marți, 4 noiembrie 2008
Marginea prapastiei
O vorba din batrani spune ca "pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti". Nimic mai adevarat. Imi doresc, ca atunci cand trec pe langa o prapastie si vad o persoana care se agata in disperare cu mana de marginea ei, in loc sa ii prind mana si sa o trag, sa ii desfac fiecare deget in parte. Dar, din pacate, eu apuc mana si trag, iar apoi persoana se suie in carca si vrea sa mearga cu mine mai departe. Este adevarat ca atunci cand salvezi o persoana, devii responsabil si trebuie sa ai grija de ea. Dar ce ar trebui sa fac, daca acea persoana profita de mana intinsa? Ce ar trebui sa fac daca acea persoana, in loc sa spuna multumesc si sa plece, insista? Ce ar trebui sa fac cand acea persoana, in loc sa priveasca, se implica intr-o criza care nu-i a ei?
Sunt oameni care pot schimba realitatea, pot truca lucruri, pot folosi haosul in folosul lor, dar nu inteleg, ca vine un moment cand, oricat de naivi am fi, intelegem.
Dar daca oamenii aceia nu se opresc aici?
Pur si simplu ne dorim sa le fii desfacut degetele unul cate unul, chiar si atunci cand sunt sarbatori si ar trebui sa fii bunul samaritean.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu