Ar trebui scris un manual pentru conducătorii auto din provincie care trec sporadic prin Bucureşti sau prin oraşele mari. Ştiu că există oraşe în ţară unde sunt 2 semafoare, de preferat în dreptul târgului, talciocului, iarmarocului sau cum s-o mai numi adunarea săptămânală de vândut chestii. În rest, se circulă pe maxim 2 bulevarde mari, unul pentru un sens şi altul pentru celălalt sens. Când vine în Bucureşti, conducătorul auto din provincie constată că există mai multe semafoare, intersecţii, semne de circulaţie pe care le-a văzut doar în cărţi, iar şoferii bucureşteni sunt agitaţi, grăbiţi şi nervoşi. El, şoferul de provincie, nu se grăbeşte că nu arde nicăieri, iar graba cu care bagă în viteză este întrecută şi de melc.
Cum acţionează conducătorul auto de provincie la un semafor din Bucureşti, unul din acele semafoare unde nu trec mai mult de 2-3 maşini?
Observă culoarea verde, trec 3 secunde până creierul procesează informaţia asta, îşi dezlipeşte ochii de la semafor şi se uită la schimbătorul de viteză, mai trec 2-3 secunde, pune mâna pe schimbător şi îşi aminteşte că trebuie să apese şi ambreajul, alte 3-4 secunde sunt scurse (în spate încep claxoanele), apasă abreajul şi ridică mâna la şoferul din spate înjurându-l că-l grăbeşte, încă 3 secunde, mută schimbătorul în viteza întâi, alte 2 secunde, îşi aminteşte de acceleraţie şi se uită unde este pedala, de parcă asta s-ar muta de la un semafor la altul, şi alte 2 secunde se scurg. Între timp, mama şi tot neamul lui sughite nevoie mare, iar pentru sărbători şi-au umplut frigiderele de carne. Apasă pedala de acceleraţie, dă drumul uşor la pedala de ambreaj, încă 2 secunde scurse, şi în clipa în care maşina lui este în dreptul semaforului, după alte 2 secunde de la operaţiunea anterioară, se pune culoarea galbenă.
Priveşte mândru în oglinda retrovizoare cum este singurul care a reuşit să treacă de semafor şi nu înţelege de ce restul sunt nervoşi. Unde este problema celorlalţi şoferi? Dar nu i-a murit motorul! Dar nu a blocat intersecţia! Dar a facut ce scrie la carte şi a învăţat la şcoala de şoferi!
Poate părea ciudat, dar într-un oraş cu zeci de semafoare, dacă fiecărei maşini i-ar lua 20 de secunde să se mişte de la un semafor, bulevardele ar fi deveni parcări fără plată.
Şi când te gândeşti că sunt maşini care ating 100 de km în maxim 3 secunde.
Nu am nimic cu şoferii de provincie, doar că ei îmi sar în ochi cel mai des cu astfel de acţiuni. Poate ar trebui să se adapteze sau să renunţe la maşină la intrarea în oraş.
Şi nu. Nu bucureştenii sunt haotici şi grăbiţi, aşa sunt toţi locuitorii marilor oraşe, iar cine a fost în Istanbul sau în Madrid sau în Paris cu maşina ştie asta.
Ştiu că bărbaţii spun că trebuie să faci dragoste cu maşina când o bagi în viteză, deci înţeleg femeile care trag de timp dar nu înţeleg bărbaţii. 20 de secunde? Sau maşina are parte de ce nu are nevasta?
Scrie careva un manual pentru oamenii aceştia?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu