joi, 12 martie 2009

In cer ...

"Mami, unde se duc oamenii cand mor?
In cer, puiul mami.
Dar oamenii cand stiu ca merg in cer?
................... "

Ai auzit vreodata intrebarile astea? Ai pus vreodata intrebarile astea?

"Ce ai face daca ai stii exact cat mai ai de trait?"

Te-ai intrebat vreodata asta?

In fata Lui toti suntem egali, indiferent de scoli, de avutie, de greutate, de inaltime, de greseli, de fapte bune, de vointa sau de credinta.
Dar oare suntem toti egali?
Sunt mai egali aceia dintre noi care, la un control de rutina la doctor, afla ca nu mai au mult de trait? Sau cei ce sufera o interventie chirurgicala si, in urma ei, primesc un termen limita si nu o bucurie? Sau cei ce merg pe strada si sunt loviti mortal de o masina? Sau cei ce lucreaza linistiti la un birou si sufera un infarct? Sau cei ce ...?
De ce sunt mai egali cei ce afla ca pentru ei timpul s-a scurs mai repede? De ce ei pot spune zilnic "te iubesc" persoanelor apropiate pentru ca stiu ca se apropie clipa? De ce ei pot sa lase urme de nesters a trecerii lor prin lume? De ce ei pot sa ii anunte pe cei dragi si sa ii "pregateasca" pentru momentul greu? De ce ei pot sa isi aleaga locul, haina, sa stranga bani pentru a nu saraci familia?
De ce toti ceilalti se duc fara sa spuna "te iubesc"?
In fata mortii suntem toti egali. Nu trebuie sa ne gandim la ea, din pacate nu lipseste niciodata de la apel, dar poate ar trebui sa ne gandim la noi.

"Ce ai face daca ai stii exact cat mai ai de trait?"

Probabil ca ti-ai face planuri, ti-ai suna toti prietenii, familia, le-ai spune cat de mult ii iubesti, le-ai oferi cadouri, ti-ai vinde casa si ai pleca in lume sa calatoresti, nu ai mai merge la birou si face tot ce in mod normal ai refuza.

"Ce faci in fiecare zi, cand nu stii cat mai ai de trait?"

Traiesti.

Probabil ar trebui sa incetam sa fim mai egali decat ceilalti, probabil ar trebui sa incetam sa furam startul, probabil ca ar trebui sa incetam sa credem ca putem decide noi.
Probabil ar trebui sa traim si nu sa ne pregim sa murim.
Probabil ...
.
.
.
.



13 comentarii:

MissHope spunea...

Ei da, speranta moare ultima. Multi au stiut ca vor muri dar si-au petrecut ultimele clipe ducandu-se prin babe, pe la preoti si intrebandu-se cu ce au gresit. Boala te face uracios, ciufut...Cred insa ca tu vorbesti despre o moarte fulgeratoare, fara dureri.
Nu am ce sa vand, as vrea sa vad cat mai mult din lumea asta inainte sa mor doar ca ii am pe ai mei care ma trag spre casa.
Eu le cam spun in fiecare zi persoanelor la care tin ca ii iubesc si ca sunt minunati.
Cred ca as citi foarte mult, despre orice. As termina toate cartile pe care le-am inceput doar.

Georgi spunea...

m-as pune pe bocit si lamentari, ca sunt panicoasa si cacacioasa, asa ca nu mi-as dori sa stiu exact cat mai am de trait. sunt eu greu de suportat si asa, in starea mea "naturela", ce sa mai vorbim de beatch ce sunt "under stress" ;)

Coana Zoitzica spunea...

@cristina: cred ca esential e sa spui zilnic "te iubesc" celor pe care ii iubesti, nu doar cand afli ca o sa mori.
la ce ti-ar folosi cartile citite dincolo ;)???

@georgi: lamentarea nu indeparteaza pericolul. nu degeaba spuneau romanii "carpe diem".

Stelian Muscalu spunea...

off topic
off topic

neanta. am o rugaminte. evident daca tu crezi ca este posibil. daca nu se va putea nimeni nu se va supara...ca sa folosesc si versuri. am aici un link pentru promovarea reportajului de duminica.

http://www.youtube.com/watch?v=LPEwBD9IN6E&eurl=http://steliadis.blogspot.com/

care era rugamintea. daca tu crezi ca merita promovata ideea reportajului - o planeta mai sanatoasa, posteaza si tu filmuletzul respectiv. plecand de la ideea ca nu se face primavara doar cu o foloare... ma straduiesc sa obtin o gradina. :-))). repet daca tu crezi ca filmuletul ar fi in plus pe blogul tau nu este nicio suparare daca nu-l postezi. multumesc

ps - daca te gandesti sa postezi pune si un comentariu scurt prin care sa anunti ca este vb de o televiziune de stiri, daca apare un eveniment important este posibil ca emisiunea sa fie taiata de o editie speciala. daca nu vizionare placuta. :-)

Tree spunea...

Acest sentiment l-am trait intr-ooarecare masura anul trecut. Mama a ajuns in spital si am aflat ca nu mai are mult de trait ea nestiind acest lucru. Nu am avut puterea sa-i spun. Si nu am putut nici sa-i spun ca o iubesc pentru ca si-ar fi dat seama. Nu pot sa descriu sentimentul, sa stai langa ea sa stii ca nu o vei mai vedea decat cateva zile si sa mai stii ca nu poti face nimic sa impiedici soarta. Nu am avut puterea sa-i spun ca o iubesc, doar ma uitam in ochii ei si ea citea parca tot ce simteam si gandeam. Este......dureros e un cuvand mic, nu exista termen de comparatie pentru aceste sentimente. Nu trebuia sa citesc postul tau de azi, cel putin nu azi....

Coana Zoitzica spunea...

@omul: grea alegere, pentru ca imi place gadea, dar subiectul ma intereseaza, asa ca .... vine ;)

Stelian Muscalu spunea...

multam tare

Coana Zoitzica spunea...

@tree: imi pare rau sa aud asta. imi pare rau ca ai citit azi, dar cred ca, indiferent cand ai fii citit, sentimentul ar fi fost acelasi.
cred ca e singurul moment din viata cand nu se pot sa dai sfaturi sau sa se emita opinii.

MissHope spunea...

Pai tocmai, eu le spun in fiecare zi "te iubesc" mamei si tatalui meu, prietenilor le spun ca sunt minunati iar iubitului cat de grozav este. Asta simt,asta fac.
Cat despre carti, citind ai posibilitatea sa traiesti exeperientele altora. Daca nu am putut eu sa traiesc toate intamplarile descrise in carti macar am sa pot sa ma bucur, sa ma minunez si sa ma intristez de ale altora. :)

Coana Zoitzica spunea...

@cristina: uneori e mai bine sa ai propriile experiente si nu sa le citesti pe ale altora. creeaza-ti propriile amintiri si experiente si o sa ai o viata mai frumoasa, cred.

Dili spunea...

Of.... Toate emotiile noastre alcatuiesc lumea asta, si aproape mereu suntem sclavii lor, de aceea nu trebuie sa ne temem. Suntem facuti din dureri, frustrari, vise si bucurii, iar daca am limita momentul visarii nu ar mai fi nimic la fel. N-as vrea sa stiu, as vrea doar sa nu am ce-mi reprosa in orice moment al vietii mele, pentru a pleca cvu capul sus.

Coana Zoitzica spunea...

@dili: cum azi nu sunt cea mai draguta persoana din lume, pot doar sa spun ca nu plecam cu capul inainte ci cu picioarele.
prea ne gandim ce e dincolo si, pana acum cel putin, nu s-a intors nimeni sa ne spuna daca sunt scari in sus sau jos, daca sunt rulante sau nu, dar e frig sau cald, daca primesti linii la palma, daca ai mancare sau vii cu ea d'acasa, daca se poarta nudul sau nu. hai sa ne traim viata aici si sa nu ne mai gandim la ce va fi dupa, pana nu apare unu sa ne spuna exact.

Dili spunea...

Ei nu s-a-ntors nimeni, unele mediumuri nu zic asa ;-), fiecare crede ce a fost educat sa creada, da' picioarele vorba ta, tot inainte vor fi... Eu de cand am visat ca e sfarsitul lumii pe la 12-13 ani, folosesc visul asta drept ciocan de dat in cap pt vremurile cand ma plictisesc de viata ;-0