Suntem ceea ce suntem

Inca din primele zile ale vietii primim porecle, de la "bebe" la "fata mamii" sau "baiatul tatii". Tot atunci primim si un nume de botez, o marca dupa care suntem identificati. Cu timpul , numele capata diminutive si nu mai este Ion ci Ionut, nu mai este Maria ci Mariuca. O data "schimbat" numele, te urmareste toata viata si observi ca, desi ai 50 de ani, tot Ionut sau Mariuca ai ramas.
Tot pe parcursul vietii capatam porecle sau "nume de cod". Unele le primim, altele le alegem singuri. Au importanta toate aceste apelative? Probabil nu, dar atunci cum se face ca cel caruia ii spunem "Berila" e cel care bea cea mai multa bere, sau cea careia ii spunem "Blonda" se potriveste cu personajul din bancuri de multe ori? Am cunoscut candva o persoana care isi alesese singura un nume, nu am sa spun care este acela nu asta este important. Am fost suprinsa de alegerea facuta, deoarece numele indemna la rautate, tristete, nefericirire si singuratate, iar persoana era exact opusul acestora sau asa am crezut eu. Se spune ca mai bine mai tarziu decat niciodata, asa ca intr-un tarziu am inteles si eu alegerea. Nu stiu daca e trist ca am inteles eu tarziu sau e trista alegerea persoanei. Poate varianta a doua dar este mai putin important.
Cei mai multi dintre noi au nume pe care nu si le doresc, altii au porecle pe care nu si le doresc, altii isi aleg apelative pe care nu le mai doresc. Suntem asa cum ne cheama..fiecare cu numele lui, dar cand avem o porecla...suntem ceea ce suntem. Cei din jur nu se vor ferii niciodata sa-ti dea numele pe care il vad ei pentru tine, fie ca este Blonda, Ochelaristu, Berila sau Smile. Prin numele date de ei ne identificam...si prin numele alese de noi ne pierdem.