Cronica unei morti anuntate

Iluzoria senzatie ca nimeni si nimic nu va schimba lucrurile, ca ele vor fi asa si peste ani, ca ne vom maturiza impreuna, ca vom plange impreuna pentru rautatile ce ne inconjoara, ca vom distruge cu vorbe tot ce ne deranjeaza, ca vom rade de toti clovnii din jurul nostru, ca vom imbatranii povestind aceleasi lucruri, ca vom ...

Acum mult timp, am esuat intr-o lamentabila, la acel moment, cale de comunicare, "manata de cele mai bune intentii". Astazi ma bucur sa gasesc aici, oameni straini dar care se intreaba unde esti daca nu scrii 3 zile. Oameni care, in timp, devin zidul de care imi izbesc bucuriile si frustrarile, oameni care rad alaturi de mine cand fac haz, oameni care nu ma cunosc dar nu se tem de ce vor afla.

Pana acum cateva zile, credeam ca este "aproape" unica, pentru mine era. Am aflat atunci ca nu exista unicitate decat prin trairile pe care le avem fiecare, si, invariabil, ajungem sa simtim la fel in final.

Am fost judecata pentru alegerile mele, dar cei ce m-au judecat nu au simtit niciodata prietenia in forma aceasta.

Nu au spus niciodata cuiva cele mai ascunse vise, cele mai negre cosmaruri, cele mai febrile dorinte, cele mai adanci temeri, cele mai ... Nu au privit increderea in ochii celor din fata lor, nu au zambit relaxati ca micile lor secrete nu se vor afla niciodata, nu au simtit ca au refugiul umarului care sa-i sustina si sa le sterga lacrimile. Toti acesti oameni morti in interior gandesc ca o astfel de prietenie este cronica unei morti anuntate.

Nu au citit ... strugurii.

Pentru prima data, eu, omul cifrelor ajung mai devreme la o carte. O carte ce nu a fost descoperita de omul literelor. O carte ce o va primi azi.

Acum stiu ca niciodata ciorba nu va mai avea acelasi gust reincalzita si stiu ca, uneori, oamenii pleaca doar ca sa aiba de unde sa se-ntoarca.