marți, 10 noiembrie 2009

S I C T I R

E toamna, e campanie, e frig, e vant, e rau, e greu, e mult, e gol, e slab, e ...

Intre starea de sictir major care m-a cuprins si starea de sictir national din campanie, nu pot sa nu ma gandesc la ce avem si ce putem pierde.
Starea de sictir ma indeama sa stau in casa pe 22, sa-i las pe altii si altii sa raspunda sictirului national. Dar oare de ce as iesi din casa pe 22?




Romanii au injurat-o si au fluierat-o pe Madonna ca ne-a vorbit de rommi, unii au inteles chiar ca ne-a facut rommi (dar asta e alta poveste), ne deranjeaza cand ne spun austriecii ca le-am mancat lebedele sau italieni ca le-am violat femeile.
Ne deranjeaza cand vedem pe BBC imagini cu tigani cersing in Dublin, dar care sunt numiti romani, ne deranjeaza cand suntem arati cu degetul si facuti tigani de catre vestici.

Nu avem de ce. ASA SUNTEM.

Stiu ca orice vot conteaza, dar de la asta si pana la a te umili, a sterge orice urma de mandrie si orgoliu de presedinte si om ...e cale lunga. Si culmea, e mandru si orgolios cand nu trebuie.

HAI SICTIR.

joi, 5 noiembrie 2009

De ce

... cand ploua, toata lumea pleaca cu masina personala pe strazi?
... soferii de duminica se cred mostenitorii scaunului lui Schumi doar pe ploaie?
... barbatii lasa o masina, condusa de o femeie, sa le taie calea doar cand este soare?
... cand ploua, aceiasi barbati de mai sus devin mitocani?
... locuiesc toti in acelasi cartier?
... se numeste trafic cand, de fapt, este o imensa parcare?
... s-au inventat sepcile albe pentru politisti?
... iarna nu-i ca vara?

joi, 29 octombrie 2009

Un Danzel si nu Denzel

Astazi este ziua lui Danzel. Cine este Danzel???
Tata.
Nu i-am mai spus tata de prin liceu. La acea vreme nu stiam ca exista si un Denzel. Stiu ca nu se supara ca ii spun DANZEL, in familia mea respectul nu se exprima prin cuvinte ci prin sentimente si prin fapte. Desi lupta dintre scorpionul din el si pestele din mine este zilnica, in acelasi timp este una foarte productiva.
Stiu ca pentru tata voi ramane mereu fetita cu codite, chiar si atunci cand ii explic lucruri importante si mai stiu ca, in ciuda mastii impenetrabile pe care o afiseaza, Danzel este un sentimental.
Ca un copil bun ce sper sa fiu pentru tata, aseara mi-am cumparat un cadou. Da, mi-am cumparat, eu mie.

Stiu ca pentru Danzel e mai importanta fericirea mea decat un cadou, iar eu sunt fericita ca am gasit minunatia asta.

LA MULTI ANI DANZEL!!!

Ziua celor 3 intrebari

Unde este teatrul Bulandra?

Unde este libraria M. Sadoveanu?

Unde este biblioteca Academiei Romane?

... fara ajutorul domului GOAGAL, daca se poate...


Unde este Plaza?

Unde este Bamboo?

Unde este Up Town?

Cine poate raspunde cat mai repede si fara a cauta raspunsul?

miercuri, 28 octombrie 2009

O telenovela, un Funes si o Regina

Bate vant de curatenie prin viata mea. Am inceput cu filmele si muzica, pana ajung la lucrurile grele sper sa-mi treaca.
Nu stiu daca simt multi sa li s-au spalat creierii cu filmele americane sau cu muzica lor.
Am devenit un fel de vanator de filme europene. Unde e un film frantuzesc, chiar si cu Luis de Funes, acolo ma opresc cu telecomanda. Imi plac filmele care imi prezinta realitatea mea. M-am saturat de filmele americane care ne invata cum sa ne descurcam singuri, cum sa muncim de la 5 ani, cum sa ne luam o casa cu pasune si vreo 3 porci, animale de companie nu alta.
Ce am invatat din muzica si filmele americane?
1.Parinti te trimit la munca de la 5 ani, vinzi limonada, 3 acadele si uite bisnismenu. In teorie, aceasta practica se cheama ca te pregatesc pentru viata. In realitate, nu au trecut de faza sud si nord.
2. Casa trebuie sa fie obligatoriu cu pasune. Daca nu ai pasune si nu ai casa la marginea orasului, esti un nimeni. Daca nu iti iei animal de companie un porc sau o oaie, nu esti trendy. Ca sa afli cine este vecinul tau, trebuie musai sa-i faci o prajitura.
3. Sexul oral este cerinta obligatorie si eliminatorie pentru orice: casatorie, angajare, cumpararea unei masini. Acesta se practica, de obicei, "one way".
4. Daca n-ai SUV, n-ai prestanta. Este adevarat cei mai multi ocupanti ai acestor masini sunt ...rapperi...ca si la noi.
5. Te intalnesti cu prietenii si familia numai in baruri, cafenele sau restaurante. Este de preferat sa aveti un bar sau o cafenea "a voastra", unde sa vina lumea fara invitatie. Casa pentru care faci ipoteca la ipoteca ipotecii este muzeu sau, cel mult, hotel. Acolo nu inviti prieteni, familie sau cunostinte. Acolo stai cu animalul de companie.
Este asta realitatea noastra?
Ce ne invata filmele frantuzesti sau cele britanice?
1. Educatia conteaza. Intai mergi la scoala, inveti sa-ti scrii numele, inveti bunele maniere, apoi practici un sport, chiar sah, tot sport este. Ai toata viata inainte sa muncesti.
2. Casa, daca nu esti de vita nobila, este un apartamnet aporoape de Sena sau Tamisa. Un apartament cu mobila frumoasa, cu camere intortocheate, cu vecini care te saluta fara sa-ti ofere o prajitura inainte.
3. Daca ...esti cu cineva, intai il saruti pe acel cineva, si francezii stiu cel mai bine asta. Este posibil ca un englez sa nu faca sex oral toata viata lui, decat daca plateste un astfel de serviciu, si cu toate astea populeaza insula aceea de sute de ani.
4. Imi amintesc masinutele din seria "Jandarmul" sau din filmele cu Mr. Bean. Masini care incap pe stradutele inguste ale batranei Europe.
5. Pe prieteni ii inviti acasa, priviti un film, jucati un joc, serviti masa. Nu o sa platesti rata mai mult daca raman peste noapte la tine.
Este asta realitatea noastra?
De ce trebuie sa traim dupa cum ne invata altii? De ce este jignitor sa citim o carte in loc sa asteptam ecranizarea? De ce este injositor sa asculti Mozart pe MP3 in loc de MJ?
Daca stiti o telenovela, un film de actiune frantuzesc sau o comedie britanica pura, lasati si pe altii sa afle.

marți, 27 octombrie 2009

Ce trebuia demonstrat

Acum mult timp, am capatat prostul obicei de a inchide telefonul noaptea, am povestit pe blog cum am ajuns in faza asta.
Zilele trecute m-au lasat definitiv bateriile, motiv pentru care mi-am permis nesimtirea unor zile de concediu. Somn mult, citit carti, plimbat, fara internet, blog si alte dependente de felul acesta. Cum socoteala din targ nu se potriveste niciodata cu cea d-acasa, partea cu somnul mult a ramas la stadiul de dorinta. Am uitat sa inchid telefonul noaptea si joi dimineata, prima zi de concediu, suna din toate colturile bateriei lui la ora 9. Dupa ce am trecut peste livrarile de dimineata, ca deh, eu si cu baiatul cu smantana (pentru cine stie bancul), raspuns buimaca. Nici acum nu stiu ce am spus la telefon, stiu cu cine am vorbit ca m-am uitat dupa ce am facut ochi ca omul in apeluri, dar ce am spus....habar nu am.
In general mi se spune ca sunt jidanca, ca am apucaturile specifice, ca pot sa scot bani din piatra seaca. Eu nu cred, desi mama imi tot spune ca m-a nascut cu un doctor jidan, mi-e greu sa cred ca se ia "jidania". Eu cred ca am apucaturi de scotianca, desi nu merg des la vulcanizare.
Joi, dupa trezitul cu noaptea-n cap (in concediul de somn, ora 9 e noapte-n cap, DA?) ajung, insotita de cea mai buna prietena, la un magazin mare de mobila . Motivul? Nu cautam mobila, am renuntat la sportul asta, dar cautam fotoliile de masaj. Gratis, nu ca alea din centrele comerciale unde platesti. Gol fiind magazinul, am avut placerea unor 10-15 minute de masaj si dat in balansoar. Daca ar fi fost dupa mine, ma prindea noaptea acolo, dar prietena mea care nu are apucaturi de jidanca, scotianca sau orice alta "anca" s-a simtit rusinata si a vrut sa plecam. Nu spun numele magazinului, ca doar nu vreau sa gasesc fotoliul ocupat cand merg la masaj in week-end.
Vineri dimineata, ora 9, telefonul suna din nou. De ce naibii nu l-am inchis de seara???? Probleme de servici. Am capat "prostul" obicei sa las toate probleme de la birou la birou, asa ca oricine ma suna dupa program sau in concediu se loveste de un simplu "nu stiu", "cauta in hartii".
Sambata noaptea, dupa un finalul apoteotic al unui joc de .... am avut o discutie si mai apoteotica.
Oamenii joaca rolul pe care cred ca trebuie sa-l joace pentru a-i multumi pe altii. Nu trebuie sa fim cei mai frumosi sa fim iubiti de parinti, nu trebuie sa fim cei mai destepti sau cei mai bogati. Un parinte ar trebui sa-si iubeasca copilul indiferent daca este puscarias sau no.1 in top forbes, parerea mea.
Daca mai trebuia sa demonstrez inca o data de ce inchid telefonul noaptea, mi s-a demonstrat in concediu.
Daca mai are cineva dubii in privinta originii mele, anunt ca nu sunt jidanca, dar am fost scoasa afara de unul.
Daca mai crede cineva ca voi fi o mama "anormala", care-si va lua copilul in concediu si la restaurant inainte de-a face primii pasi... timpul ne va demonstra.
Indiferent de ziua saptamanii in care ma intorc din concediu, tot de "cacao" mi se pare situatia. Cineva ar trebui sa se ocupe de acesta problema si sa exista o perioada de acomodare intre concediu si serciviu.... O prima zi de lucru de maxim 3 ore, ziua a doua de maxim 4 ore, si tot asa pana la cele 8 ore (pe hartie).