Cumpar timp

Nu am crezut ca voi ajunge vreodata sa spun asta. Nu am crezut ca voi dori sa "cumpar" timp pentru a citi, dar nebanuite sunt caile. Acum multi ani, profesoara de romana din generala se ruga de mine sa citesc macar romanele obligatorii si, cum internetul si rezumatul nu erau o optiune, ma straduiam sa citesc macar inceputul si sfarsitul unei carti. Asa am ajuns sa-l urasc pe Sadoveanu si descrierile lui de zeci de pagini. Mai tarziu, am ajuns la casa memoriala din judetul Neamt a regretatului scriitor, o casa boiereasca inconjurata de copaci imensi, in fata careia se intindea cea mai frumoasa pajiste vazuta pana atunci. Si atunci am inteles ca ne "arata" si noua frumusetea locurilor.
In liceu, am avut norocul sa intalnesc o profesoara de romana asa cum putine mai exista. O femeie careia ii datorez faptul ca am descoperit una dintre cele mai frumoase carti, fara sa fiu obligata sa o citesc. O profeasoara care a inteles ca nu poti sa le ceri unor liceeni dintr-o clasa de real sa-ti memoreze tot Luceafarul sau toate Scrisorile. Si ne-a invatat cel mai important lucru, sa deschidem cartile de placere.

Azi, cand biblioteca mea incepe sa prinda contur, constat ca am adunat cateva carti pe care nu am avut timp sa le citesc. In biblioteca parintilor mei nu exista carte sa sufere ca nu a fost citita, toate au fost citite macar o data.

Cand plec in excursii, imi iau cate o carte cu mine, dar este aproape imposibil sa citesc 3 pagini si, desi stiu ca doar plimb cartea cu mine, nu renunt la acest obicei.

Drumul spre birou este destul de scurt, insuficient sa citesc 2-3 pagini si renunt la a mai lua carte cu mine.

Dar vreau ...

sursa

Vreau sa cumpar timp. Sa cumpar timp sa citesc. Sa cumpar timp si sa ma plimb pe meleaguri indepartate, purtata de vorbele unor necunoscuti. Sa cumpar timp sa cunosc vremurile de mult apuse. Sa cumpar timp si sa traiesc alaturi de eroii cuvintelor sentimente necunoscute mie.

Dar cine are timp de vanzare?