintele in aer, ii intreb daca au nevoie de o camera, caci ma ofer sa le inchiriez una la hotel. Stupoare. Locuiesc impreuna.
Ma gandesc ca remarca mea ii va calma instinctele animalice si vom reusi sa incheiem discutia, fara ca eu sa ma uit la ei cum se inghesuie. Nu se numara printre placerile mele voyarismul, dar se pare ca se numara printre ale lor. Ne intoarcem la discutie, mai bem o bere si, cand ti-e lumea mai draga ioane, iar pe ea.
Daca am vazut ca oamenilor le place cu spectatori, am zis ca-i momentul sa iau masuri. Si uite cum eram noi pe o teresa plina oameni, cum asta tot sarea pe ea si cum eu incep sa-i fac galerie si sa strig, nu foarte tare, "asa tata, caut-o la amigdale. ia vezi, sunt inflamate?"


Se opresc, ma privesc uimiti si-mi spun ca-s nebuna. Io-s nebuna???
Pai eu ma joc de-a doctorul orl-ist in plina strada, doar, doar m-o vedea cineva???


Uite asa isi rateaza unii oameni viata. El ar fi un ORL-ist extraordinar, iar ea o pacienta desavarsita.

***sursa imaginii

Tudor Gheorghe si happilica

Cine este tudor Gheorghe? Sper ca nu ai pus intrebarea asta.

Nu stiti ce e happilica? E canapeaua din emisiunea lu Maruta, undeva la Protv.

Nu o sa-l vedeti pe maestru la nicio emisiune de pe la tv. La "sinteza zilei" n-are loc de analistul politic Badea, la GSP de CTP si asa mai departe.

Asa cum sustine artistul, cu umorul tipic oltenesc, a declinat toate invitatiile de a participa in emisiunea lui Maruta si de a lua loc pe happilica dintr-un motiv foarte simplu...

Gigi Becali- dupa emisiune, a fost arestat,

Ion Dolanescu - a fost pe happilica -Dumnezeu sa-l odihneasca,

Nicu Constantin - a fost pe happilica - Dumnezeu sa-l odihneasca.

Nu ne lasa mai saraci decat suntem deja.

Anastacia - THE VOICE

Anastacia si nu Anastasia, ca nu e personaj de desen animat, a cantat aseara la Bucuresti.
Daca femeia asta, ca e femeie si nu pitipoanca, are ceva asta este VOCEA. Nu face show, nu are aere de diva, stie sa glumeasca si canta.



Din pacate, romanul nu stie cam cum e pe la concerte. La Madonna, se asteptau ca toate cele 60.000 de suflete sa fie langa scena sau chiar pe scena cu ea. Cei care nu stiau ce face Madonna in concert, adica mai mult show decat cantat, s-au cau bosumflat si au inceput sa injure si sa plece inainte de finalul concertului.

Ei bine, aseara, cei care doresc sa vada un concert LIVE, au avut ocazia, dar au ratat-o.
Cum a fost aseara?

Concertul trebuia sa inceapa la 20.00, dar accesul in sala a fost permis de la ora 19.30.
Biletele erau cu locuri, fiind vorba de Polivalenta. Accesul in sala a fost permis cu sticle, mancare, aparate foto semiprofesionale...doar bomba sau pistol nu aveai voie, in rest orice. Asa ca vine romanul, isi ia floricele si chipsuri, se cearta pe locuri si se aseaza frumos in banca lui, ca doar venise la teatru.
Terenul din mijlocul salii a fost impartit in Zona A si Zona B de un gard amarat. Distanta de la scena pana la gard era de maxim 15 metri....oricum o puteai vedea pe Anastacia din toate colturile foarte bine. Desi nu mai existau bilete in Zona A, nu s-a permis accesul acolo nici dupa inceputul concertului, decat daca erai iute de picior, asa ca femeia a vazut in fata ei un ...tarc aproape gol. In timpul spectacolului, organizatorii mirifici, au introdus toate exponatele de la Antipa si toate rudele in zona A, astfel ca pana la finalul concertului s-a mai populat ceva.
Dar asta tine de organizare, si noi, romanii, suntem cei mai tari la capitolul asta.

Revenind la concert, media de varsta a spectatorilor a fost undeva la 30 de ani...adica toata familia, mama, tata si copilul. Foarte multi familisti, cu floricele si suc si curu lipit de scaun.
In rest, nu show dar muzica si voce. Live.
Chiar daca s-a inecat la a 2 melodie si nu a mai reusit sa o cante pana la final, s-a tinut de promisiune si a cantat-o mai tarziu. A cantat cat au tinut-o plamanii, a vorbit cu publicul, a ras si ne-a facut si pe noi sa ne simtim bine.
A raspuns la bis-ul solicitat la finalul concertului, dar, spre deosebire de Madonna, unde toti s-au plans ca nu a dat un bis...aici s-a certu bis. Si ce bis.

Si da, am ajuns langa scena. Si da, arata FIX CA IN VIDEOCLIPURI SI POSTERE.....adica FOARTE BINE.

Tot respectul meu pentru aceasta femeie care, acum aproape 6 ani, a fost diagnostica cu cancer la san si are o energie si o pofta de viata iesita din comun.

Pitzimania

.... nu, nu. Nu ma refer la mania tutelor de a se copia, de a sta cu burtile atarnate peste blugii ce nu acopera tot dosul sau, mai bine, de a sta cu mana in erectie sa-si arate fake-ul dupa vuitoane.
Ma refer la fostul stat de drept Romania.... va amintiti cum li se spunea machedionilor?... FYR Macedonia- former Yugoslavian Republic of Macedonia?
Intr-acolo ne indreptam si noi....Pitziponia... sau FRR....former romanian republic.
Aseara am avut ocazia unica de a o vedea pe prima pitzipoanca a tarii la tv. madam udrea...da, am scris cu litere mici ca nu merita altceva.
Nu ma deranjeaza ca sfideaza parlamentul ales, nu ma deranjeaza ca sfideaza asftel boul si vaca de merg si voteaza, nu ma deranjeaza ca si-a inceput cariera in genunchi in fata marinelului, nu ma deranjeaza ca ....Ma deranjeaza EA.
Numai femeia aceasta poate sfida pe oricine si poate aparea in fata publicului asa cum e pe plaja. Nu conteaza ce scrie pe carpele ei...ma doar in fund de marcile gentilor si toalelor, atata timp cat proasta nu stie ca nu apari in fata Parlamentului in ciclam si cu rochie fara maneci, cu mana in erectie si cu trolerul atarnat de ea.
Nu inteleg cum nu are timp madama asta sa ajunga la un coafor si se prezinta mereu ciufulita...desi banuiesc ca are o "explicatie" si pentru asta. Nu inteleg cum reuseste sa confunde discoteca cu parlamentul. Nu inteleg ce dracu cauta asta in fruntea unui minister.
M-am saturat sa fiu reprezentata de pitzi...una prin parlamentul european- clar cu mana-n erectie, alta pe la un minister, alta pe la conducerea deputatilor.
Nu spun ca femeile nu au loc in politica, dar asa cum ii arat pe degetul pe barbatii nesimtiti, nu inseamna ca femeile nu pot fii nesimtite.
Cum dracu a luat asta ditamai creditul la o banca si cu ce venituri a certificat faptul ca va returna 300.000 de euro lunar? Cum dracu i-au aporbat creditul unei persoane care are mii de semnaturi, deci nu putea sa aiba aceeasi semnatura pe teancul de acte la banca? Cum dracu isi permite rapandula asta spuna ca nu e ilegalitate sa platesti din banii de la buget altceva decat scrie pe hartie? Pentru fufele marinelului nu exista Curte de Conturi, nu exista "deturnare de fonduri", nu exista bun simt, nu exista "de-ajuns"?
Oameni buni, eu nu mai vreau sa locuiesc in Pitzimania, nu mai vreau toate curvele si sugatorile sa ma reprezinte, nu mai vreau cheliosi betivi si incostienti sa ne dea exemple de moralitate, nu mai vreau toti agaricii de ajung in functii publice si spun ca sunt persoane particulare, nu mai vreau toti nespalatii analfabeti pe la Bruxelles. NU MAI VREAU.
Mama ei de lege...e pentru prosti si tampiti ca noi. Bunul simt...toti banii din lume nu-l pot cumpara. Norocul...doar daca faci parte din gasca lor.
Nu mai vreau pitzipoance la tot coltul. GATA. Aici e Romania, nu maidanul vostru.

Jeguri de oameni ce sunteti

Pe vremea dacilor, nasterea era intampinata cu bocete si plansete iar moarte cu bucurie si muzica. Dar asta se intampla acum aproape 2000 de ani.
In zilele noastre, cand ajungem pe luna si doar ca nu ne teleportam dintr-un colt al globului intr-altul, lucrurile par sa fii evoluat. Doar par.
Ne-am intors cu 2000 de ani in urma prin spectacolul de acum 2 seri. Milioane de oameni au privit cu sufletul la gura inmormantarea unui om. UN OM, dragii mei.
Nu am fost fan niciodata, dar am apreciat geniul muzical al celui proclamat "regele pop-ului".
Extravaganta vietii lui, faptul ca si-a dorit sa faca din moarte "cel mai mare show de pe pamant" si faptul ca a reusit asta, nu-l transforma in zeu, nu-l fac sfant si nici nemuritor.
Nu inteleg placerea, aproape diabolica, de a viziona un spectacol atat de sinistru.

Cateva zeci de mii de oameni au platit un loc la o inmormantare, alte cateva s-au perindat pe o scena si au cantat acompaniati de un sicriu, iar alte cateva milioane si-au intrerupt activitatea doar ca sa priveasca show-ul.
Cineva s-a folosit de niste copii pentru a-si face reclama si a mai aduna cativa dolari, iar milioane de tampiti au studiat emotiile familiei.
Scuzati franchetea, dar a fost o inmormantare cu lautari. La asta s-au redus toti acei artisti care au cantat pe scena, toti aceia care au strans randurile acum, dar fugeau mancand pamantul cand omul era chemat pe la tribunale.

Lui nu-i mai foloseste la nimic acest circ, dar noua?

Noi nu mai avem viata?

NU avem sentimente si trairi proprii ca trebuie sa urmarim fiecare miscare a unor oameni indurerati, intrebandu-ne STUPID "oare ce simt aia"?

NU mai avem respect pentru un om decedat?

NU mai avem bun simt sa lasam capul in jos la un astfel de evenimet, in loc sa plaudam si sa ovationam?

NU mai avem NIMIC SFANT in noi?

Suntem uscati si furam franturi de sentimente si trairi din vietile altora?

Oameni buni, a fost DOAR UN OM. ATAT. Poate unul cu o voce mai buna decat a altor cateva milioane, unul care a platit un pret enorm pentru "popularite", unul care a fost impins si stors pana la ultimul banut, UNUL care nu a fost lasat sa moara.

Nu e blesfamie. Blesfamie e ce vrea sa faca Vaticanul. Sa-l canonizeze.

HIENE cu fata umana, la atat se reduce societatea CIVILIZATA.

Nu-mi serviti "puteai sa schimbi canalul". NU AVEAM UNDE.
Mi-e ... scarba de lumea in care traiesc. De oamenii care se inchid in casa si traiesc prin televizor. De oamenii care asteapta sa vada o inmormantare dau nu au vazut un concert. De oamenii care nu au existat pana ieri, dar azi joaca hora pe mormantul unui om.

Mi-e scarba de jegurile astea.

Ne vrem civilizati

Ne-am obisnuit sa ne plangem, sa cersim si sa zbieram in gura mare ca la altii este altfel decat la noi.
Facem statistici cu numarul mortilor din accidente rutiere, analizam si concluzionam ca de vina este infrastructura. Ne resemnam ca guvernul este de vina pentru cei dragi pieriti pe sosele. Hai sa ne uitam la bulgari, nici ei nu au sute de km de autostrazi, dar nu am vazut romanas care sa goneasca p-acolo. De ce? De frica. Frica de o amenda usturatoare, frica de politia bulgara si frica de necunoscut. Este comportamnetul tipic al romanului, aici bastan si acolo european.

Asa arata o poteca de munte. Presupun ca daca vrei cu adevarat sa faci o drumetie, trebuie sa incepi prin a sari parleazul. Nu ma leg de modul in care sunt taiati copaci, fara ca cineva sa spuna ceva, probabil asta tine de o civilizatie de mult apusa, aceea a erei preistorice si o omului din pestera.

Asa arata plaja de la Mamaia, statiune de fitze de altfel, seara, cand romanul strange rogojina si lasa mizeria.

Ieri, intr-un magazin plin de fitosi, asteptam cu 2 toale la cabina de probe. Vine o "doamna bine", se aseaza intre cabine si bate nerabdatoare din picior. Imi cer scuzele de rigoare ca o deranjez si ii semnalez ca eu, alaturi de cele 4 persoane din spate, tot la cabinele de proba asteptam. Se uita uimita de parca eram o naluca si-mi spune ca nu ne-a vazut. Probabil semanam cu niste umerase mai corporale si puteam trece nevazuti. La casa, istoria se repeta, dar cu alta "doamna bine". Acelasi raspuns "nu v-am vazut". Este adevarat ca inaltimea nu ma ajuta si pot trece nevazuta printr-o multime de oameni, dar sa ma jignesti cu greutatea si sa spui ca nu ma vezi, deja este prea mult.

Exemplele pot continua la nesfarsit. Smecherul care se baga in fata unei coloane de masini gandind ca cei ce asteapta sunt prosti, fantele ce scuipa pe trotuar in fata ta si multi si multe altele. Daca ne vrem civilizati, trebuie sa incepem prin a fi noi civilizati inainte de a le pretinde celor din jur. Nu o sa vina nici presedintele si nici premierul sa faca ordine la cabinele de proba, nu o sa vina nici neamtul sa ne invete cum sa circulam cu masina lui, pentru toate astea exista legi si cei 7 ani de acasa. Dar si pentru legi exista smecherul care nu are cei 7 ani de acasa. Exista naivul care isi cauta copacul la viteza luminii si exista carcotasul care lasa resturi menajere pe plaja.

Dar eu cred ca mai exista si cei care respecta legea, cei care sunt prosti, cei care nu scuipa, cei care au petrecut 7 ani acasa, cei care inainte de a arata cu degetul isi vad paiul din ochi.

Masina mea va mirosi in continuare de la chistoacele ce zac in scrumiera, voi numara pana la 5 la casa si voi avea rabdarea ceruta de lege pe sosele. Pentru restul... ciocu mic, necivilizatilor.

Unde te vezi peste 5 ani

... eterna si stupida intrebare pusa in timpul unui interviu. 

Imediat dupa ... hai sa-i spun Revolutie, asta pentru ca imi pare rau de cei ce au disparut atunci, devenise un prost obicei de a intreba pe oricine, ce a facut in ultimii 5 ani. Nu conta varsta persoanei, nu conta ca in ultimii 5 ani invatase tabla inmultirii si despartirea in silabe, trebuia sa fie intrebat.

Apoi s-a produs "schimbarea" ... "ce ai facut in ultimii 5 ani" a fost inlocuit de "unde te vezi peste 5 ani".

Cine nu a auzit intrebarea asta macar o data? Unii dintre noi, mai "norocosi", nu au auzit-o doar o data ci de nenumarate ori ... priceless, pentru restul exista mastercard.

Care este raspunsul corect la o astfel de intrebare?

1. Peste 5 ani ma vad sefa ta .... asta da aspiratie, daca nu tii interviul cu patronul.

2. Peste 5 ani, ma vad inca in viata ... asta dovedeste ca esti optimist.

3. Pe vremea asta, peste 5 ani ma vad pe malul oceanului, la umbra unui palmier, savurand o pina colada .... asta inseamna ca ai mari asteptari financiare si nu vrei sa-ti faci concediul la Sovata.

4. Peste 5 ani ma vad in concediu pentru nasterea celui de al 2-lea copil- sper ca am mentionat ca in prezent nu am copii .... asta ca sa se inteleaga ca nu iti propui sa te casatoresti cu firma.

5. Peste 5 ani ma vad la acelasi birou ponosit la care voi fi aruncata din prima zi .... sa se intelegeaca ca nu sabotezi si nu calci pe nimeni in picioare ca sa le obtii slujba.

6. Peste 5 ani sper sa fii disparut toti idiotii care pun o astfel de intrebare .... doar asa poti sa castigi interviul ... am spus interviu si nu slujba, pe care si-o poate baga undeva si sa ii intrebi daca peste 5 ani o sa reuseasca sa o scoata de unde au bagat-o.

Nu vad relevanta unei astfel de intrebari. 

Nu stii ce iti rezerva viata, nu stii ce ti se poate intampla cand iesi pe strada, nu stii daca nu castigi la loto, este ca si cum te-ar intreba ce masina vrei sa conduci sau unde vrei sa locuiesti ... totul relativ.

Sunt oameni care acum 5 ani dadeau cu sapa iar acum sunt directori, sunt oameni care acum 5 ani castigau finale olimpice si visau la urmatoarele iar intre timp s-au accidentat si viseaza sa mearga doar, sunt oameni care nu viseaza cariera si aparitii in tabloide dar iubesc viata, sunt oameni ... si oameni ... si visele fiecaruia nu trebuiesc filtrate de un soarece de birou.

Tu unde te vezi peste 5 ani?

Irta de Romania

Nu am crezut niciodata ca o sa ajung sa-mi fie rusine ca sunt romanca, ca o sa reneg tara in care m-am nascut, ca o sa vorbesc engleza cand ma aflu pe meleaguri straine doar ca nu fiu aratata cu degetul.

Am renegat-o prima data anul trecut, in Italia, nu la Roma, nu la Milano unde este plin de romani, ci la Venetia. Eram impreuna cu prietenele si eram, invariabil intrebate daca suntem din Rusia; cand raspundeam Romania, figura interlocutorului se inegrea, disparea zambetul si ne intorcea spatele. Am intrat in jocul lor si am spus ca da, suntem rusoaice, doar pentru a vedea reactiile. Ne-au zambit in continuare, ne-au intrebat cum este la noi, iar atitudinea prieteneasca a continuat.

Am incercat jocul cu renegarea si anul acesta, in Franta, o tara mai putin cotropita de romanasi decat Italia sau Spania. Cand spuneam Romania, primeam un "ah" si un zambet de complezenta, daca spuneam orice alta tara din est, discutia continua foarte prietenos. 

Pentru ca in Franta nu ai cum sa nu servesti o cafea (a se intelege vin) la o terasa in mijlocul drumului (a se intelege trotuar), ne-am jucat de-a ghicitul: care este roman? Nu am gresit niciodata. 

Romanul isi poarta cu mandrie burta plina de bere, mici, sprit si friptane, romanul isi poarta cu mandrie mustata mostenita de la otomani, romanul este elegant in treningul din piata si il arat lumii intregi, romanul se simte elegant in pantofi sport contrafacuti si vrea sa epateze cu toate denumirile de firme pe el, romanul nu pleaca niciodata de acasa fara traista, romanului ii place sa se simta important chiar si atunci cand este sluga.

Am plecat de aici, de pe un aeroport Baneasa cam intunecat, un aeroport unde doar daca nu voiai nu treceai cu un pistol, un aeroport unde bunul simt nu exista. Stiu, o sa spuneti ca daca vreau lux sa nu merg cu low-cost, dar nu de lux vorbesc, ci de dramul de bun simt pe care ar trebui sa-l avem cu noi mereu, vorbesc de cele 2 grame de civilizatie pe care ar trebui sa le capete chiar cei care stau de ani de zile prin alte tari, vorbesc de transformare avionului in IRTA.

La intoarcere, am gasit ghiseul pentru cursa noastra dupa acelasi principiu "uite romanasii mei". O coada pestrita, galacioasa, cam mirositoare (daca eu, cu nasul infundata am simtit-o) si foarte rasfirata. 

In avion, insotitoarele de bord ale unei companii romane, ne prezinta instructiunile in caz de urgenta. Tot ce am retinut la finalul acelor instructiuni este ca "Doamne fereste sa .... ca pitipoancele sunt complet pe dinafara". Ca erau chiaune de cap ... deh, fiecare petrece seara cum poate si cum lupta pentru un post e accerba .... nu ar fi nimic, dar modul in care tratau pasagerii, indiferent de cat de colorati sau nu erau, este inadmisibil. Aceeasi atitudine intalnita la vanzatoarele din mall-uri. Cineva ar trebui sa le explice fatucelor acestea ca vanzatoare de magazin este vanzatoare si nu "assistent", iar insotitoarele de bord de la acea companie sunt "impingatoare de tava la inaltime" si nu insotitoare de bord.

Am ajuns pe Baneasa unde ne-am interesat de rezultatul alegerilor. Nu ne-am mirat deloc, acestia sunt reprezentativi pentru cei care au votat, restul, adica si eu, nu avem dreptul sa comentam si sa aratam cu degetul atata timp cand nu am facut nimic.

P.S. Maine este miercuri si .... e Austria.

Nu e important

Ce lucruri sunt importante in viata? Poate niciunul, poate toate. Pierre de Coubertin spunea "ca important nu e sa castici, important e sa participi", eu as spune ca important nu e sa participi, important e cum participi.

Nu e important cati ani de scoala ai, fie ca sunt 12, 20 sau 50, important e sa ai cei 7 ani de-acasa.

Nu e important sa cunosti oameni, important e sa te cunosti pe tine.

Nu e important sa ai bani, important este cum ai facut acei bani.

Nu e importanta functia, important e peste cate cadavre ai calcat pana acolo.

Nu e important sa zambesti cu gura si sa urasti cu inima, important sa zambesti cu ambele.

Nu e important unde iti faci concediile, important este sa le faci cu cei ce te iubesc.

Nu e important cat de mare este apartamentul tau, important e sa ai caminul tau.

Nu e important IQ-ul copilului tau, important e sa-l auzi cand spune primul cuvant.

Nu e importanta haina ta, importanta este personalitatea ta.

Nu e important sa ai multi prieteni, important e sa fii prieten celor pe care ii ai.

Nu e important ceasul tau, important e sa nu uiti cand e timpul tau.

Nu e important sa fii sef, important este sa stii sa fii sef.

Nu e important sa ai totul, important e sa ai ce-ti doresti.

Nu e important doar sa-ti doresti, important e sa-ti mai doresti dupa ce ai obtinut.

Tu stii ce e important pentru tine?