M-am trezit dimineata cu un soare puternic in ochi. Dupa ce am studiat minunatul cer albastru si am observat ca nicio "pasare" nu-si face aparitia, mi-am spus ca mai e loc de o ora de somn.
Dupa inca o ora de somn, cu soarele sus pe cer, m-am trezit hotarata sa deschid tv-ul si sa urmaresc .... al treilea razboi mondial. Nu-mi venea sa cred ca am ratat primul raid aerian si sirenele. Nu la cele 1,5 avioane Hercules ale armiei romane ma gandeam si nici la MIG-ul "rata" (rata ca pica mai rau ca ratele impuscate), de sirene nici nu poate fii vorba, ca au fost privatizate toate fabricile si uzinele din Romania, iar patronul nu lasa o olita de noapte sa strice fatada minunatiei de bisnis.
Acum, daca ma gandesc mai bine, e posibil nici sa nu stim cand incepe razboiul daca avem tv-ul stricat sau ne uitam pe Cartoon Network.
In timpul zilei nu am reusit sa citesc presa sau sa ascult la radio daca s-a intamplat ceva, iar oamenii pe strada pareau mai preocupati de traversat strada decat de ce face Obama.
M-a speriat putin spre seara cand, in drum spre casa, am fost inconjurata de salvari si motocicletele politiei. Pret de 5 secunde m-am simtit Basescu, escortata de 3 BMW-uri albe cu girofar, dar mi-a trecut repede gandindu-ma cat ar sughita mama daca eu as fi Basescu. Cum salvarile erau de la SMURD, m-am gandit ca sigur a cazut o "chestie" pe sinele de tren (bunica, si nu Discovery, mi-a spus ca asa s-a intamplat in al doilea razboi mondial) si sunt oameni prinsi in garnituri de tren si sufera pentru binele altora (sunt in perioada Sven Hassel, asa ca povestile de razboi imi alimenteaza imaginatia). De suferit, sufereau rapidistii luand bataie de la rivalii din Ghencea.
Deci astazi a fost razboi doar in Giulesti, iar noi, ceilalti, cred ca am ratat inceputul. Poate, data viitoare, nimereste cineva inceputul razboiului, daca nu, sunt 365 de zile in an, o sa le ia pe rand si o sa nimereasca pana la urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu