Oamenii au tendinta exagerata de a considera ca merita totul. O bataie din sprancene, 3 lacrimi pe obraz, 5 vaiete si apare crestinul cu o mana de ajutor.
De obicei, orice mana de ajutor intinsa e luata din umar. Cand mana este devorata pana la umar, cand este curat si ultimul fir de carne de pe osul acelei maini, mana este aruncata si se cauta alta in locul ei. Aceasta mana de ajutor poate imbraca numeroase forme, de la un umar pe care sa poti plange, pana la o mare iubire.
Oamenii care s-au invata sa cerseasca, desi stau, fara sa stie, pe o pernuta pufoasa, considera ca stau pe cioburi de sticla, ca totul este impotriva lor si ca nimeni nu-i ajuta. Am spus ca s-au invata sa cerseasca pentru ca asta fac. Se aseaza intr-un colt si cersesc. Cersesc totul.
Cat de caine sa fii sa nu ajuti un om in suferinta? Si il ajuti. O data, de doua ori, pui obrazul colo, mai iei un sut dincolo, doar sa ajuti omul in suferinta. Si il ajuti, doar ca nu te duci la munca in locul lui. Si cand il simti ca se clatina, mai pui un umar. Si cand se incapataneaza sa darame tavanul cu capul, ii tragi o saltea sub el sa nu se loveasca.
Si, dupa ce faci asta de nenumarate ori, aproape devine obisnuinta. Si te astepti ca celalalt sa planga si te astepti ca celalalt sa dea cu capul si nici nu te mai surprinde ca te face de ras acolo unde ai pus tu obrazul.
Asa cum nu poti obliga un om sa te iubeasca, asa cum nu poti obliga un om sa te respecte, tot asa nu poti obliga un om sa aiba incredere.
Dar pana cand?
Pana cand dispare orice urma de incredere. Pana cand stii sigur ca omul acela se va folosi de tine in continuare, fara sa-i pese. Pana cand te dezobisnuiesti cu "facerea de bine".
Pana cand?
Pana acum.
Nu ai inteles nimic? Normal, nu era pentru tine postul, iar daca era si nu ai inteles ... se numeste dezobisnuinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu