miercuri, 13 iunie 2018

Economii


M-am întâlnit deunăzi cu o veche cunoştinţă, genul de persoană pe care o ştiu de foarte mult timp dar cu care nu am schimbat foarte multe cuvinte, dar cu care interacţionez din când în când.
Îl asociez cu aceeaşi pereche de tenişi vechi si ponosiţi, cu blugii tociţi cu genunchi şi tricoul de o culoare indecisă. Sub tot acest aspect "jomanfişist" se ascunde o minte destul de strălucitoare, asta dacă ai răbdare să discuţii cu omul extrem de introvertit şi oarecum monosilabic.
Fiind o întâlnire la o cafea şi nu doar un schimb fugar de amabilităţi, am aflat despre persoana respectivă mai multe lucruri decât mi-aş fi dorit.
Nu mică mi-a fost surprinderea când am aflat că bietul om nu a mai avut concediu în ultimii 10-12 ani. Încercând să îi spun că este ilegal şi imoral, cred eu, să nu ai dreptul la un concediu de 2 săptămâni anual, m-a lămurit că a avut concediu dar nu a plecat de acasă. Deja surprinderea s-a transformat în compasiune, gândindu-mă că bietul om are un job care nu îi permite să depăşească graniţele oraşului. Dar, surpriză, omul are un job bine plătit, stabil, cât de stabil poate fi un job în zilele noastre. 
Îl văd că se uită cu poftă la ţigarea mea şi îi ofer una, dar el nu fumează şi nu bea alcool. Nici în cluburi nu merge, i se pare o pierdere de vreme şi este prea multă agitaţie.
Sigur are alte vicii costisitoare care îi animă viaţa, dar dar pentru muzică există youtube şi nu vede rostul concertelor, pentru fotografie nu are inclinaţii, ca mijloc de locomoţie foloseşte ratb-ul, restul opţiunilor fiind excluse din varii motive, iar jocurile de noroc sunt pentru "luzări".
După ce avem această deschidere de discuţie, interlocutorul meu păstrând o mimică oarecum gravă dar posomorâtă, ajungem şi la problema care îl roade pe el şi îmi cere sfatul.
Omul are "nişte" economii pe care le ţine în bancă, dar şi aici are o problemă pentru că nu ştie cu ce bănci să lucreze ca să îi fie garantate depozitele.
Depozite? Adică mai mult de 100,000 (una sută mii) euro?
Am încercat să îmi păstrez o expresie calmă cât timp mi-a vorbit despre economiile lui de peste o sută de mii de euro, în timp ce sorbea picătură cu picătură dintr-o sticlă mică de suc, de mai avea puţin şi lingea şi picăturile de apă de pe sticlă şi de pe masă.
Personajul vrea să facă investiţii sigure, pe termen lung. În ce scop? Aceasta este o întrebare de peste o sută de mii de euro.
Cum sucul se terminase, îl suspectez că s-a dus la toaletă să mai bea nişte apă, timp în care am încercat să compilez informaţiile primite în speranţa unui ...."sfat" sigur şi pe termen lung.
Ce poţi să îi spui unui om care nu are vicii, nu are familie, nu are ţeluri în viaţă, care nu a ajuns nici până la centura capitalei?
Sfatul a fost să îşi cumpere o pereche nouă de încălţări, cele vechi fiind aproape rupte, să se urce în tren şi să se oprească pe plajă, să asculte marea, să îţi cumpere ultimul album Metallica şi tricoul aferent, cel de pe el fiind de la primul album, să îţi cumpere şi să savureze un Guinness, să se dea cu parapanta, să se ducă la piscină, să facă o vizită la un frizer, să se dea cu rolele prin parc, să meargă la un meci pe stadion, să vadă un film 3D la cinema, toate înainte de a-i plesni o venă sau de a face 80 de ani. Sigur, i-am spus toate astea în minte, pentru că altfel nu i-am putut spune nimic, gândindu-mă la bătrânii care strâng o viaţă întreagă banii la saltea şi fac infarct când le arde casa sau le schimbă nepoţii patul şi salteaua.
La despărţire cu greu s-a căutat de 5 lei pentru sucul consumat.
Mi-am dat seama de ce nu am şi eu economii de o sută de mii de euro. Am aruncat tricoul cu Metallica.

joi, 23 februarie 2017

Cand apare panseluta

In continuarea postului anterior, deci rugile edililor au fost ascultate, vremea s-a imbunatatit, "lopateala" s-a terminat si au rasarit panselutele.
Dupa cateva saptamani in care totul a fost alb sau aproape alb, si temperaturile destul de scazute, a venit caldura si a disparut albul.
In toata perioada "alba", posesorii de catei i-au plimbat pe oriunde se putea ajunge fara a se inota, lasand micile/marile animale sa isi puna amprenta puternicca asupra locului. Evident ca nu ii puteau plimba prin parcuri, ca nu se mai vedea garduletul care delimita parcul de alee, si nici sa stranga ...amprenta, ca era zapada si din doua miscari, se acoperea amprenta. Dar ce sa vezi? MINUNE!
S-a topit zapada si au aparut panselutele. Peste tot pe unde mergi, pe trotuare, pe scarile imobilelor, pe strada, gasesti panselute, mai putin in parcuri.
Stiu, toti injuram ca nu vine nimeni sa stranga, ca suntem nesimtiti, ca asa si pe dincolo, dar cand a plantat catelul panseluta pe zapada asternuta in mijlocul aleii, chiar toata lumea se astepta ca zapda sa ramana pana ne loveste din nou epoca de gheata? Sperau ca micile ..."amprente" sa inghete si sa dispara ca prin minune?
Asta da miracol. Peste o mie de ani sa descopere un munte de panselute si sa isi dea seama urmasii nostri ca vin din iarna lui 2017.
Si de data asta, mama natura si-a batut joc de noi si in loc sa ne aduca  epoca de gheata, ne-a adus panselutele. Si sunt atat de multe. Si, culmea ironiei, ii enerveaza cel mai mult pe posesorii de catei care le-au plantat. M-as astepta ca macar ei sa stie pe unde si-au plimbat animalele, ca noi, restul, putem sa mergem cu ochii in pamant, cum o facem de obicei.
Cred ca trebuie sa ne rugam sa vina ploaia, sa mai spele orasul.

vineri, 27 ianuarie 2017

Să ne rugăm

M-am chinuit câteva zile să scot maşina din nămeţii care s-au aşternut, simţind pe pielea mea ce înseamnă munca de Sisif. Acum dau zăpada, peste noapte apare alta. Şi tot aşa câteva zile, până am renunţat să "lopăţesc".
Asta nu ar fi o problemă, că ninge iarna în Romania, m-am obişnuit cu asta, deşi se pare că unii sunt încă surprinşi de acest fenomen meteorologic neaşteptat pe paralela 45.
Nici cu lipitorile care nu dau un fulg de zăpadă, dar reuşesc să îşi parcheze maşina unde vor ei, nu ar fi o problemă.
Nu ar fi o problemă nici faptul că, deşi locuiesc într-un oraş de la câmpie, munţii de zăpadă sunt cât un bloc de patru etaje, la fel de gri murdar şi cu la fel de multe rufe atârnate, dacă ne gândim că în munţii de zăpadă s-au adunat toate mizeriile din oraş. Părinţii şi copiii se bucură că nu mai trebuie să plece până pe Valea Prahovei să se dea cu sania. A venit pârtia la ei. Nu e o problemă nici faptul că munţii de zăpadă sunt plasaţi fix pe scurgerea stradală. Cum altfel să se mai creeze bălţile de pe zebre? (şi altfel cu să ai bălţi pe zebre?) Şi când nu sunt bălţi, cum să nu ai patinoar pe zebră?
sursa
Iniţial, nu înţelegeam de ce nu ridică nimeni munţii de zăpadă. Ok, ne-am făcut datoria cetăţenească şi am dat zăpada de pe trotuar, scări şi alte locuri importante pentru noi dar, totuşi, munţii de zăpadă nu avem cum să îi luăm să îi topim în cadă.
Cine ar trebui să facă asta într-un oraş? Presupun, fără a arăta cu degetul, că autorităţile locale, adica vreo 7 primării în cazul Bucureştiului.
Şi de ce nu face nimeni nimic?
Simplu.
Aşteptăm să se încălzească, de ce să risipim banii cetăţeanului pe prostii precum munţii de zăpadă, când poate să ne lovească încălzirea globală şi să se topească de la sine toată zăpada.
Doar vara ne rugăm să plouă să avem şi noi culturile irigate, că doar nu putem să cheltuim banul cetăţeanului şi să tragem ţevi prin brazdele lui şi să îi udăm rădăcina.
D-AIA.
D-aia dăm bani la biserici. Ştim că nu le putem avea pe toate, aşa că între deszăpezire, irigare şi rugat, s-a ales varianta cea mai eficientă. Ne rugăm, concentrat şi împreună, să iasă soarele şi să se topească zăpada, aşa cum ne rugăm să plouă ca să ne ude culturile.


vineri, 30 septembrie 2016

Copiii urâţi

A trecut un an de la tragedia ...colectiva.
A trecut un an de cand copiii "frumosi" ieseau pe strada sa se certe cu ... oricine pentru ceea ce li se intamplase acelor copii. Multi au sperat ca iesirea in strada a schimbat ceva. Ce? Sistemul, au spus unii. Sistemul nu se schimba cu 10 minute iesite in strada si cu 15-20 de cuvinte pe fb sau bloguri. Sistemul se schimba din interior. Stiu, pare o prostie, dar doar asa poti schimba un sistem. Nu stand la poarta si aratand cu degetul, ci fiind acolo, in mijlocul lui, facand lucrurile altfel, schimband intai si inainte de toate MENTALITATEA. Asa se face schimbarea, nu smulgand bandajul de pe rana plina de puroi, pentru a- inlocui cu altul care se impute la randul lui, si tot asa.
A trecut anul si abia acum se vede ca nu s-a schimbat nimic, nu la noi, nu la cei multi, nici macar la tinerii frumosi.
Acum doua zile citeam un reportaj despre Tedy Ursuleanu, despre vernisajul unde vor fi expuse poze unde Tedy a decis sa fie model.
Astazi am vazut-o fata in fata.
Tedy este un model.
Ea, alaturi de toti ceilalti care au invatat sa traiasca dupa tragedie sunt un model. Ei si numai ei sunt TINERII FRUMOSI.
Cine le mai stie suferinta dupa ce a fost stoarsa de televiziuni si ziare pana la ultima picatura de cerneala? Nu mai reprezinta o stire, un eveniment, sunt ... old news.
Doar ei, cei care invata si azi sa poarte urmele fizice si psihice ale acelor clipe sunt tinerii frumosi, chair daca si ei au renuntat la lupta cu sistemul.
Intai lupta pentru ei si, daca le mai raman resurse, vor lupta si cu sistemul.
Restul? Niste copii urati, spectatori din randul fundul salii, asistati "social media", galeria din fata televizorului.

miercuri, 17 februarie 2016

Campania Pro-fumat 2

De curând, s-a modificat o lege valabilă de ani de zile, dar neaplicată, care îmi interzice mie şi ţie şi lu vecinu' să mai fumăm oriunde. Nu că ar fi o problemă ca statul să îmi interzică chestii, doar asta face statul, interzice chestii, dar monştrii pe care i-a născut aceasta modificare legislativă mă scot din sărite.
sursa
S-au gasit o sumedenie de agarici, cărora le-a căzut monitorul oficial pe un picior şi bugetul sănătăţii pe celălalt, să îmi spună că dacă fumez nu ar mai trebui să primesc îngrijiri medicale gratuite pentru bolile provocate de tutun. Nu contează că plătesc asigurări, nu contează că plătesc 15 lei pentru un pachet de ţigări, din care doar 4-5 lei costă tutunul, restul sunt accize şi taxe care merg la bugetul statului, toate astea nu contează, important este să nu mai fumez eu. Nu am văzut niciun agarici care să spună să nu mai beneficieze de îngrijiri medicale ăla care bea regulat până cade sub masă, sau ăla care pleacă cu gonoree de la prostituată, deşi prostituţia este ilegală în această ţară, sau ăla care e prost şi face prostii cu vătămări corporale. De ce? Pentru că au făcut ciroză şi cei care nu au băut niciodată alcool, pentru că indiferent că a lăsat Dorel un cartier întreg fără lumină, descoperirile lui Einstein au creat bomba atomică.
Dacă tot există această campanie anti fumat, s-au găsit şi mai mulţi agarici să mă întrebe ce o să fac acum, când nu o să mai am voie să fumez oriunde. Să mă enervez, să nu? Stau şi mă gândesc că nu m-a întrebat unu, mai dar unul nu m-a întrebat, acum câţiva ani, când a lovit criza, dacă mai am bani să-mi plătesc rata la bancă. Nici acum, când discută aştia de darea în plată, adică să dai casa şi să scapi de datorie la bancă, nu ma întreabă nimeni dacă dau casa.
Serios, pe toţi îi doare unde o să fumez o ţigare, dar nu-i interesează dacă pot să-mi plătesc apartamentul sau dacă îl dau înapoi?
Ei bine, dragilor, o să fumez în casă, că d-aia plătesc, dar nu asta vă interesează!

joi, 17 decembrie 2015

prostia versus Prostia

Prostia nu doare, nu urâțește, nu imbogățește și nici nu seacă. La tot pasul avem exemple ale prostiei și exemplare purtătoare de Prostie, ne-am obișnuit cu ele ca țiganu romul cu scâteia (s-a dus tot farmecul acestei expresii de când nu mai este ”polically correct” să spunem țigan), și, cu toate astea, nu încetăm să ne minunăm când mai vedem cate o prostie sau o Prostie.
Am să iau un exemplu la întâmplare. Să spunem că ai brațele pline, pe umăr îți atârnă o geantă mai mare decât șifonierul si te urci fericit în lift. Ajungi la etajul dorit, dar constați că ușa nu vrea să se deschidă și doar ce te înarmasei cu forță să cari bagajul pentru încă trei pași. Evident că după primul șoc cu șifonierul pe umăr, și după ce ai eșuat cu mâna, încerci următoare variantă, cu vorba. Urmează bip, bip, bip, mame, rude și organe, dar ușa nu cedează și se incăpățânează să rămână închisă. Varianta de rezervă, cum altfel, este un picior hotărât aplicat ușei de fier, însoțit de restul rudelor rămase restante anterior. Și când ai epuizat toate variantele, gențile îți rup umerii și te declari învins de un lift, ce te împinge Prostia să faci? Apeși butonul de la etajul următor, doar că este etajul INFERIOR, după care îl înjuri pe cel care a inventat scările.
Şi când mă gândesc că astfel de exemple sunt nenumărate ...