Si era slaba rau

Intr-o dimineata calduroasa a verii ce tocmai s-a incheiat, impreuna cu niste prieteni, savuram o placinta cu branza si marar in minunata Tara a Hategului. Imbracati ca pentru lupta, cu bocanci, rucsaci, nadragi si tricouri inchise la culoare, ne savuram placintele si cafeau pe marginea drumului, la o terasa fara fite si cu wc-ul in spatele curtii. Ne "inarmam" cu energie pentru lupta cu muntele si eram veseli nevoie mare, chiar daca soarele abia rasarise.
La o masa alaturata, a poposit un cuplu tanar, format din una bucata el, gelat si spilcuit, mirosind puternic a parfum dulce si una bucata ea, cu rochita-n vant, cu telefonul in mana si cu atitudinea de "calc pe covor rosu la restaurant de 5 stele". V-am spus ca terasa avea wc-ul in fundul curtii?
Si noi mancam si ne faceam planuri pe unde mergem, cum o sa fie si radeam, asa cum rad oamenii liberi si fericiti.


sursa

Tinerii de la masa alaturata, dupa ce au strambat din nas la vederea hartiei care reprezenta meniul, s-au limitat la o cafea si un suc. Toti din jurul lor mancau placinte, dar asta nu le dadea suficienta incredere sa incerce.


Si dupa o placinta cu branza si marar, mai merge o placinta cu branza si marar, ca doar asa am invatat noi in Maramures, ca trebuie sa manaci bine dimineata ca nu stii ce se intampla peste zi. Si cata dreptate aveau, ca placintele au fost singura masa pe ziua respectiva.



Si ne comandam si a doua placinta, iar la masa alaturata stupoare. Tanara cu cafea si suc in fata, se uita mirata la noi cum putem manca atata. In timp mirarea ei s-a transformat in pofta, dar o pofta din aceea de ni se facuse mila de ea.

Am vrut sa ne ridicam de la masa si sa o ajutam pe fata, dandu-i un servetel sa-si sterga coltul gurii. Servetele aveam destule. 

Aveam ochii tristi, colturile gurii lasate, semn ca nu zambise de mult, si trupul slab. Tot timpul cat a stat la masa de langa noi, a fost tortura pura. De la pofta cu care radeam, de la placintele pe care le mancam, de la lejeritatea cu care ne miscam si vorbeam, toate astea le voia si ea si se observa in ochii ei.

Si s-au ridicat de la masa, la semnul lui, care se saturase sa stea cu toti taranii la un loc, si cand se indrepta mandra spre masina, cu fusta-n cap si desuurile la vedere, s-a intors la noi si ne-a zambit de sus. Se urca intr-un Audi.

Si am ras. Am ras cu multa pofta, pentru ca ea nu stie, si nici nu are cine sa o invete, ca locul din dreapta intr-o masina "smechera" poate fi pierdut sau castigat peste noapte. Tristetea din ochii, zambetul disparut de pe buze, prietenii dragi, aventurile pe munte, amintirile frumoase se "castiga" greu, dar dureaza o viata.