S-au trezit rumânii

Acum mulţi ani, pe când mă angajam prima data, am optat pentru simstemul public. Nu pentru că mi-ar fi plăcut în mod deosebit, ci pentru că a fost singura opţiune decentă la acel moment.
Fiind proaspătă absolventă şi proaspătăt încadrată în câmpul muncii, am început ca debutantă, asta însemnând 6 luni cu 50% salariu.
Sistemul de salarizare la bugetari a fost contruit de aşa manieră încât salariul de încadrare să fie mic, dar sporurile diverse să crească venitul prostului. Deoarece salariul de încadrare era cel care atragea atenţia, acesta a fost întotdeauna mic, nu doar în ultimii 4-5 ani. Sporurile au făcut mereu diferenţa.
În prima zi de muncă sunt chemată la biroul personal să semnez contractul de muncă, mi se arată biroul şi p-aici ţi-e drumul. Toate bune şi frumoase până în ziua în care se fac statele de plată care, din păcate, ajung şi la mine să le semnez.
Şi mă uit. Mă mai uit o dată. Şi încă o dată şi îi spun contabilei că trebuie să fie o eroare undeva.
Nu era o eroare, ci oroare. Eu, chiar debutant şi cu salariul la jumătate, aveam salariul 110 Ron (un milion o suta, la vremea aceea), iar femeia de servici avem 440 Ron (patru milioane patru sute). NU trebuie să spun că nu fusesem angajată femeie de servici, deşi ar fi fost mult mai bine, că în loc de 8 ore aş fi muncit 6, maxim 7 ore/zi. După minimele cunoştinţe de matematică pe care le am, chiar şi cu salariul întreg aş fi fost mult sub femeia de serviciu.
Este adevărat că responsabilităţile erau diferite, că mie îmi ţârâia fundul când semnam câte ceva şi îmi luam papară dacă nu o făceam, pe când femeia de serviciu stătea liniştită în oficiul ei şi fuma. Şi aşa a apărut "ai carte, n-ai parte".
După ani buni de sporuri măreţe, unii mai deştepţi s-au gândit să le elimine. Toate acele sporuri sunt prevăzute în Contractele Colective de Muncă, contracte negociate de sindicalişti cu conducerea şi acceptate. La momentul la care CCM-urile au început să facă funcţioneze deplin, parlamentul rumânilor era plin de .....toţi liderii de sindicat, unii ajunşi miniştrii, alţii premieri.
Or să dispară sporurile, de la proşti şi nu de toată lumea, or să dispară şi ultimii oameni care mai muncesc prin birourile acelea şi o să rămânem tot o ţară din lumea a treia.

Hai să încercăm un exerciţiu de imaginaţie.
Încercaţi să trăiţi cu 600 Ron (150 Euro) o lună întreagă.
O să spuneţi că aveţi rate la casă, la maşină, la frigider. Ei bine, şi ei au rate şi eu am întreţineri de plătit şi ei au copii de dus la şcoală.
Credeti că reuşiţi?