Caut-o la amigdale

Iubirea adolescentina se manifesta in toate locurile. Vezi tinerii, pusti carora abia le-a mijit mustata si fete care invata sa mearga pe tocuri, cum se inghesuie la colt de bloc, in curtea scolii, pe scara blocului, in autobuz, la coada la film, oriunde numai inghesuiala sa fie.
Lucrurile astea nu se schimba niciodata, poate mai scade varsta la care incepe inghesuiala, dar adolescenti inghesuindu-se vom vedea mereu.
Sa nu fim carcotase, si noi, cand eram adolescente, ne inghesuiam prin locuri ferite de privirile curiosilor, ne lasam stranse in brate, sarutate si intrebam curioase mandrul "unde ai gasit corn cald si de ce-l ascunzi in buzunar?".
Am evoluat, ne-am maturizat si am aflat ca in buzunar nu se ascunde decat... bucuria de a fi cu noi. Nu ne mai inghesuim la colt de strada, iubirea a devenit mai linistita, mai adanca, a trecut de faza animalica din tinerete.
***
Acum, tineri responsabili cum ne pretindem, ne luam partenerul/partenera de mana, ne plimbam prin parc, prin mall, ne sarutam fugar pe strada, caci acum avem loc pentru .... interzis.
E adevarat ca mai exista persoane care si-au trait viata un pic invers. In adolescenta se plimbau de mana si doar nu cereau voie de la parinti sa se sarute. Acum, maturi fiind, traiesc iubirea animalica. Nu conteaza locul, nu conteaza cand, ei se inghesuie.
***
Si uite asa, stateam la o masa cu 2 adolescenti intarziati, discutam probleme importante si cand asteptam replica lui, il vedeam cum sare pe mandra si o saruta cu patos.
Prima data, m-am gandit ca o vrea sa imparta cu ea fumul de tigara, ca deh, e criza.
Continuam discutia, mai bem o bere, analizam unele probleme si iar sare pe ea. Stai omule, ca speri fata care oricum nu era atenta la discutia noastra. Nimic. El ii face controlul.
Reluam discutia, din punctul in care ramasesem la ultimul control de amigdale si nici una, nici doua, hop pe ea din nou.
Dupa ce raman si a treia oara cu cuvintele in aer, ii intreb daca au nevoie de o camera, caci ma ofer sa le inchiriez una la hotel. Stupoare. Locuiesc impreuna.
Ma gandesc ca remarca mea ii va calma instinctele animalice si vom reusi sa incheiem discutia, fara ca eu sa ma uit la ei cum se inghesuie. Nu se numara printre placerile mele voyarismul, dar se pare ca se numara printre ale lor. Ne intoarcem la discutie, mai bem o bere si, cand ti-e lumea mai draga ioane, iar pe ea.
Daca am vazut ca oamenilor le place cu spectatori, am zis ca-i momentul sa iau masuri. Si uite cum eram noi pe o teresa plina oameni, cum asta tot sarea pe ea si cum eu incep sa-i fac galerie si sa strig, nu foarte tare, "asa tata, caut-o la amigdale. ia vezi, sunt inflamate?"


Se opresc, ma privesc uimiti si-mi spun ca-s nebuna. Io-s nebuna???
Pai eu ma joc de-a doctorul orl-ist in plina strada, doar, doar m-o vedea cineva???


Uite asa isi rateaza unii oameni viata. El ar fi un ORL-ist extraordinar, iar ea o pacienta desavarsita.

***sursa imaginii