Întuneric

Deschid ochii.
Întuneric.
Unde sunt? Nu este patul meu...
Ce petrecere a ieșit! Aici trebuie să fiu, am adormit întru-un colț.
Prea mult gin tonic, cred ca proporția a fost 1/3 tonic si 2/3 gin.
Ceva sau cineva mă mușcă de gleznă. Mă doare. Trebuie să fie tipul cu care m-am mozolit toată noaptea. Habar nu avea să sărute, dar știe să muște.
E un întuneric negru.
Liniște. Doar inima mea și respirația mea se aude. El de ce nu se aude?
Mă ridic încet în fund și corpul îmi este cuprins de mâncărime. Simt cum urcă pe coloană și mă gîdilă și mă sperie.
Mă mușcă iar de glezna și simt cu îmi rupe carnea.
Țip și încerc să mă ridic. Tot corpul îmi este cuprins de acea senzație de mâncărime, simt cum urcă pe picioare, pe mâini, pe spate, pe sâni, pe gât, în păr. În unele locuri mai puternică, în alte mai slabă. Ca și cum ....
...mă gâdilă mustățile lui în ureche.
Dar nu avea mustață.
Sar din locul în care sunt și caut lumina, atingând cu mâna peretele care se mișcă. Dar nu perete se mișcă ci ceea ce am atins. Îmi retrag mâna și încerc să-mi caut bricheta. Am buzunarele pline, dar nu cu brichete. Caut disperată întrerupătorul, în timp ce corpul mă mănâncă și mă doare. Iar mă mușcă de gleznă. Ce caută pe jos? Cine sau ce e?
Găsesc un întrerupător desfăcut din perete și apăs cu grijă să nu se strice...




... gândacii se plimbă pe mine, prin părul meu, pe mâinile mele, pe picioarele mele. Un șobolan imens îmi sare în piept și mă mușcă de mâna cu care încerc să mă apăr.
Nu pot să țip...Gândacii îmi cad din păr în decolteul bluzei, când încerc să mă scutur. Ușa este lângă mine dar nu pot să ajung la ea, sunt înconjurată de șobolani. Șobolani mari și gândaci mulți. Toți se urcă pe mine și mă gâdilă și mă mușcă.
Reușesc să deschid ușa...
Poate nu trebuia, e un hol plin de șobolani înfometați și gândaci colorați. Nu pot să fug, nu pot să țip, nu e nimeni să mă ajute. Ar trebui să fug, dar unde? E o ușă la capătul holului, dar ...
Tipul de la petrecere apare de nicăieri și mă privește pentru o secundă, după care se îndreaptă liniștit spre ușă. Șobolanii se dau din calea lui, gândacii la fel, dar vin spre mine. Încerc să pășesc spre ușă și cu fiecare pas pe care îl fac, sunt mușcată de câte un șobolan. Mă dor picioarele, mă ustură gleznele. Calc printre ei, iar ei se reped să mă muște, se suie pe mine. Un gândac îndrăzneț se joacă în urechea mea, iar altul încearcă să se strecoare în nasul meu.
Reușesc să alerg spre tipul de la petrecere, călcând pe ei. Îi simt cum trosnesc sub pantoful meu, aud sunetul pe care îl fac când plesnesc. El merge calm spre ușă, iar ei fug din calea lui. Ajunge la ușă și se oprește, se întoarce, mă privește și îi văd zâmbetul...
Pășesc grăbită spre el, fără să privesc în urmă. Ce poate fii acolo? De ce mă întreb asta, și privesc în urmă. Un culoar plin de șobolani și gândaci, pe jos, pe pereți pe tavan. Toți vin spre mine înfometați.
"Așteaptă" ... aș vrea să-i spun celui ce-mi zâmbește ironic din tocul ușii.
Închide ușa după el exact când ajung.
-Clanța asta nenorocită ... și un gândac și face loc în gura mea. Îl scuip și mă întorc să caut o altă ieșire.
Sunt lipită de ușă în timp ce milioane de gândaci și sute de șobolani mă transformă în cină sau mic dejun. Nici nu știu ce oră e.
Un șobolan îmi sare pe fața și mă zgărie, în timp ce un sunet ciudat îmi zdruncină timpanele. Sunetul devine mai puternic și mai strident, dar nu îi îndepărtează. Șobolanul mă mușcă de ochii, iar eu încerc să opresc sunetul întinzând o mână.
...
Liniște.
Deschid ochii.
Un întuneric plăcut. O rază de lumină se reflectă în oglinda din colț.
Mă ridic să merg la baie, iar măncărimea parcă a dispărut, și durerea la fel.
A fost doar un vis.
Atunci de ce am fața zgâriată, gleznele pline de sânge, pielea ciupită și buzele iritate?