Campania Pro-fumat 2

De curând, s-a modificat o lege valabilă de ani de zile, dar neaplicată, care îmi interzice mie şi ţie şi lu vecinu' să mai fumăm oriunde. Nu că ar fi o problemă ca statul să îmi interzică chestii, doar asta face statul, interzice chestii, dar monştrii pe care i-a născut aceasta modificare legislativă mă scot din sărite.

sursa

S-au gasit o sumedenie de agarici, cărora le-a căzut monitorul oficial pe un picior şi bugetul sănătăţii pe celălalt, să îmi spună că dacă fumez nu ar mai trebui să primesc îngrijiri medicale gratuite pentru bolile provocate de tutun. Nu contează că plătesc asigurări, nu contează că plătesc 15 lei pentru un pachet de ţigări, din care doar 4-5 lei costă tutunul, restul sunt accize şi taxe care merg la bugetul statului, toate astea nu contează, important este să nu mai fumez eu. Nu am văzut niciun agarici care să spună să nu mai beneficieze de îngrijiri medicale ăla care bea regulat până cade sub masă, sau ăla care pleacă cu gonoree de la prostituată, deşi prostituţia este ilegală în această ţară, sau ăla care e prost şi face prostii cu vătămări corporale. De ce? Pentru că au făcut ciroză şi cei care nu au băut niciodată alcool, pentru că indiferent că a lăsat Dorel un cartier întreg fără lumină, descoperirile lui Einstein au creat bomba atomică.

Dacă tot există această campanie anti fumat, s-au găsit şi mai mulţi agarici să mă întrebe ce o să fac acum, când nu o să mai am voie să fumez oriunde. Să mă enervez, să nu? Stau şi mă gândesc că nu m-a întrebat unu, mai dar unul nu m-a întrebat, acum câţiva ani, când a lovit criza, dacă mai am bani să-mi plătesc rata la bancă. Nici acum, când discută aştia de darea în plată, adică să dai casa şi să scapi de datorie la bancă, nu ma întreabă nimeni dacă dau casa.

Serios, pe toţi îi doare unde o să fumez o ţigare, dar nu-i interesează dacă pot să-mi plătesc apartamentul sau dacă îl dau înapoi?

Ei bine, dragilor, o să fumez în casă, că d-aia plătesc, dar nu asta vă interesează!

Zboara puiule afumat

O zi mai tristă ca cea de azi de mult nu am mai trăit.
Am avut mereu sentimentul că numai ai noştrii sunt proşti, că doar la noi în ţară se iau măsuri contra-productive şi că alţii sunt mai destupaţi sau măcar mai afumaţi. Am citit cu tristeţe ştirea aceasta.
Câţi nu şi-au făcut planuri să meargă acolo, să trăiască sau să mai retrăiască o dată "nebunia" libertăţii.
Eu una cu siguranţă mi-am făcut, mai ales după primul test şi mereu mă gândeam, împreună cu "nebunii" din jurul meu, cum o să lase ei copiii la bunici şi o să luăm primul avion spre nori.
Ştiu că or să apară câţiva mai cârcotaşi care or să spună că e foarte bine aşa, că generaţia tânără nu se educă cu droguri şi băutură, că înaintaşii noştri ar fi sideraţi de alegerile noastre şi alte bălări de genul.
Am sa fiu şi eu cârcotaşă şi am să spun că sper ca Olanda să reuşească un hibrid din saboţi si lalele, dar cu miros de iarbă că altfel nu văd cum mai adună turişti. După măsura asta cât or mai rezista si vitrinele cu lumină roşie?
"Amsterdam is dead, long live Jamaica"?



Câteodată mă întreb ce am fi noi azi, dacă n-ar exista câţiva "nebuni frumoşi" care să cânte, să scrie sau să joace pentru noi? Ar mai fi ei nebuni sau frumoşi dacă nu ar bea, nu ar fuma şi nu ar trăi la limita?

Sa nu crezi ce spun acum

Asa suna un bine cunoscut refren al trupei Iris, dar nu despre asta este vorba in acest post, desi eu numai la asta ma gandesc acum.
Revenind la subiect, va spuneam acum mult timp, mai exact 4 luni, ca am renuntat la fumat. Acest post nu este despre cum m-am reapucat de fumat, ci despre cum a fost aceasta perioada.
Nici nu va puteti imagina cum au sarit toti din jurul meu sa ma incurajeze "ca o sa-ti treaca", "ce-i si cu prostia asta", "vrei tu sa te dai mare" si uite asa nu se mai opreau cu incurajarile. Pe cat de enervant este sa vezi ca oamenii in loc sa te sustina intr-un astfel de demers, mai repede iti dau la picioare, pe atat de motivant este.
Si timpul s-a scurs si deja diminetile sunt ca in reclama la Milka, numai soare si voie buna. Incet, incet a disparut si gustul de c&*$t pe care il simteam in timpul zilei dupa ce fumam o tigare.
Cum se lupta cu lasatul de fumat in societatea de azi?
In primul rand, daca te-ai hotarat sa te lasi de fumat, sa nu te apuci sa citesti Allen Carr- In sfarsit nefumator. Nu am simtit o nevoie mai mare de a fuma o tigare asa cum am simtit citind cartea asta. Ma gandesc daca nu e facut sa te apuci de fumat si nu sa te lasi.
Te uiti la un film si il vezi pe De Niro cum trage cu pofta dintr-o tigare si te gandesti ca ai fuma si tu una. Schimba canalul daca nu poti sa te abti.
Iesi in oras, si cei din jurul tau nu te menajeaza deloc si-ti sufla fumul direct in nas. Daca au trecut cateva zile de cand nu ai mai fumat, chestia asta o sa ti se para chiar deranjanta, pentru ca pute urat fumul de tigare. Daca nu te deranjeaza fumul de tigare, mergi la un ORL-ist.
Si zile trec, trec si lunile si-ti spui ca iti permiti luxul sa pufai o tigare, ca doar nu tragi in piept. Si aprinzi o tigare, tragi un fum din ea si-ti scuipi plamanii ca un adolescent tembel, dar nimic nu se compara cu gustul acela de c*&@t.
Acum am reusit sa-i inteleg pe cei care imi spuneau sa ma las de fumat.
Acum am inteles ca oricat ar incerca altii sa te convinga, daca nu te convingi singur, nu ai cum sa te lasi. Nu exista motivatia mai mare de a te lasa de fumat decat frica. Poti cei pe care-i cunosc s-au lasat de fumat din frica- frica sa nu nasca un copil cu malformatii, frica sa nu moara sufocatii, frica sa nu-si scuipe plamanii.
Singurul lucru pe care nu l-am inteles este de ce inchidem ochii cand sarutam un fumator, ca nu din ochii vine mirosul de hazna. Daca stiti voi, luminati-ma si pe mine ca o sa traiesc mult si bine, acum ca m-am lasat de fumat, si nu o sa stiu de ce.

Si daca tot am vorbit de Iris si irisi ...

Smoke free?

"Salut,

Numele meu este Loca şi nu am mai fumat o ţigare de 10 zile".

Aşa ar trebui să înceapă confesiunea mea în cadrul unui grup organizat de dependenţi de nicotină.

Ştiu că nu am mai fumat de atâta timp uitându-mă la banii care s-au adunat. Din ziua în care am decis să nu mai fumez, am aruncat zilnic, într-un sertar, suma pe care o dădeam pe un pachet de ţigări.

Nu banii au fost motivul pentru care am renunţat la ţigări.

Nu reclamele de pe pachete m-au făcut să iau această decizie.

Nu sfaturile date de medic, prieteni, familie, cunoştinţe au influenţat decizia mea.

Nu trendul mondial de care am scris deja aici.

Nu a contat decât felul în care m-am simţit într-o singură zi, când nu am mai putut să respir.

De atunci, de când am fumat ultima ţigare, am fost înconjurată de oameni care fumează. Nu m-am ascuns de ei şi nici nu încerc să pozez în exemplu de urmat. Fiecare e liber să facă ce vrea.

Există avantaje şi dezavantaje când te laşi imediat de fumat, de genul respiraţie plăcut mirositoare sau câteva kg in plus, dar despre asta se tot scrie.

Din păcate, nimeni nu vorbeşte despre "apartenenţă".

Cel mai greu când nu mai fumezi e să aderi la o gaşcă. Cele mai tari socializări se fac la o ţigare, dar tu eşti în plus acolo pentru că nu fumezi. Sau poţi să stai cu nefumători, dar acolo tu eşti fostul fumător.

În ultimele zile, fumătorii îmi oferă ţigări, iar nefumătorii mă privesc ciudat.

Când am ajuns să ne etichetăm şi să îi judecăm pe alţii cu atâta înverşunare?