Iarna nu-i ca vara

Asa cum spunea "poetul" nostru national, iarna se dovedeste a nu fi ca vara. Din ce ratiuni, altele decat asezarea pe meridian, nasterea sub o stea norocoasa cazatoare si mostenirea daco-romana, iarna nu este ca vara.
Ca iarna nu-i ca vara, simtim in calorifere, buzunare si munca.
An de an, dar absolut (mai absolut ca vodca) in fiecare an, iarna nu-i ca vara si ne gaseste nepregatiti. Ba ninge si nu avem sare sa dam pe strazi, ba vine frigul si nu s-a aerisit instalatia de caldura, ba vine 31 decembrie si ne dam seama ca se termina anul.
31 Decembrie va pica pe 31 decembrie in fiecare an, cam asa cum un om e nascut de ziua lui, cam asa si cu 31 decembrie. Fix la o saptamana dupa Craciun, dupa masa imbelsugata si plina de colesterol, vine sfarsitul... anului.
Pe unii ii prinde nepregatiti, cam ca in fabula cu greierele si furnica, si se trezesc ca maine, poimaine e revelionul si ei mai au niste chesti de facut. Bine, chestiile respective se puteau face si acum o luna, doua sau jumatate de an, dar unde ar mai fi farmecul sfarsitului de an...
Am Aveam in playlist colinde, muzica linistita, cat sa intru si eu in ton cu perioada asta de "dolce far niente", dar au aparut metalele grele, oamenii care te scot din "pijamaua" in care ai venit la birou ca si-au amintit ca vine sfarsitul anului.

... si-a zburat puiul cu ata, si s-a dus si starea mea cu el.
Abia astept sfarsitul lumii, sper sa fie cum au spus mayasii, sa vezi atunci cum isi amintesc toti ca mai au ceva de facut.
Putem sa cerem o derogare si sa mutam sfarsitul anului cu 2-3 lunii, pana pe 31 Martie?
Dar cu mayasii, putem sa purtam o discutie cu ei si sa le solicitam o amanare de 2-3 ani?

Vine sau nu vine "Salvarea"?

In urma unor evenimente grave si cand totul este la limita, iti dai seama care sunt minusurile importante ale unui sistem. Vezi minusurile la tot coltul, dar cand esti presat de timp, acele minusuri fac diferenta dintre viata si moarte.

Vineri, in urma unui telefon la 112 prin care se solicita o salvare, am asteptat nici mai mult nici mai putin de 35-40 de minute sa apara "minunea alba cu giforar".

De ce am chemat salvarea? Un "mic" infarct, deci nu era necesara prezenta salvarii in scurt timp. Si daca ma gandesc bine, cred ca era si departe spitalul de la care a plecat, la vreo 5-6 kilometri si era si ora pranzului cand doar autobuzele sunt pline de pensionari. Deci niciun motiv sa ajunga mai repede.

Sa mai spun ca a trebui sa dam indicatii unde sa vina? Sa mai spun ca atunci cand a venit salvarea, au fost de fapt 2 salvari? De ce au venit 2, habar nu am.
O sa intrebati de ce nu am fugit cu persoana respectiva la spital. Sa spunem ca a fost ... o conjunctura nepotrivita pentru a face acest lucru.
Imi amintesc de un accident auto de acum 3-4 ani, cand sunam in disperare la 112 si le spuneam ca avem nevoie de salvare, iar cucoana de la telefon imi tot spunea ca a fost salvarea si a luat victimele. Salvarea fusese, luase victimele, dar din cealalta masina nu si din cea in care ma aflam eu. Dupa ce i-am spus ca este vorba de 2 copii, imi trimite o Dacie papuc de pe vremea lui Gheorghiu Dej, in care s-au inghesuit cu greu asistenta, copiii si mama copiilor.
Stiati ca in salvare nu au voie sa ia decat bolnavul? Atunci cand vedeti pe strada cate un disperat care se tine fix in spatele salvarii cu girofar si lumini pornite, lasati-l sa stea lipit de salvare, ca poate acolo se afla o persoana apropiata lui.
Uneori e mai bine sa treci pe rosu, sa nu dai prioritate, sa alergi pietonii pe trecere si sa te alegi cu amenda sau permis suspendat decat sa astepti salvarea care nu mai vine. Asta poate face diferenta dintre viata si moarte, depinde doar de conjunctura.

Ziua cand povestitori pleaca

Sunt printre putini norocosi care s-au nascut cu povestitori.
Cine sunt ei?
Sunt bunicii, matusile si unchii care mi-au spus povestile lor de viata, mi-au povestit cum au supravietuit pe front, cum au trait razboiul, cum s-au schimbat conducatorii, si asta cu mult timp inainte de aparitia Discovery Chanel.
Ei i-au facut nemuritori pe camarazii lor, pe profesoara de franceza, pe tiganul care vindea braga pe strazi sau pe Gigi Constantinescu.
Povestile lor le-au intrecut in frumusete pe cele ale lui Creanga, pentru ca erau povestile lor, erau aventurile lor, erau mostenirea mea.
Ei mi-au povestit de Rege sau de Balchik cu mult timp inainte sa deschid un manual de istorie sau sa ma uit pe o harta.
Intr-o buna zi, povestitorii se hotarasc sa plece, rand pe rand, lasand in urma povestile lor frumoase si tristetea ca nu le voi mai auzi niciodata.
Si cand credeam ca m-am plictisit, tot mai imi doresc sa aud povestea cu Gigi Constantinescu sau cu bombardarea triajului din Bucuresti sau cu tiganul care vindea pepeni si braga pe strazi.
Dar povestitori pleaca si imi lasa mie povestea lor sa o spun mai departe.

Cum spune şi cântecul, când bei cafeaua, bea-o cu zahăr în Spania. Desigur, în spaniolă versurile au rimă, în română nu.
Am ajuns, din nou, pe meleagurile lui Cervantes din dorinţa de a vedea locurile în lumina rece a toamnei.
Tot ce pot să spun acum este că e mult mai cald ca la noi, dar plăcut pentru plimbări, mult mai plăcut decât în mijlocul verii când îţi rămân sandalele înfipte-n asfalt.
Descopăr cu stupoare că în Spania e criză şi preţurile sunt mici sau mai mici ca în Romania, de unde trag concluzia că în Romania totul merge bine. Nu ştiu dacă am spus că pensia minimă la ei depăşeşte cu mult pensia medie de la noi, dar asta e statistică.
Mă întorc la cafeaua mea cu zahăr si mirosul de jamon, iar poveştile le las pentru mai târziu.

Lectie de bagat in viteza

Ar trebui scris un manual pentru conducătorii auto din provincie care trec sporadic prin Bucureşti sau prin oraşele mari. Ştiu că există oraşe în ţară unde sunt 2 semafoare, de preferat în dreptul târgului, talciocului, iarmarocului sau cum s-o mai numi adunarea săptămânală de vândut chestii. În rest, se circulă pe maxim 2 bulevarde mari, unul pentru un sens şi altul pentru celălalt sens. Când vine în Bucureşti, conducătorul auto din provincie constată că există mai multe semafoare, intersecţii, semne de circulaţie pe care le-a văzut doar în cărţi, iar şoferii bucureşteni sunt agitaţi, grăbiţi şi nervoşi. El, şoferul de provincie, nu se grăbeşte că nu arde nicăieri, iar graba cu care bagă în viteză este întrecută şi de melc.
Cum acţionează conducătorul auto de provincie la un semafor din Bucureşti, unul din acele semafoare unde nu trec mai mult de 2-3 maşini?
Observă culoarea verde, trec 3 secunde până creierul procesează informaţia asta, îşi dezlipeşte ochii de la semafor şi se uită la schimbătorul de viteză, mai trec 2-3 secunde, pune mâna pe schimbător şi îşi aminteşte că trebuie să apese şi ambreajul, alte 3-4 secunde sunt scurse (în spate încep claxoanele), apasă abreajul şi ridică mâna la şoferul din spate înjurându-l că-l grăbeşte, încă 3 secunde, mută schimbătorul în viteza întâi, alte 2 secunde, îşi aminteşte de acceleraţie şi se uită unde este pedala, de parcă asta s-ar muta de la un semafor la altul, şi alte 2 secunde se scurg. Între timp, mama şi tot neamul lui sughite nevoie mare, iar pentru sărbători şi-au umplut frigiderele de carne. Apasă pedala de acceleraţie, dă drumul uşor la pedala de ambreaj, încă 2 secunde scurse, şi în clipa în care maşina lui este în dreptul semaforului, după alte 2 secunde de la operaţiunea anterioară, se pune culoarea galbenă.
Priveşte mândru în oglinda retrovizoare cum este singurul care a reuşit să treacă de semafor şi nu înţelege de ce restul sunt nervoşi. Unde este problema celorlalţi şoferi? Dar nu i-a murit motorul! Dar nu a blocat intersecţia! Dar a facut ce scrie la carte şi a învăţat la şcoala de şoferi!
Poate părea ciudat, dar într-un oraş cu zeci de semafoare, dacă fiecărei maşini i-ar lua 20 de secunde să se mişte de la un semafor, bulevardele ar fi deveni parcări fără plată.
Şi când te gândeşti că sunt maşini care ating 100 de km în maxim 3 secunde.
Nu am nimic cu şoferii de provincie, doar că ei îmi sar în ochi cel mai des cu astfel de acţiuni. Poate ar trebui să se adapteze sau să renunţe la maşină la intrarea în oraş.
Şi nu. Nu bucureştenii sunt haotici şi grăbiţi, aşa sunt toţi locuitorii marilor oraşe, iar cine a fost în Istanbul sau în Madrid sau în Paris cu maşina ştie asta.



Ştiu că bărbaţii spun că trebuie să faci dragoste cu maşina când o bagi în viteză, deci înţeleg femeile care trag de timp dar nu înţeleg bărbaţii. 20 de secunde? Sau maşina are parte de ce nu are nevasta?
Scrie careva un manual pentru oamenii aceştia? 

Zboara puiule afumat

O zi mai tristă ca cea de azi de mult nu am mai trăit.
Am avut mereu sentimentul că numai ai noştrii sunt proşti, că doar la noi în ţară se iau măsuri contra-productive şi că alţii sunt mai destupaţi sau măcar mai afumaţi. Am citit cu tristeţe ştirea aceasta.
Câţi nu şi-au făcut planuri să meargă acolo, să trăiască sau să mai retrăiască o dată "nebunia" libertăţii.
Eu una cu siguranţă mi-am făcut, mai ales după primul test şi mereu mă gândeam, împreună cu "nebunii" din jurul meu, cum o să lase ei copiii la bunici şi o să luăm primul avion spre nori.
Ştiu că or să apară câţiva mai cârcotaşi care or să spună că e foarte bine aşa, că generaţia tânără nu se educă cu droguri şi băutură, că înaintaşii noştri ar fi sideraţi de alegerile noastre şi alte bălări de genul.
Am sa fiu şi eu cârcotaşă şi am să spun că sper ca Olanda să reuşească un hibrid din saboţi si lalele, dar cu miros de iarbă că altfel nu văd cum mai adună turişti. După măsura asta cât or mai rezista si vitrinele cu lumină roşie?
"Amsterdam is dead, long live Jamaica"?



Câteodată mă întreb ce am fi noi azi, dacă n-ar exista câţiva "nebuni frumoşi" care să cânte, să scrie sau să joace pentru noi? Ar mai fi ei nebuni sau frumoşi dacă nu ar bea, nu ar fuma şi nu ar trăi la limita?

Merităm tot ce nu avem

Astăzi este o zi specială pentru naţiunea noastră. Singurul şef de stat al unei ţări combatante în cel de al doilea război mondial împlineşte 90 ani. La mulţi ani MSR Mihai!
Departe de mine idea de a fi regalistă sau de a înjura actuala conducere doar pentru că există şi greşeşte. Ştiu doar că  istoria îi judecă pe toţi, buni sau răi, niciunul nu scapă fără să fie judecat.
Nu cred că ne putem permite noi, cei de azi, să nu profităm de existenţa acestui om pentru a desluşi misterele conflictului mondial, poate doar parte din ele, şi să înţelegem motivele pentru care nu am contat la conferinţa de la Yalta.
În acelaşi timp, nu cred că actuali conducători îşi pot permite să îi judece pe predecesorii lor, cu atât mai mult cu cât fiecare va fi judecat la rândul său. Pentru asta există timpul, uitarea şi, nu în ultimul rând, iertarea.


sursa



Noi, cetăţenii care nu contăm în istorie decât la numarul de "victime colaterale" sau la numărători statistice, ar trebui să citim, dacă nu să învăţăm, istorie, să culegem informaţii şi apoi să ne spunem părerea. Cu siguranţă, nu avem dreptul să judecăm, dar mai ales să injurăm.



Dacă putem judeca un om care ne-a condus acum mai bine de 60 de ani, cred că am putea judeca şi conducătorii de mai bine de câteva zeci sau sute de ani.



De ce nu am spune despre Ştefan cel Mare că era un beţiv şi un curv fustangiu? Şi să uităm că a clădit multe din mănăstirile pe care le vizită, cu plăcere azi.



De ce nu am spune despre Mihai Viteazu că a vândut ţăranii când i-a legat de glie? Şi să uităm că a făcut prima Unire.

De ce nu am spune despre Al.I. Cuza că era ateu şi ura biserica, drept pentru care a dat legea secularizării averilor mănăstireşti? Şi să uităm că reformele fiscale, agrare, de Codul civil şi penal. Câţi ştiu că Regimentul de Garda şi Protocol a fost înfiinţat de Cuza?

De ce?



Pentru că ei sunt eroii despre care învaţăm la istorie. Ei sunt cei care, bine sau rău, au luptat pentru ca noi să fim azi aici şi să ne numim români. Pentru că înainte de a-i înjura pe ei, ar trebui să ne gândim ce facem noi pentru cei de mâine, altceva decât să fugim după alte cetăţenii. Pentru că atunci când ne înjurăm trecutul, ne înjurăm strămoşii.

Probabil de aceea merităm tot ce nu avem, pentru că nu ştim cine suntem şi încotro ne îndreptăm.

Le clănţăne ... în gură

Teoretic, suntem toţi egali. Practic, unii sunt mai egali decât alţii.
În luna aprilie a acestui an, când afară crescuresă temperaturile până la 20 de grade, iar în casă aveam lejer 30 de grade, l-am rugat pe administrator să închida căldura la bloc. Nu numai eu, mai eram câţiva care luptam contra sistemului. O să spuneţi că pot să-mi închid caloriferele, dar eu am centrală şi nu pot să închid ţeava care trece prin casă. Să ne fie foarte clar de la început, plătesc pentru bucăţica de ţeavă de-mi trece prin casă mai mult decât plătesc pentru gaze.


sursa



Şi cum îl rugam eu frumos pe administrator să închidă totuşi căldura, că nu inteţionez să o plătesc când afară poţi merge în tricou, iar el îmi spune că a primit solicitări să nu închidă căldura că sunt copii mici şi bătrâni care au nevoie. WTF???



Acum, după atâtea zile de frig de ţi-e frică să te atingi de perete să nu rămâi lipit de el la cât de rece este, căldură oha. Îl sun, din nou, pe administrator cu intenţia de a întreba când are de gând să-mi scadă factura la gaze, că m-am săturat să-i încălzesc pe vecini pe gazul meu (de unde şi vorba "arzi gazul degeaba"). Fericit nevoie mare, îmi spune că vecinii au solicitat să nu se deschidă căldura, că e scumpă.

Deci, la 25 de grade ziua şi 10-12 noaptea, stăm cu căldura deschisă că ne-am obişnuit să plătim.



La 12 grade ziua şi 3-5 grade noaptea, nu o deschidem că e scumpă.



Ce s-a întâmplat cu copiii din primăvară? Au crescut atât de mult că nu mai au nevoie de căldura şi se mulţumesc cu căldura părintească?

Dar moşii şi babele de voiau să stea prin casă numai în budigăi, ce au păţit? Au întinerit subit sau au plecat în locuri mai călduroase?

Ştie cineva cât costă un tratament în caz de gripă? Sau medicamentele şi alifiile de reumatism, de se dau moşii la oase? Nici tratamentele "băbeşti" nu se mai pot aplica că e scump oul, laptele, oţetul sau spirtul (asta deja e băutură alcoolică şi nu se consumă inutil pe o răceală).

Din ciclul "bulverseaza-i drace"

E vineri si ma simt ca o gaina dupa o sticla de Jack. O sa va intrebati unde gaseste gaina sticla de JD si de ce o bea pe toata. O scurta incursiune in provincie si o sa vedeti ca langa pet-ul de 2 litri de bere exista intotdeauna o sticla de JD, chiar daca se afla suc de rosii sau bors in ea.

• Tot nu am inteles cand trebuie puse cauciucurile de iarna si cand trebuie date jos, asa ca, mai bine, cand vine zapada, renunt la masina. Oricum renunt, ca nu mi-am propus sa dau zapada de pe tot bulevardul pentru un loc de parcare. Tot ce am inteles, dupa ce am citit minunata ordonanta, este ca nu exista termen limita pana cand trebuie sa le ai pe masina. Daca a inteles cineva restul, respectele mele.

  

  sursa

  
• Dupa ce am facut rating la televiziunea "zero", siderata de afirmatiile acelui om aflat in campanie electorala, dar si de cati oameni il aplaudau si spuneau despre el "e baiat d-al nostru, din popor", m-am hotarat sa-l votez. Pe principiul "m-ai repede si scurt" decat sa prelungim agonia inca "virgula" cativa ani, vine salvatorul si ne curma suferinta. Mai era unul tot "om din popor" de nu ne mai saturam de el de ani de zile. O fi ceva de au priza la batrani si nu ma prind eu, ori dupa o anumita varsta ne ramolim cu totii. Intrebarea care ramane este - cine o mai cauta pe Elodia?
• Toata lumea imi propune afaceri de succes cu randamente incredibile si profituri exorbitante. Nu stiu de ce, dar nu-i vad nici pe ei sa intre in respectivele afaceri. Toate afacerile la care m-am gandit eu si pentru care nu am avut capital, au fost facute de altii, la ani distanta, cu succes. Cred ca mie mi-a lipsit, pe langa capital, garajul parintilor sau camera de camin. Cred ca mirosul de noxe trebuie sa aiba ceva efect asupra creierului, lucru inca nedescoperit de cercetatorii britanici, ca altfel nu se explica cum au ajuns unii milionari plecand din garaj. Incep sa ma gandesc serios la un garaj si apoi la un copil.
• Explicatiile multora pentru faptul ca nu fac copii este lipsa a "ceva". Acel ceva poate fi o masina mai buna ca nu pot plimba copilul cu un Logan, poate fi o casa pe pamant ca nu pot creste copilul la bloc, poate fi un cont bancar suficient ca nu pot sa-si imbrace copilul de la orice firma daca nu e brand, poate fi chiar lipsa sigurantei ca nu pot pleca cu copilul in concediu in Egipt si copilul trebuie sa mearga cu ei. Scuze mai idioate pentru care nu fac unii copil nu exista, dar poate mai bine ca nu se inmultesc. Ma intreb daca s-au gandit si la garaj.
• Parchetul s-a autosesizat, politia a arestat imediat suspectul, ministerul "x" a demarat anchete, ministerul "y" isi cere scuze, televiziunile si ziarele nu mai epuizeaza subiectul. Care subiect? Un cetatean american a fost omorat de un cetatean roman, in Romania. Condoleante familiei. Acum cativa ani, mi se pare o vesnicie de atunci, parchetul nu s-a autosesizat, ministerele "x" si "y" erau ocupate, politia nu stiu ce facea, televiziunile si ziarele s-au calmat destul de repede, doar o ambasada se misca rapid si muta suspectul din Romania in SUA. Motivul? Un cetatean american omora un cetatean roman, in Romania. Peste ani, cu siguranta vom uita de cetateanul american omorat la Giurgiu, dar cu siguranta nu vom uita de Teo Peter.
• Mi-am amintit cum il chema pe profu de info din liceu. Era un tip tanar, cu mii de aere si fite, care venea descheiat 3 nasturi la camasa, sa-i vada fetele de-a XII-a parul de pe piept. Si era par acolo pentru inca 3-4 generatii. Viorel il chema si era fix ca Viorel din reclama.

Eu sper ca luni sa ma simt ca un leu dupa o sticla de Smirnoff. S-o gasi Smirnoff la pet de 2 litri?

Problema de etica

Este etic sa semnezi un contract de munca de 8 ore, dar dupa ce incepi munca, sa ti se sugereze sa mai stai inca o ora, doua, trei?
Este etic sa nu-ti fie platite orele suplimentare?
Este etic sa nu-ti varieze salariul cativa ani, indiferent de rezultatele tale in munca?


sursa

Este etic sa intarzii la munca 5-10 minute, chiar daca muncesti mai mult de 8 ore?

Este etic sa ceri ora de masa, timp in care sa-ti rezolvi probleme personale? Unii chiar au program de 8 ore, nu ca tine.

Este etic sa "furi" 5 minute din timpul de lucru si sa-ti trimiti cv-ul la alte companii?

Carte? Care carte?

Săptămâna trecută era mare euforie pe bloguri, promovându-se un eveniment pentru week-endul 1-2 Octombrie. Săptămâna aceasta nu vad nimic despre eveniment pe bloguri, cel puţin pe cele pe care am ajuns eu. Să fii fost vremea de afară de vină pentru lipsa de interes sau faptul că evenimentul nu-şi avea rostul.
A fost "Noaptea bibliotecilor". Aţi citit bine, BIBLIOTECI.


sursa



Adica poţi să mergi în mai multe biblioteci în câteva ore? Şi dacă poţi, de ce ai face-o? Biblioteca a devenit loc de vizitat? Mergi printre rafturi şi citeşti cotoarele cărţilor şi bifezi cartea la "citite"?



Înteleg "Noaptea muzeelor", când se duce tot românul să vadă muzeele gratis, se aşează frumos la o coada de câteva ore şi, aliniaţi în şir indian, se învârt în muzeu preţ de câteva minute, apoi repede la alt muzeu.

Ştiu că românii nu au bani şi că atunci cănd spun că merg la muzeu se referă la alimentară, dar, contrar aparenţelor, muzeele sunt deschise 6 zile pe săptămână, mai ales în week-end. Să mai spun că preţul de intrare este echivalent cu preţul unei beri autohtone?
Dacă unuia obişnuit cu sunetul foii întoarse, cititul unei cărţi îi poate ocupa câteva ore şi nu are nevoie de o noapte speciala pentru asta, cât timp îi poate lua unui adolescent roman citirea unei cărţi?

Asia in general, China in special

Nu mai este o noutate ca Nokia isi inchide fabrica de la Jucu, dupa nici 3 ani de la deschidere.
Situatia pietelor nu difera cu mult fata de momentul 2008, cand Nokia cerea si primea tot felul de "scutiri" de la guvernul Romaniei, doar pentru ca investea intr-o fabrica pe plaiurile noastre.
Ca Nokia traieste in trecut, este o certitudine, telefoanele lor sunt scumpe, ofera putine optiuni dar sunt robuste. Cand toti ceilalti producatori de telefoane mobile descopereau piata asiatica pentru forta de munca ieftina, Nokia se uita la Romania, peste granita Ungariei, unde avea deja o fabrica.
Apple, Samsung, Lg sau Blackberry rup gura targului si se bat in noi telefoane cu nenumarate "smecherii" oferite, asamblate, produse partial sau integral prin Asia. Nokia e robusta si produsa in Europa.


sursa



Cand toata lumea foloseste aragazul, Nokia descopera cremenele si fuge in Asia sa produca telefoane ieftine si robuste.



Inteleg ca un telefon mobil trebuie sa fie un telefon mobil, nu trebuie sa tina loc de calculator, portofel, masina de spalat, masina de tuns iarba, desi este posibil ca in viitorul apropiat sa putem sa facem pop-corn cu mobilul. Totodata, mobilul nu trebuie sa tina loc de caramida sau de farfurii aruncate de perete. Cati nu au aruncat sau scapat Nokia lor si acesta nu a patit nimic, ba chiar a mers mai bine ca-nainte?

Poate ii anunta cineva pe finlandezi ca afacerile, cel putin azi, nu se mai fac asa. Nu trebuie sa ai un produs REZISTENT la aruncat pe geam, trecut prin foc, calcat de tanc. Trebuie sa ai un produs care sa se strice si maine sa-ti se cumpere altul.

Nokia urmeaza trendul, produce in Asia, scoate minicalculafon care tunde si iarba, doar cu cativa ani intarziere.

Da, dar cine o sa aiba telefon pe care scrie "made in China"? Toata lumea.

Bucuresteni sau nu

Fără intenţia de a naşte noi discuţii pe marginea acestei teme, dar cu convingerea că ar trebui să renunţăm la aceasta luptă absurdă privind originile, mi-am propus să scriu acest post. Există un nou curent pe bloguri, forumuri şi în viaţa reală, acela de a înjura Bucureştiul şi bucureştenii. Spun nou, pentru că a luat o mare amploare în ultimii 3-4 ani şi devine din ce în ce mai deranjant şi mai frustrant pentru noi toţi, locuitori ai capitalei sau nu.


sursa

Nu ştiu cum s-a ajuns aici, nu ştiu cine a aruncat primul piatra, un bucureştean născut şi crescut aici, un proaspăt bucureştean, venit aici pentru câinii cu covrigi în coadă sau un locuitor al oricărui oraş din România care nu a avut posibilitatea de a ajunge aici. Nici nu mai contează cine a facut-o primul, contează că s-a depăşit limita bunului simţ.


Există multe persoane care vin în Bucureşti pentru ceea ce oferă el, se adaptează, se conformează sau işi trăiesc viaţa aşa cum ştiu ei. Dintre aceştia, se desprinde categoria celor care vin aici şi, nemulţumiţi că nu este aşa cum au visat, încep să înjure oraşul şi locuitorii lui.

Nu ştiu cum sunt unii învăţaţi acasă, dar eu ştiu că din bun simţ nu înjuri gazda, nu-i spui că nu a măturat pe jos şi că nu a spălat covoarele. Nici nu-i spui că are becul doar de 25w şi are nevoie de unul de 75w, sau că a ars mâncarea şi are gust de ţărână.
Cam aşa este când oamenii înjurâ oraşul acesta şi locuitorii lui, mai ales când şi ei se numără printre locuitori.


sursa

Poate pentru mulţi Sălăjanul e locul unde se vând droguri şi se cântă după blocuri, pentru unii Sălăjanul e locul unde au copilărit. Poate pentru noii veniţi blocurile de la Unirea sunt groteşti, pentru alţii acolo este casa lor. Poate că parcurile nu sunt suficient de mari pentru noii bucureşteni, dar acolo au învăţat unii să meargă pe biciclete, alţii s-au îndrăgostit acolo prima dată.

Atunci când înjuri oraşul acesta şi locuitorii lui, dacă locuieşti aici, te înjuri şi pe tine, şi asta nu spuen multe despre tine ca cetăţean. Dacă nu locuieşti aici, gândeşte-te când ai citit ultima dată un lucru urât scris despre oraşul tău de către un bucureştean.

Am avut norocul să văd şi alte capitale ale Europei şi, oricât am încercat să ignor mizeria, există şi acolo dar încă nu am citit cronicile gunoiului din Paris, Madrid, Roma sau Bruxelles. De ce?

Pentru că vrem să vedem doar partea frumoasă a lucrurilor, aşa cum vedem frumosul în Constanţa, în Braşov, Cluj sau Iaşi.

Înainte de a înjura oraşul acesta şi pe locuitorii lui, întreabă-te de ce o faci.



O slujba, 2 joburi

Îmi plac mamele care se laudă cu fetele lor "realizate". Desigur, acestea sunt mame de fete destul de tinere, pentru că atunci e perioada de realizări şi acumulări.
Şi când spun realizări, nu mă refer la un Nobel pentru Fizică, un Pulitzer pentru Literatură, descoperirea leacului pentru SIDA sau alte astfel de banalităţi, toate din categoria "nu contează mecla".
Fetele lor au alte realizări. Au găsit un "ATM la purtator", un pic mai trecut şi acesta "le-a realizat", adică le-a luat maşina şi casă.


sursa

Fetele "realizate" se împart în 2 categorii- fete realizate şi maritate sau doar fete realizate.

Nu înţeleg unde este realizarea, după ce a luat ATM-ul acasă şi a primit şi o maşină în calitate de soţie, dar poate şi asta e o realizare.

Fetele realizate şi nemăritate, dar cu maşină şi casă, pot oricând să devină "dublu-realizate" şi să mai apară un ATM care să le ia maşină şi casă. Uneori se întamplă ca primul ATM să-şi ia jucăriile, adica maşina şi casa, înapoi şi să "de-realizeze" fata.

Nicio mamă de "fată realizată" nu se mandreşte cu slujba fetei, adică locul acela unde ar trebui să meargă de 3, 4, 5 ori pe săptămână şi să primească bani.



ATM-ul la purtător nu poate produce o slujbă? Adică produce una bucată maşină, una bucată casă, dar o amărâtă de slujba nu poate? Exista, normal, slujbe şi slujbe, joburi şi joburi, şi poate se găseşte una şi pentru "fetele realizate".

O veni şi ziua când o să auzim mamele cum se laudă "am o fată realizată, are casă, are maşină, are job la blo"? Are job, dar nu de COR.

Si era slaba rau

Intr-o dimineata calduroasa a verii ce tocmai s-a incheiat, impreuna cu niste prieteni, savuram o placinta cu branza si marar in minunata Tara a Hategului. Imbracati ca pentru lupta, cu bocanci, rucsaci, nadragi si tricouri inchise la culoare, ne savuram placintele si cafeau pe marginea drumului, la o terasa fara fite si cu wc-ul in spatele curtii. Ne "inarmam" cu energie pentru lupta cu muntele si eram veseli nevoie mare, chiar daca soarele abia rasarise.
La o masa alaturata, a poposit un cuplu tanar, format din una bucata el, gelat si spilcuit, mirosind puternic a parfum dulce si una bucata ea, cu rochita-n vant, cu telefonul in mana si cu atitudinea de "calc pe covor rosu la restaurant de 5 stele". V-am spus ca terasa avea wc-ul in fundul curtii?
Si noi mancam si ne faceam planuri pe unde mergem, cum o sa fie si radeam, asa cum rad oamenii liberi si fericiti.


sursa

Tinerii de la masa alaturata, dupa ce au strambat din nas la vederea hartiei care reprezenta meniul, s-au limitat la o cafea si un suc. Toti din jurul lor mancau placinte, dar asta nu le dadea suficienta incredere sa incerce.


Si dupa o placinta cu branza si marar, mai merge o placinta cu branza si marar, ca doar asa am invatat noi in Maramures, ca trebuie sa manaci bine dimineata ca nu stii ce se intampla peste zi. Si cata dreptate aveau, ca placintele au fost singura masa pe ziua respectiva.



Si ne comandam si a doua placinta, iar la masa alaturata stupoare. Tanara cu cafea si suc in fata, se uita mirata la noi cum putem manca atata. In timp mirarea ei s-a transformat in pofta, dar o pofta din aceea de ni se facuse mila de ea.

Am vrut sa ne ridicam de la masa si sa o ajutam pe fata, dandu-i un servetel sa-si sterga coltul gurii. Servetele aveam destule. 

Aveam ochii tristi, colturile gurii lasate, semn ca nu zambise de mult, si trupul slab. Tot timpul cat a stat la masa de langa noi, a fost tortura pura. De la pofta cu care radeam, de la placintele pe care le mancam, de la lejeritatea cu care ne miscam si vorbeam, toate astea le voia si ea si se observa in ochii ei.

Si s-au ridicat de la masa, la semnul lui, care se saturase sa stea cu toti taranii la un loc, si cand se indrepta mandra spre masina, cu fusta-n cap si desuurile la vedere, s-a intors la noi si ne-a zambit de sus. Se urca intr-un Audi.

Si am ras. Am ras cu multa pofta, pentru ca ea nu stie, si nici nu are cine sa o invete, ca locul din dreapta intr-o masina "smechera" poate fi pierdut sau castigat peste noapte. Tristetea din ochii, zambetul disparut de pe buze, prietenii dragi, aventurile pe munte, amintirile frumoase se "castiga" greu, dar dureaza o viata.

Fiareee looo

Ca orice platitor de impozite si fraier de merge zilnic la munca, sambata si duminica am prostul obicei de a mai zabovi in pat pana pe la ora 9.
E un obicei prost, un obicei sezonier, care incepe toamna si se termina la sfarstiul primaverii.
Cum da soarele si ghiocei se itesc de sub zapada, cum apar freziile si renuntam la geci si trenciuri, cum vine caldura aceea placuta de primavara, cand pasarele canta si vrei sa le auzi cum se bucura si deschizi geamul camerei, cum " FIAREEEEEE LOOOOO". Inca doi pasi "FIAREEEEE LOOO".
De la geamul meu vad case intinse pe 3-4 strazi, atat cat sa aud "FIAREEEE LOOO" din 2 in 2 pasi, cu ecou, mai aproape sau mai departe.


sursa



Nu m-ar deranja, doar oamenii muncesc cinstit, ca pe unde trec ei raman capacele de canal la locul lor si cablurile la fel, nu dispare nimic. Nu ma deranjeaza nici ca pret de 3-4 strazi, aia zbiara din toti rarunchii "FIAREEEE LOOOO". Nu ma deranjeaza nici ca umbla in gasca de 2-3 si unul e pe strada de sub geamul meu, altul la colt si altul pe strada paralela, de se aude "FIAREEE LOOO" ca un ecou, la fiecare bataie a inimii. Si nu ma deranjeaza nici ca in urma lor vine "fratile" cu "IAAAA  MATURAAAAA".

Dar cand se aseaza sub geamul meu deschis, sambata dimineata la ora 8.15 , atunci cand ma bucur de lumina calda a soarelui pentru ultime clipe placute de somn si incep "FIAREEEE LOOOO", imi vine sa-mi iau AKM-ul si sa strag pana mi s-or toci degetele.


Si s-a dus somnul linistit de dimineata, si s-a dus si toata linistea mea pe ziua respectiva si pana nu plec eu din casa, ei nu se dau dusi.

Si vine duminica, ziua in care ar trebui cu totii sa ne bucuram de liniste, sa nu muncim si sa nu deranjam. Dar cum ar putea sa fie o zi de duminica, chiar caniculara, daca nu cu "FIAREEEE LOOOO" de la ora 8.30?

Si ce? Voiai sa dormi la pranz duminica? Pai cum sa dormi, nu mai bine "IAAAA MATURAAAA"?

Dar luni? Luni ma gandes ca iau pauza ca eu nu-i aud pana in ora 9 pe strazi. Si da, luni vin la program normal, adica dupa ora 9. Si striga incet, si se plimba agale, precum lucratorul la stat, si mai beau o cafea la buticul din colt, si mai vorbesc la telefonul mobil ascuns sub sutele de fuste.

Deci tiganii ARE program de lucru, doar ca e invers programului de lucru a majoritatii.
Si ma gandesc eu asa, ca poate sunt rea cand vreau sa iau AKM-ul si sa le crut suferinta, ca ma gandesc ca i-or durea si pe ei corzile vocale de la atat zbierat, si ma opresc in fata unei guri de canal fara capac, si aud o stire cum a deraiat un tren ca s-au furat nu stiu ce chestii de la sine, si incerc sa nu ma enervez de fumul pe care-l lasa chestia aia cu care cara fiarele vechi, candva o masina papuc, acum un alt fier vechi.

Si poate ma judeca multi cand spun ca daca nu AKM-ul, macar un borcan de 800 de grame sa le arunc in cap, macar o punga cu apa oparita, macar un ou de 60 de bani. Orice, doar sa opresc "FIAREEEE LOOOO".

Dar vine frigul, inchid geamurile, tiganii hiberneaza si se reprofileaza pe furturile din buzunare prin autobuze sau pe furat capace de canale. Nu conteaza ca o sa-mi apar geanta-n autobuz mai ceva ca pe bijuteriile coroanei, si nu conteaza nici ca o sa-mi transform ochii in radare de guri de canal descoperite, macar o sa dorm linistita, fara "FIAREEEE LOOO".
Ei sa fie sanatosi, sa vina si la anu' ca poate imi iau si eu automat pana atunci.

Intrebarile barbatilor

Aud tot mai des ca femeile sunt complicate, ca nu pot fi intelese, ca se pierd in detalii. Desigur, aprecierile aceste vin din partea domnilor care nu stiu ca exista cateva intrebari care nu se pun unei femei.
De ce nu se pun aceste intrebari?
Pentru ca ele rasuna in urechea femeii sub o alta forma si nu asa cum sunt puse de catre barbati. Poate ei le adreseaza cu toata naivitatea din dotare, dar stim ca mintea unui barbat e o linie dreapta, iar a unei femei o mazgalitura de copil pe hartie.


sursa



Cand un barbat intreaba o femeie "Cati ani ai?", femeia aude "Esti cam trecuta. Ai inceput sa folosesti cremele pentru riduri?".

Desigur, lucrurile se schimba cand o femeie intreaba o femeie "Cati ani ai?", si atunci femeia aude "Dar tu nu mai imbatranesti?".

Cand un barbat intreaba o femeie "Cate kilograme ai?, femeia aude "Pana la batranete nu mai incapi pe usa".

Daca o femeie intreaba o alta femeie "Cate kilograme ai?", ceea ce aude femeia este "Ce rochie superba ai".

Probabil cea mai interesanta intrebare adresata de un ... barbat (am sa-i spun asa, desi daca pune aceasta intrebare, este cert ca nu a devenit barbat) este "Cati barbati au fost inaintea mea?".

Aici este simplu, aceasta este intrebarea la care "sansele" ca raspunsul sa fie cel adevarat, sunt minime. Cu toate acestea, exista barbati care intreaba si nu stiu daca le place sa fie mintiti frumos sau doar sunt masochisti.

Daca spui ca este primul, nu te crede si esti mincinoasa in ochii lui.

Daca spui ca este al doilea, parca este mai aproape de adevar si este un raspuns acceptat de barbat.

Daca faci fatala greseala de ai spune ca inaintea lui au fost "n+1" (unde "n" este o variabila inte 2 si 100000000) barbati, esti o "femeie mult prea experimentata" (a se citi c@#va).

Asadar, doamnelor, nu sunteti voi de vina ca mintiti sau sunteti "insultate".

Asadar, domnilor, trebuie sa tineti minte sa nu puneti anumite intrebari doamnelor, mai ales celor pe care vreti sa le mai vedeti si maine.

Dar cine stie, poate astea sunt noile metode de "dat papucii", mai moderne decat simplul "nu te mai iubesc".

Pe sticla

Stiti cladirile acelea mari, din sticla, in care ajungem toti sa ne dorim sa lucram?
Suntem amagiti cu idea ca acolo exista o alta lume, care vorbeste altfel, care se imbraca altfel, care mananca altfel, care castiga mai mult.


sursa



Nu exista o alta lume, exista o lume plina de reguli si regulamente, iar cand te abati de la ele, esti, de obicei, regulat.

Oamenii aceia nu vorbesc altfel, vorbesc cu aceleasi cuvinte ca noi, doar ca au darul de a aseza cuvintele in propozitie astfel inca sa nu intelegi nimic. Sunt acei oameni care reusesc sa vorbeasca 20 de minute fara sa spuna nimic, dar cat de frumos au spus nimic.

Nici nu se imbraca atfel. Din pacate, se imbraca toti la fel devenind grup si nu indivizi, cu costume inchise la culoare, indiferent de sex. Ce poate fi mai sexi decat o femeie in costum gri, negru sau bleumarin? Un grup de femei in costume gri, negre sau bleumarine.



De mancat, mananca la fel ca noi, mai un mic, mai o salata, mai o rabdare prajita. Unii au prostul obicei sa manance mult rahat, dar nimeni nu e "etern" la locul de munca, si sfarsesc prin a se afunda in propriile "dulciuri".

Ceea ce mai au ei in comun, si nu apare in niciun manual de "business attitude", este lipsa bunului simt.
 Nu ma refer la faptul ca se apuca sa tipe ca nesimtiti la diferite persoane, indiferent de sex sau varsta, desi asta mi se pare o apucatura pur "sclavagista", nu ma refer nici la nesimtirea de a te face prost in fata daca gresesti, desi nici ei nu sunt perfecti, ci ma refer la bunul simt fata de ei si imaginea lor.
Poate reusesc sa inteleg un om care se descarca la birou si mai ridica tonul, dar nu ii inteleg pe cei ce folosesc cuvinte vulgare.
Nu-i inteleg nici pe cei ce poarta costume Armani, dar cand ies de la toaleta nu se spala pe maini.
Clar nu-i inteleg nici pe cei ce, in timp ce vorbesc cu un client, folosesc toaleta cu mult zgomot.
Clar nu-i inteleg nici pe cei care, dupa ce au folosit toaleta timp indelungat, intra in graba intr-o sedinta unde raspandesc "aroma".
Poate ar trebui sa-i inteleg pe cei ce se scobesc in nas si apoi intind mana sa dea noroc.
Toate astea sunt vazute si nu povestite, din pacate, toate astea sunt facute de acei minunati "locuitori" ai cladirilor din sticla, de cei pe care unii ii invidiaza.

Recte, rect, tot un c*r

Locuiesc peste drum de un liceu aflat în topul... liceelor cu cei mai puţini absolvenţi de bacalaureat de anul acesta. E genul de liceu unde fetele vin spoite din clasa a IX-a, iar băieţii au deja manelele şi seminţele în ADN. Norocul meu este că nu mi-am însuşit băncile din faţa scării, unde vecinele mele octogenare se văd înlăturate de la putere de puştii cu tulei, şi nu sunt nevoită să ascult ultimele hituri de cartier, pe pat de coji de seminte.


sursa

Azi dimineaţă, la buticul din colţul blocului, vreo 3 "zmei" şi 2 "gâşte", elevi silitori ai liceul de peste drum, îşi cumpărau cafea şi ţigări. Automatul de cafea era sub asaltul lor şi deja începuseră să se "alinte" în jargou. Alintăturile obişnuite, de mamă, neam, sfinţi şi Dumnezei, de te minunezi cât de evlavioşi sunt tinerii din ziua de azi.

La un moment dat, unul dintre "zmei", cel mai parfumat, şi mai gelat, şi mai pensat, şi mai epilat (s-au dereglat de tot bărbaţii, dar despre asta în alt post), s-a enervat maxim, dupa cum a spus, şi le-a trimis pe gâşte în "rectele" lui.

Citind şocul, mirarea, suprinderea din ochii de căprioară ai fetelor, le-a spus că sunt proaste, că nu au auzit ele de "recte", că ele ştiu doar de c*r.

Finalul apoteotic al acestui scurt episod de "cultură urbană" a fost îndemnul lui către ele: "Fă, mai citeşte şi voi, fă, că sunteti epic de proaste".

Ne conjugare nobiscum

Acum cateva zile, BNR a anuntat un proiect prin care "taie macaroana" celor care vor sa imprumute bani pentru a-si achizitiona o casa sau a plati o operatie medicala sau a-si schimba frigiderul.


sursa

Departe de mine sa tin apararea celor care si-au luat credite lunar pentru a-si schimba LCD-ul in plasma si apoi in LED sau a celor care isi faceau anual upgrade la masina de spalat si frigider. Probabil, pe spatele lor au trait foarte multe firme si companii, inclusiv statul care incasa TVA-ul din prostia unora. Ca acestia s-au imprumutat mai mult decat puteau duce la momentul respectiv, este dovada de prostie grasa. Ca azi sunt dati afara din institutii publice sau firme sau le este micsorat salariul, nu e vina lor ca nu fac previziuni economice si nu ei au ascuns in 2007-2008 faptul ca incepe declinul mondial. Sa spunem ca sunt victime ale propriei prostii sau victime colaterale in razboiul economic.

Desigur, mai exista in tara asta si oameni care-si fac imprumuturi pentru lucruri cat se poate de serioase. O familie care isi cumpara casa sau un om care TREBUIE sa faca o operatie sunt cazuri serioase. Nu mai este un secret pentru nimeni ca nu esti bagat in seama in spitalele din Romania daca nu cotizezi la medici, asistente, infirmiere. Ori dai un ban si stai in fata, ori esti operat de apendicita si tu ai mana rupta, ori esti plimbat prin 3-4 spitale, ori asistenta uita sa-ti mai verifice perfuzia sau sa-ti faca injectia, iar infiermiera te lasa in acelasi cearceaf ud si murdar pana iesi din spital.



Nu cred in prabusirea pietei imobiliare pana la nivelul anilor '92-'93, cand un apartament de 3 camere costa 7.000 USD. Refuz sa cred asta, pentru ca daca am ajunge acolo, si nivelul salarial a cel putin 90% dintre angajati ar tinde tot catre perioada aceea. Azi sunt angajati, chiar la stat, care castiga 1.000 Euro. Mi-e greu sa cred ca s-ar ajunge la un nivel de 100-200 Euro, adica la un salariu mediu pe tara de 100-150 Euro, unde cei care azi castiga 200 Euro, ar castiga 40-50 Euro.

Revenind la "dorinta" BNR-ului, care acum 3-4 ani lasa bancile sa-si faca de cap, acum 6-7 luni arata cu degetul prostii care si-au luat credite, acum 4-5 luni blama guvernul pentru lipsa de viziune fiscala, mi se pare ca se joaca in aceeasi maniera "curvistina" cu mintile noastre.

Ca o mica paranteza, in ziua de azi, cu exceptia companiilor, putini sunt cei care mai fac credite. De frica, din lipsa veniturilor, oricare ar fi motivul, oameni nu mai dau buzna in sucursalele bancilor. Daca oamenii nu mai fac asta, nici nu consuma. Se limiteaza la a trai de azi pe maine cu ceea ce au. Si daca nu se consuma, nu se produce, iar daca nu produce ... de unde sa miste ceva in tara asta.

Asadar, anuntand BNR-ul inasprirea conditiilor de creditare, pana acolo unde numai Isarescu o sa-si poata lua credit, nu cumva Banca Nationala incearca sa ajute bancile din Romania si sa-i faca pe oamenii sa se reintoarca la vechile obiceiuri si sa-si ia credite?

Ca de maine, spune BNR-ul, nu se mai poate.

Coffee... tea ... me?

Nu trece zi in care sa nu gustam licoarea magica, in unele zile mai mult, in altele mai putin.
In timp, organismul devine imun la cafea si indiferent de ora la care este bauta efectul dispare.
Multi incearca sa inlocuiasca cafeaua cu ceaiul, dar nu mai bem cafea doar pentru cofeina, o bem pentru aroma, gust sau aspect.

Dar cum preparam cafeaua?



sursa



Eu prefer cafeaua la ibric, asta cand este posibila aceasta varianta. Atunci cand fierbi apa, adaugi cateva lingurite de cafea si o mai pui, pret de 3 secunde, pe foc. Cafeaua preparata asa are caimac, aroma si poate fi destul de tare. Desigur ca poti sa adaugi frisca, lapte sau cardamom (hel).



La birou, cel mai usor de preparat este cafeaua la filtru. Cateva lingurite de cafea, o apa aproape calda ce se scurge prin ea, si avem cafeaua. Cafeaua la filtru mi se pare cea mai proasta cafea. Indiferent de brand, este putin aromata, consumi un pachet intreg de cafea in cazul in care vrei o cafea mai tare, iar gustul este de cafea arsa. Cel mai usor o poti combina cu lapte, exclus cardamom sau frisca.

In cazul in care se strica filtrul, exista o varianta aproape la fel de buna ca ibricul. Se fierbe apa, se adauga peste cafeaua din cana, o amestecam si o lasam cateva minute sa se aseze zatul. Este aproape la fel de buna ca cea la ibric, si se poate combina cu lapte, frisca sau inghetata.



In oras, cel mai des putem bea un espresso. Rapid de preparat, mai slaba sau mai tare, cu lapte, frisca sau inghetata, mai aromat sau nu. Inventat de italieni, care nu savureaza cafeaua, poate fi baza pentru o multitudine de cafele.

Ca o comparatie, o dimineata intr-o cafenea italieneasca, una turceasca si una americana.

Italianul se uita pe meniul cu zeci de feluri de cafele, cere in final un espresso, il peste cap si apoi isi aprinde o tigare si sta de vorba cu cei din jur.

Turcul se aseaza comod pe pernute, i se aduce cafeaua la ibric si, in timp ce o savureaza alaturi de o narghilea, discuta cu cei din jur.

Americanul intra grabit in cafenea, studiaza rapid meniul afisat pe perete, cere din fuga o cafea mare si neagra si o briosa, iese rapid din cafenea, fara sa observe nimic in jur, si consuma cafeaua si brioasa, in loc de tigare, in drum spre birou.

Tie cum iti place sa bei cafeaua?

In cautarea viitorului

In fiecare zi, o parte din noi moare pentru a se naste alta. E ciclul vietii pe care-l invatam de mici, si pe care nu-l putem modifica. Noi suntem asemeni florilor, lasam o frunza si o amintire sa se usuce si sa piara pentru ca acolo sa se nasca o alta frunza si o alta amintire.


Avem memoria selectiva si timpul, unicul nostru prieten si cel mai de temut dusman, ne-a invatat sa iertam si sa uitam. Ne-a invatat ca tot ceea ce azi e rau si urat, maine va fi doar o amintire, iar poimaine va disparea. Invatam sa traim si ne definim ca oameni prin prisma trecutului. Tot ce am facut ieri, vorbele, sentimentele, faptele ne urmaresc pentru tot restul vietii; unele la suprafata si ne amintim cu drag vorbele de duh ale bunicilor sau geamul spart pe cand jucam “Leapsa”, altele din umbra si uitam prima suferinta in dragoste sau durerea mainii rupte.


Uneori este de ajuns un singur cuvant pentru a sterge sau a “zidi” o amintire. Un singur cuvant poate sa distruga un sir lung si frumos de amintiri, lasand in locul lor doar uratenia ascunsa de timp.


Ne luptam zile si luni si ani sa fim mai bun si mai frumosi, dar naruim totul intr-o fractiune de secunda in care zadarnicim efortul anterior.


Si maine? Mainele fara tot ce stiai ca e frumos si pastrat in siguranta? Mainele pe care nimeni nu putea sa-l distruga?


Maine e astazi pentru alte amintiri ce se nasc si mor, e ieri pentru cei ce le distrug si e maine pentru tine.

Cumpar timp

Nu am crezut ca voi ajunge vreodata sa spun asta. Nu am crezut ca voi dori sa "cumpar" timp pentru a citi, dar nebanuite sunt caile. Acum multi ani, profesoara de romana din generala se ruga de mine sa citesc macar romanele obligatorii si, cum internetul si rezumatul nu erau o optiune, ma straduiam sa citesc macar inceputul si sfarsitul unei carti. Asa am ajuns sa-l urasc pe Sadoveanu si descrierile lui de zeci de pagini. Mai tarziu, am ajuns la casa memoriala din judetul Neamt a regretatului scriitor, o casa boiereasca inconjurata de copaci imensi, in fata careia se intindea cea mai frumoasa pajiste vazuta pana atunci. Si atunci am inteles ca ne "arata" si noua frumusetea locurilor.
In liceu, am avut norocul sa intalnesc o profesoara de romana asa cum putine mai exista. O femeie careia ii datorez faptul ca am descoperit una dintre cele mai frumoase carti, fara sa fiu obligata sa o citesc. O profeasoara care a inteles ca nu poti sa le ceri unor liceeni dintr-o clasa de real sa-ti memoreze tot Luceafarul sau toate Scrisorile. Si ne-a invatat cel mai important lucru, sa deschidem cartile de placere.

Azi, cand biblioteca mea incepe sa prinda contur, constat ca am adunat cateva carti pe care nu am avut timp sa le citesc. In biblioteca parintilor mei nu exista carte sa sufere ca nu a fost citita, toate au fost citite macar o data.

Cand plec in excursii, imi iau cate o carte cu mine, dar este aproape imposibil sa citesc 3 pagini si, desi stiu ca doar plimb cartea cu mine, nu renunt la acest obicei.

Drumul spre birou este destul de scurt, insuficient sa citesc 2-3 pagini si renunt la a mai lua carte cu mine.

Dar vreau ...

sursa

Vreau sa cumpar timp. Sa cumpar timp sa citesc. Sa cumpar timp si sa ma plimb pe meleaguri indepartate, purtata de vorbele unor necunoscuti. Sa cumpar timp sa cunosc vremurile de mult apuse. Sa cumpar timp si sa traiesc alaturi de eroii cuvintelor sentimente necunoscute mie.

Dar cine are timp de vanzare?



Criza provocata de Eureko

Anul trecut, undeva pe vremea aceasta, sunt sunata de un "consultant de vanzari" al companiei Eureko. Pentru cine nu stie cine este Eureko, este fostul Interamerican, cu haine noi, "proprietari" de spital particular si conţopişti pe piata asigurarilor.



sursa



Cum spuneam, ma suna consultantul si ma anunta ca numarul meu de telefon a fost extras la o tombola, iar eu sunt "fericita" castigatoare a marelui premiu. Premiul era, de fapt, o prezentare a produselor companiei. Cum am ajuns in tombola? La aceasta intrebare repetata obsesiv, am primit mai multe raspunsuri, pe principiul "alege-l pe care-ti place", de felul "un prieten v-a lasat cartea de vizita pentru tombola" - prietenilor nu le dau cartea mea de vizita; "un partener"- foarte putin probabil sa se intample; "o cunostinta"- deci baiatul mai si semnaliza.

Dupa cateva telefoane insistente, in care balbaiala a fost actorul principal, accept sa vina sa-mi prezinte oferta lor. Si vine "consultantul" si ma suna din fata cladirii si ma anunta ca a ajuns si ma anunta ca fumeaza si el o tigare si urca.

Intr-un nor de fum si miros de mahoarca (sunt fumatoare, dar totusi e prea mult sa vii putind a tutun la o intalnire), apare reprezentantul firmei, incalcat in bascheti, cu blugii nespalati de cativa ani si vizibil acest lucru, cu o tentativa de par prins in coada de cal, dar mai mult pe langa coada, si cu MAPA.

Inca politicoasa, il rog sa-mi spuna de unde are datele mele de contact. Raspunsul este la fel de evaziv.

Si incepe sa-mi vanda gogosi. V-am spus ca eu am gogoserie?

Si imi spune de pilonul II- il anunt ca am fost "obligata" sa-mi aleg asiguratorul de aproape 2 ani, deci sa-mi prezinte urmatoarea chestie. Si-mi spune de pilonul III- il intreb daca pot sa am un asigurator la pilonul II si unul la pilonul III, ca eu stiu ca nu. O sa intrebe.

Continuam cu pensia privata, la care nu avea carticica de prezentare, dar o sa mi-o trimita el. Toate intrebarile mele au primit acelasi raspuns- o sa intrebe.

Continuam cu investitiile, ca avea carticita pentru ele. Eu intrebari, el raspunsul standard "o sa intrebe".

Si dupa ce pierd 20 de minute, in care eu pun intrebari si el spune o sa intrebe si tot bifeaza pe un formular, ii multumesc pentru timp, iar el ma roaga sa-i semnez formularul, ca el mi-a prezentat produsele, iar eu sunt interesata. ATAT.
Dupa o ora de la aceasta discutie, ma suna sa ma mai intrebe ceva, ca a uitat sa ma intrebe atunci.

Dupa o saptamana, ma suna o colega sa ma intrebe daca sunt multumita de prezentare.
La aproape un an, adica azi, sunt sunata de la compania Eureko sa ma felicite (va dati seama ce tare sunt? In mai putin de un an, eu castig tot la Eureko, voua nu va mai las nimic) pentru planul de investitii al tatalui meu in care eu sunt trecuta ca beneficiar.

Plan de investitii si eu beneficiar? Tata? Eureko?

.".. ăăă ... ne cerem scuze, dar credem ca e o greseala.

Serios? Si atunci cum de ati sunat la mine si stiti si cum ma cheama?

... ăăă ... se pare ca e o greseala. Sunteti sigura ca are nu are un plan de investitii? O sa vorbim cu el."

Scurta sinteza- consultanti habarnisti, agenti de vanzari habarnisti, erori grave in baza de date, incercari patetice de a vinde "nustimce".

Anul trecut am fost acuzata de niste prietene ca m-am cam infipt in baietasul acela, ca era si el un student probabil si facea un ban. Eu sper sa-l fi descurajat si sa nu fi ajuns in fata unui om care sa-si faca mila de el ca e student si sa-si dea banii pe mana unor "habarnisti".

Va mai amintiti cine a suferit la inceputul crizei din 2008? O banca de investitii, care a stiut pe cine sa trimita si unde, astfel incat "clientii" sa-si lase economiile pe mainile lor. Urmarea o stim cu totii.

Cei de la Eureko nu au reusit decat sa-mi provoace mie o criza de nervi.

Astept cu interes anul urmator cand iar o sa fiu felicitata de compania Eureko, daca o mai exista pe piata pana atunci.

Regula lui 100%

Scriam recent cum este influentata viata noastra de stirile transmise la tv.
Acum suntem bombardati cu stiri despre recolta de anul acesta, recolta peste asteptari, recolta ca in anii buni ai comunismului, cand se raportau productii de 200% la hectar.
Nu am inteles niciodata cum poti sa ai productie la hectar peste 100%. Adica cultivi un hectar de porumb si de pe hectarul acela de porumb te astepti sa culegi tot porumbul, fiecare bob, fiecare frunza, adica 100% din ce ai semanat. La final, dupa ce ai cules tot, constati ca ai productie 200%. Ai avut porumb modificat genetiv si au crescut 2 tulpini dintr-o radacina? Ai avut 10-15 coceni pe tulpina in loc de 5-6? Ai cultivat 2 hectare, dar ai calculat doar unul? Imi explica si mie cineva cam ce matematica nepredata in scoli au studiat cei ce raportau productiile acestea?
In zilele noastre practica este aceeasi, avem productii peste norma, desi cu 3 luni in urma ne plangeam ca nu o sa avem un pai de pus in fanar.
Rapoartele agentiilor de turism sau ale operatorilor arata ca, la mare, au fost zile cu grad de ocupare de peste 175%. Sa inteleg ca un hotel care are 50 de camere, adica poate fi ocupat de 100 de persoane, a fost ocupat de 175 de persoane. Folosind o minima logica, inseamna ca 3 sferturi din cei cazati au venit cu copii peste 5 ani (cei sub aceasta varsta nu sunt luati in calcul). Nu-s cam multi?
Din ce am invatat eu pe la scoala, atunci cand nu bateam mingea organizat, poti sa spui ca ai cu x% mai mult fata de perioada Y (iti alegi o perioada de referinta la care raportezi rezultatul), poti sa ai productie de 150% la saibe si cuie, daca angajatii tai muncesc cu drag si spor sau sunt tinuti abuziv peste program.
Judecand dupa rezultatele uimitoare pe care tara noastra le inregistreaza in perioada de criza economica mondiala, ma gandesc ca in 2012, cand sunt alegeri, este foarte posibil sa avem un procentaj de 130% in prezenta la alegeri.

sursa

Sa mai spuna cineva ca noi nu suntem speciali. Altii se lupta cu cutremure, inundatii, uragane, incendii si tot ce le mai poate da natura, noi ...

Bate vantu, frunza-n dunga

Ma tot gandesc ce rima ar merge in continuare, judecand dupa ce se intampla in jurul nostru, dar cred ca fiecare are imaginatia necesara sau nervii necesari pentru asta.
Spun unii ca a a revenit criza. Eu nu stiu sa fii plecat criza, dar poate se mai simtea criza doar in Romania si in restul lumii nu.
Ceea ce este foarte amuzant este cum au reusit nenicii de peste mari si tari sa strice ploile in Romania, tocmai in an electoral. Acum trebuiau sa se redeschida robinetii la miere si lapte, sa vedem prin orase cainii cu covrigi in coada, sa ne schimbam masinile cu totii, sa ne caram salariile cu roaba, dar nu.
Trebuiau sa vina vina niste nenici si sa spuna ca SUA au niste probleme, care SUA au hotarat sa-i caute de galci pe acei nenici (exprimare eronata intentionata). Cata ironie poate fi in acest caz? Adica eu, cea mai mare natiune din lume, te avizez pe tine sa lucrezi si te platesc si te fac mare, dar intr-o zi te hotarasti sa ma arati cu degetul. Si, evident, eu incep sa te controlez ca mi se pare ca nu iti faci treaba bine si m-ai aratat cu degetul degeaba.
Si uite cum din cauza unora care stau in fata calculatorului, se zguduie un glob intreg.
Dar cu Romania ce-ati avut?
Am vazut profesorii in Piata Victoriei, asteptau sa primeasca salariile marite cu 50%, erau si functionarii publici acolo, aia 10.000 anuntati de ministru ca vor primi concediu nelimitat, mai in spate erau pensionarii care nu mai stiu ce sa faca cu pensia ca e criza si ei nu mai pot pleca in croaziere asa ca o doneaza guvernului, pe flancuri erau cei din sanatate care vor sa dea la Crucea Rosie tot ce le prisoseste prin spitale, ba chiar or sa dea si spitale pentru lumea a III-a, si cu totii erau incercuti de tinerii absolventi de licee, aproaspat admisi la Harvard, Yale, Oxford si Sorbona.
Iar o sa spuneti ca e guvernul de vina dar el, saracu, chiar nu facea nimic cand a revenit criza. Dar chiar nimic.
Stiu ce rimeaza cu titlu si se termina in "in punga".

La ce mai renuntam?

Intr-o buna zi constati ca ai vicii. Nu stii cate, dar ai.
Si incepi sa renunti, ca doctorii, nevasta, catelul, spun ca e spre binele tau.
Si renunti la fumat.... si descoperi prajiturile si guma de mestecat.
Si renunti la alcool .... ca te-ai ingrasat de cand nu mai fumezi, iar alcoolul dauneaza sanatatii. Si descoperi Coca Cola si shake-ul si orice combinatie de fruct cu lapte si suc si .....
Si renunti si la prajiturile proaspat descoperite ca doar te-ai lasat de fumat, te-ai lasat de alcool, te lasi si de prajituri. Si descoperii minunile tehnicii moderne, internetul si toate prostiile de gadgeturi.
Si dupa ce ai investit in toate tampeniile nefolositoare, te lasi si de asta, spre bine buzunarului tau.
Si spui ca este timpul sa te reapuci de sport. Si descoperi ca nu mai ai 15 ani si te cam tin incheieturile, asa ca o iei mai incet cu sportul.

Si cei din jur se incapataneaza sa te sustina in orice nebuniei ai avea. Toti cred ca e spre binele tau sa te lasi de fumat, sa te lasi de mancat, sa te lasi de baut, sa te lasi de internet, sa te lasi de gadgeturi.

Poti sa te lasi si de viata???



sursa



Care o mai fi scopul sa traiesti daca tot ce-ti place, iti face placere sa faci sau iti bucura pentru momente scurte existenta, spun altii ca nu ti-ar face bine? Si te gandesti ca totusi, lumea e plina de ignoranti care nu stiu ce le face rau sau nu si traiesc fara niciun stres suplimentar.

Si maine la ce mai renuntam?