Pe sticla

Stiti cladirile acelea mari, din sticla, in care ajungem toti sa ne dorim sa lucram?
Suntem amagiti cu idea ca acolo exista o alta lume, care vorbeste altfel, care se imbraca altfel, care mananca altfel, care castiga mai mult.


sursa



Nu exista o alta lume, exista o lume plina de reguli si regulamente, iar cand te abati de la ele, esti, de obicei, regulat.

Oamenii aceia nu vorbesc altfel, vorbesc cu aceleasi cuvinte ca noi, doar ca au darul de a aseza cuvintele in propozitie astfel inca sa nu intelegi nimic. Sunt acei oameni care reusesc sa vorbeasca 20 de minute fara sa spuna nimic, dar cat de frumos au spus nimic.

Nici nu se imbraca atfel. Din pacate, se imbraca toti la fel devenind grup si nu indivizi, cu costume inchise la culoare, indiferent de sex. Ce poate fi mai sexi decat o femeie in costum gri, negru sau bleumarin? Un grup de femei in costume gri, negre sau bleumarine.



De mancat, mananca la fel ca noi, mai un mic, mai o salata, mai o rabdare prajita. Unii au prostul obicei sa manance mult rahat, dar nimeni nu e "etern" la locul de munca, si sfarsesc prin a se afunda in propriile "dulciuri".

Ceea ce mai au ei in comun, si nu apare in niciun manual de "business attitude", este lipsa bunului simt.
 Nu ma refer la faptul ca se apuca sa tipe ca nesimtiti la diferite persoane, indiferent de sex sau varsta, desi asta mi se pare o apucatura pur "sclavagista", nu ma refer nici la nesimtirea de a te face prost in fata daca gresesti, desi nici ei nu sunt perfecti, ci ma refer la bunul simt fata de ei si imaginea lor.
Poate reusesc sa inteleg un om care se descarca la birou si mai ridica tonul, dar nu ii inteleg pe cei ce folosesc cuvinte vulgare.
Nu-i inteleg nici pe cei ce poarta costume Armani, dar cand ies de la toaleta nu se spala pe maini.
Clar nu-i inteleg nici pe cei ce, in timp ce vorbesc cu un client, folosesc toaleta cu mult zgomot.
Clar nu-i inteleg nici pe cei care, dupa ce au folosit toaleta timp indelungat, intra in graba intr-o sedinta unde raspandesc "aroma".
Poate ar trebui sa-i inteleg pe cei ce se scobesc in nas si apoi intind mana sa dea noroc.
Toate astea sunt vazute si nu povestite, din pacate, toate astea sunt facute de acei minunati "locuitori" ai cladirilor din sticla, de cei pe care unii ii invidiaza.