Se spune ca uneori este bine sa iti pierzi bunul simt dar sa nu pierzi simtul ratiunii. Este uimitor cum, uneori, prinsi in valtoarea lucrurilor, pierdem din vedere simtul ratiuni. Este uimitor cum gesturile marunte capata sens atunci cand nu exista unul. Este uimitor cum un zambet este inteles ca un flirt. Este uimitor cum o strangere de mana este inteleasa ca o invitatie la un contact fizic mai mare. Este uimitor cum un sfat este inteles ca o injurie. Este uimitor cum un strigat de ajutor este inteleg ca un repros. Este uimitor cum o fereastra deschisa este inteleasa ca o invitatie la interogatoriu. Este uimitor cum o strangere in brate isi pierde adevaratul sens cand nu mai vrem sa fim singuri. Este uimitor cum cladim totul in jurul nostru cu migala si credinta, timp indelungat, dar pierdem mai mult decat avem intr-o fractiune de secunda. Este uimitor cum avem puterea sa ii lovim pe cei din jur, dar nu avem taria sa o recunoastem. Este uimitor cum uneori ii creditez pe cei din jur, chiar si atunci cand spun ca nu merita, si esti surprins ca au dreptate. Este uimitor sa vezi cum primesti de la viata lucruri pe care nu le-ai cerut si esti invidiat pentru ele. Este uimitor cum acceptam lucrurile pe care nu le putem schimba, dar cum schimbam lucrurile pe care nu le acceptam. Este uimitor, uneori, nu lucrurile mici fac lucrurile mari ci invers. Este uimitor cum incercam sa lovim ca apoi sa ne folosim de ce am lovit. Este uimitor cum credem mereu ca mai mult nu poate fii, dar exista intotdeauna bonus.
Ne pierdem uneori bunul simt, ne pierdem uneori ratiunea, ne pierdem uneori si noi, dar cel mai greu nu este ca ai pierdut, cel mai greu este sa te regasesti pe tine insuti.
Este uimitor cat suntem de uimitori cand ne pierdem si bunul simt si ratiunea. Este uimitor cat suntem de uimitori cand le recapatam. Este uimitor cum intelegem prea tarziu.
Atunci ma intreb ce este mai important, bunul simt sau simtul ratiunii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu