Primavara la Praga

Asa am invatat la istorie...ca la Praga este primavara. Am fost primavara la Praga si am vazut un oras frumos in centru, urat la periferie. Am plecat la Praga cu o mie de ganduri si plina de speranta intalnirii cu un oras extraordinar. Am fost socata sa vad un oras contrastant, un oras fascinant in centru, plin de cladiri vechi, biserici, monumente, fantani, restaurante, baruri, si o periferia asemanatoare cea a Bucurestiului, cu cutiile lor de chibrituri, mizerie, magazine ponosite.
Dar mi-a placut Praga. Mi-au placut stradutele incovoiate, mi-au placut monumentele, mi-a placut istoria spusa de fiecare colt (central), mi-a placut berea (nu sunt cunoscatoare in acest domeniu, dar este cea mai buna bere bauta pana acum), mi-a placut lejeritatea cu care se gasea in magazine vodca cu canabis, mi-a placut linistea orasului data de linistea locuitorilor, mi-a placut lejeritatea din tramvaie si de pe strada, mi-au placut parcurile curate, mi-a placut Podul Karluv (Podul Carol) noaptea, cu miile de vanzatori ambulanti si artistii descatusati, mi-au placut barcile de pe Vltava (un fel de Dambovita dar mult mai curata, lata si interesanta), mi-a placut ordinea in circulatie (am asistat la o amenda luata de un romanas posesor de Q7 si IQ0, care se parcase pe un loc pentru handicapatii-am vrut sa-l ajut si sa-i spun politistului ca e handicapat mintal, dar am renuntat), mi-a placut berea (cred ca ma repet, dar a fost foarte buna), mi-a placut drumul de la aeroport (am mers cu un autobuz care a ajuns foarte repede in centru, si foarte ieftin), mi-a placut parcul de pe colina Petrin-cu funicularul ca optiune de urcat (privelistea este absolut superba- dupa cum se vede in poza).
Nu mi-a placut mancarea (este o combinatie ciudata de gulasuri, carnati, galusti, grasimi si alte variatiuni pe aceeasi tema-nu tocmai pe gustul meu, dar compensa berea), nu mi-a placut Piata Wenceslav (Vaclav)seara, cand locul turistilor era luat de vagabonzi, cersetori si betivi, nu mi-a placut saracia de la periferie (si o poti vedea pe drumul de la aeroport spre oras), nu mi-a placut Metronomul (un ciudat monument comunist-desi privelistea asupra orasului era frumoasa), nu mi-au placut suvenirurile din magazine-o mie de magazine, aceleasi suveniruri, nu mi-a placut ....
Nu sunt atat de multe care nu mi-au placut pe cat ma asteptam.
Praga mi se pare un oras romantic, pe care as vrea sa il revad, dar as pastra anotimpul...primavara. Cred ca toate orasele sunt frumoase primavara, dar Praga in special.

Scuze pentru vocabular

Revin azi cu scuzele de rigoare pentru vocabularul folosit in postul de ieri

http://locapersiempre.blogspot.com/2008/11/blacklist-ul-angajatilor.html

Sa nu existe erori de percepere...scuzele sunt pentru vocabular si se adreseaza celor cu urechi sensibile. Imi mentin parerea in ceea ce priveste subiectul.
Sper sa nu mai fie nevoie sa folosesc un astfel de vocabular, desi in Romanica daca nu esti nesimtit esti prost, asa ca spun din nou SCUZE.

Blacklist-ul angajatilor

Traim intr-o tara plina de nebuni. De azi s-a deschis Blacklist-ul angajatilor . Adica eu, ca angajata, daca il supar pe nenea "patronul" fie de multinationala, fie de organizatie autohtona, fie de firma de apartament, fie de buticul din colt, el poate sa ma "denunte" ca fiind un angajat rau.
Idiotul sau idiotii care au initiat acest proiect au trecut pe site si parte de legislatie. Le atrag atentia sa citeasca mai bine continutul Legii 53/2003 (Codul Muncii) cap. 2, art.3., care spune:
"(1) Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la munca nu poate fi ingradit.
(2) Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze.
(3) Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.
(4) Orice contract de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor alin. (1)-(3) este nul de drept."
Sunt de acord ca actuala lege este in mai mult beneficiul angajatului , dar sa creezi o lista neagra cu angajati este inadmisibil. Inadmisibil este si faptul ca accesul la aceasta lista este limitat doar pentru angajatori si companiile de resurse umane. De ce? Simplu. Orice angajat cu ceva intre urechi, daca s-ar regasii pe acea lista ar da angajatorul in judecata.
Am cateva intrebari pentru "expertii" care au initiat acest proiect in plina criza a locurilor de munca:
1. Cine garanteaza veridicitatea informatiilor oferite de angajator despre angajatii lui?
2. De ce nu am dreptul ca simplu cetatean, corectie, CA PLATITOR DE TAXE SI IMPOZITE, retinute si nevirate uneori de catre angajator, sa accesez aceasta lista?
3. De ce nu s-a facut o lista neagra a angajatorilor, si a companiilor de resurse umane? Aici stiu raspunsul. Pentru ca astfel angajatii ar fi putut sa-si denunte angajatorul pentru urmatoarele abuzuri:
1.- conform contractului de munca, durata programului este de 8 ore (daca nu este stipulat altfel si asta inseamna scris negru pe alb in contract), dar la angajare aflii cu stupoare ca programul incepe la 9 si se termina la 18, adica 8 ore de munca si una de pauza. Cati dintre voi chiar isi iau o ora pauza si chiar nu faceti nimic (chit ca esti la birou sa stai sa te uiti la calculator, sa ignori mailuri, telefoane si sarcini primite in acest timp????????
2.- orele de munca suplimentare nu sunt platite pentru ca noua, romanilor ni s-a picurat ideea ca daca nu muncim ca robotii mai asteapta 100 la usa. Va rog sa ii angajati pe cei 100 de la usa si platiti mii de euro cu instruirea lor si pierdeti mii de euro pana ajung la randamentul scontat;
3.- cati dintre voi isi pot lua concediu asa cum este normal si anume 2 saptanami consecutive??? de fapt cati isi pot lua concediu??
4.- mediul de lucru nu este intotdeauna cel prezentat la inceput. Constati cu stupoare ca de fapt Fisa postului nu coincide cu realitatea si tu faci mult mai multe lucruri decat cele pentru care ai fost angajat si mai ai si un sef cu probleme de personalitate;
5.- articolul 39 din Legea 53/2003 spune ca "angajatul are dreptul la securitate si sanatate in munca si dreptul la formare profesionala", dar la cati se aplica aceste drepturi (nu mai discut de bietii mineri de la Petrila, Dumnezeu sa-i odihneasca in pace)????
Scumpii mei negrisori pe plantatie si pupincuristi de corporatii, inainte de a face un "Blacklist" pentru angajati cititi legea si daca ati citit legea, faceti un "Blacklist" pentru angajatori, ca foarte curand o sa va vreti sa va plangeti si voi de firma voastra, dar o sa fie prea tarziu...veti fi pe "BLACKLIST".

Bucurestiul... un oras frumos

De cand a venit frigul si pe meleagurile noastre, asist in fiecare seara la un spectacol absolut mirific. Natura isi arata cea mai frumoasa fata la ora 17 seara (ora coincide cu binemeritata pauza de tigare), cand mii de pasari migreaza din parcul Kiseleff catre parcul Circului. Este ora apusului si cerul devine negru, iar muzica orasului nu mai este sunetul picamerelor si al masinilor, ci este sunetul pasarilor. Poate parea infiorator pentru cei care s-au speriat cand au vazut "Pasarile" lui Hitchcock, poate parea neinteresant pentru altii, dar pe mine ma uimeste acest spectacol seara de seara. Este fascinanta natura cum isi urmeaza ciclul fara sa devina monotona.
Am scris postul acesta ca urmare a unei discutii avute in urma cu cateva luni cu o prietena. Eram intr-un loc minunat si ne intrebam ce are Bucurestiul de oferit ochiului curios. Sper ca am reusit sa surpind o mica parte din imensul pe care ni-l ofera acest oras si sa ofer un prim raspuns la intrebarea de atunci.
As vrea sa va opresc din tumultul vietii voastre si sa va bucurati, chiar pret de o clipa, de linistea din jurul vostru. Va las pe voi sa alegeti momentul.

Zodia pestelui

Dacă vei da peste un Peşte stand în spatele unui ghişeu de casierie sau într-un birou de preşedinte de bancă, să şti că ai în faţa ochilor o specie rară. Foarte puţini nativi suportă să stea prea mult timp într-un singur loc. Vei avea mai multe şanse să întîlneşti nativii la o şedinţă de spiritism, într-o galerie de artă, într-o mînăstire, la un concert sau la un spectacol într-un club. Mai poţi să încerci şi la o întrunire a scriitorilor, în culisele unui teatru sau pe un iaht.
Cine a spus: "Nu vreau să fiu milionar, doar să trăiesc ca un milionar", era sigur Peşte. Inima nativului tipic nu cunoaşte lăcomia. Lipsa de grijă pentru ziua de mîine frizează la ei nesăbuinţa. Faţă de trecut au o înţelegere intuitivă, iar faţă de prezent, o blîndă toleranţă.




Te va impresiona plăcut farmecul natural al Peştilor şi bonomia lor leneşă. Nativului îi sînt indiferente majoritatea restricţiilor dacă nu îl lipsesc de libertatea de a visa şi de a se ghida în viaţă cu ajutorul sentimentelor. Foarte puţine lucruri îl vor stîrni în aşa hal încît să acţioneze violent. Sigur, Peştele nu e total opac. Are şi el un temperament. Cînd acesta se manifestă, în sfîrşit, nativul poate fi de un sarcasm muşcător, căci are o limbă ascuţită şi o minte tăioasă ca un brici. Să-l faci pe nativ să se enerveze e ca şi cum ai arunca o pietricică într-un lac nemişcat ca o oglindă. Vei face ceva vălurele, dar în scurt timp suprafaţa va fi din nou netedă.
Ca şi Scorpionii şi Racii, Peştii ar face bine să nu se atingă de alcool. Foarte puţini dintre ei sînt în stare să bea un şpriţ la o petrecere şi atît.
Un scriitor din această zodie poate fi tentat să zacă prin baruri ani în şir, spunîndu-şi că adună material, cînd de fapt adună doar praf şi facturi neplătite. Pictorul din această zodie care nu găseşte un susţinător se poate plimba prin parc zi după zi, murmurîndu-şi în barbă că studiază natura pentru a-i folosi ca fundal la marea lui capodoperă, cînd de fapt pensulele lui adună mucegai. Unde e îngerul care să-l sprijine în timp ce umple pînzele cu culori splendide? Nativii trebuie să ştie că trebuie să aducă un serviciu umanităţii, într-un fel sau altul şi să nu pună mare preţ pe avuţiile materiale. Einstein, care a "înotat" contra curentului, a adus lumii o nouă privire adupra Universului, dar şi Peştii care se lasă duşi de curent aduc o contribuţie, chiar şi numai curăţind zăpada de pe străzi sau spălînd vase.
În ciuda timidităţii lor naturale, deseori devin unii dintre cei mai buni actori ai momentului, cu condiţia să lupte împotriva dezgustului pe care-l resimt faţă de repetiţiile nesfîrşite şi de plictiseala acumulării anilor de experienţă. Unoeri, săgeţile ascuţite ale criticilor lasă răni atît de adînci în inima Peştilor încît un potenţial star se poate retrage cînd mai are doar un pas pînă la celebritate. Memorizarea e rareori o problemă pentru nativi.
Memoria Peştilor e legendară, deşi un ascendent bizar îi poate face să-şi uite propriul număr de telefon. Uneori nativul are vise ciudate sau coşmaturi bizare, deseori premonitorii. Cînd el visează că se va întîmpla ceva, de obicei aşa va fi. Dacă îţi spune să nu urci în avionul ăla sau în maşină, ai face bine să o iei pe jos sau înot. Astrologii care vorbesc despre un suflet bătrîn se referă la un spirit care a trecut prin multe vieţi şi a păstrat înţelepciunea fiecăreia. Ei se referă deseori la Peşti, pentru că viaţa unui om născut în această zodie este fie cea mai dificilă obligaţie pe care şi-o poate asuma un spirit, fie o şansă de a atinge împlinirea spirituală supremă.
Acum că înţelegi toate astea, te mai miri că prietenii tăi din Peşti sînt uneori o enigmă, ca să nu mai vorbim de ocaziile cînd sînt de-a dreptul trăsniţi şi excentrici? Peştii tind să creadă că vor trăi veşnic şi deseori se poartă ca şi cînd ar fi convinşi de asta. De cele mai multe ori îşi cheltuie energia de prisos (şi nu are prea multă) ajutîndu-şi rudele cu probleme sau prietenii împovăraţi de necazuri. Însă au o rezistenţă interioară ascunsă, iar una dintre provocările adresate lor este să descopere această forţă şi să o scoată la suprafaţă.
Una dintre armele lor secrete e umorul. Ei zîmbesc ca să ascundă lacrimile nevărsate. Sînt maeştri ai satirei şi s-ar putea să te crispezi în urma unei remarci aruncate atît de lejer încît nu-ţi dai seama exact care a fost intenţia Peştelui, dar ai sentiment deranjant. Nativul poate împrăştia în jur observaţii caustice atît de rapid încît îţi va fi greu să ţii pasul. E un farsor excelent şi se pricepe grozav să arunce replici extrem de amuzante păstrîndu-şi pe chipul elastic o expresie gravă, chiar tristă. El poate trece cu graţie de la comedie bufă la glume sofisticate, caustice. Uneori umorul e cald şi inofensiv, alteori e rece şi necruţător, dar întotdeauna e o modalitate de a camufla o altă emoţie pe care neptunianul vrea să o ascundă.
În firea lui există o uriaşă milă şi dorinţă de a-i ajuta pe cei bolnavi şi slabi. Dacă ai nevoie de zece mii sau de un milion, de un împrumut substanţial sau doar de o mică încurajare pe care nu vrea să ţi-o dea nimeni, du-te la un Peşte. Nu vei primi nici predici, nici priviri dispreţuitoare. El nu judecă pe nimeni, fie acela hoţ, criminal, drogat, pervers, păcătos, sfînt, ipocrit sau mincinos. Vei fi copleşit de puterea lui de înţelegere, ca şi de ajutorul practic pe care-l poate oferi. El simte fiecare viciu şi virtute şi cunoaşte capcanele fiecăreiea. Profunzimea apelor neptuniene îl face să absoarbă fiecare durere şi bucurie şi s-o resimtă ca şi cînd ar fi a lui, nu e de mirare că el pare dezinteresat cînd aude povestiri triste. Însă nu uita că e doar o faţadă. Dacă ai fost respins o dată, mai încearcă o dată şi adevăratul Peşte va ieşi la suprafaţă. Superba imaginaţie a Peştilor, minunatul lor umor şi simţul frumosului pot creea cele mai delicate şi totuşi perene proze şi poezii. De fapt, fără eforturile lor artisitice şi compasiunea lor, lumea n-ar putea exista. Planeta s-ar opri din rotaţia ei. Vei găsi deseori Peşti care şi-au îngropat visele personale pentru a lumina vieţile prietenilor şi rudelor singure sau triste, sau pentru a aduce publicului darul rîsului şi lacrimilor prin intermediul scenei, plătind pentru asta cu intimitatea pe care ei o preţuiesc atît de mult. Nativul urăşte să răspundă la o întrebare directă prin "da" sau "nu". Pentru el e întotdeauna "poate". El poate da drumul la lacrimi, ca în clipa următoare să dea drumul la rîsete ca şi cînd ar avea un buton invizibil. Spiritul lor e la fel de imposibil de cuprins cu mintea ca şi adîncurile oceanelor. Sufletul lui altruist e plin de iubire inepuizabilă, blîndă, pentru fiecare creatură, ceea ce e o calitate aproape divină atunci cînd nu e transformată în autocompătimire şi iubire de sine.
Pentru cei care inca se mai intreaba cum?, de ce?, cand?, unde?....aveti raspunsul mai sus...Ceea ce vezi e ceea ce primesti..dar intotdeauna vei primi si bonus... un zambet sau o lacrima.

Moda zilelor noastre

Cred ca ma pregatesc de emigrare sau Romania se pregateste sa ma goneasca. Nu sunt carcotasa sa caut raul aici, in minunata Romanica, dar parca nu se mai vede luminita de la capatul tunelului lu' Ciorbea. Sunt curioasa cate dintre doamnele si domnisoarele din Romania isi gasesc foarte repede imbracaminte masura lor. Ok. Nu sunt fotomodel, nici nu intentionez sa devin, dar sa nu gasesc decat imbracaminte masura 36-38 mi se pare discriminatoriu. Helooo... pamantul catre Botezatu, Levintza si alti alde d'astia creatori de moda si case de moda. Locuim in Romania- tara aceea dintre Marea Neagra si restul lumii civilizate, nu in China. Genetic suntem construite pentru Mioritza si nu pe masura orezului sau a peshtelui (revine obsesiv pestele in posturile mele). Nu spun ca trebuie sa aduceti masurile din Africa, unde cea mai mica este 48 (si cica esti subnutrita daca ai masura asta), dar fiti rezon si uitati-va in jurul vostru pe strada. Nu toate femeile sunt scanduri de calcat rufe. Oh..si nu veniti cu prostia aceea "femeile care nu se ingrijesc si ar trebui sa se uite in farfurie si sa mearga la sala". Va rog...ma uit in farfurie, dar asta nu inseamna ca trebuie sa manac iarba caprelor, cat despre sala....fac sala la birou cam 10 ore pe zi.
O sa-l caut pe fratele mai mic al lui Virinel, poate asa o sa mananc numai salata si o sa stau toata ziua la sala, ca deh...ma tine "sotul acasa". Glumesc dragii mei. Il las pe ala micu (fratele) pentru aia mica (sora). Poate deschid o scoala de moda pentru creatori de fashion, dar nu orice scoala ci una unde sa invete sa numere de la masura 40 in sus. Cum nu sunt singura peste 40....fetelor va invit la o salata pana se schimba moda.

And the winner is...

In viata nu ar trebui sa existe invingatori si invinsi, dar daca viata ar fi atat de simpla, nu ne-am mai bucura de fiecare izbanda sau nu am mai plange la esec. Fiecare este invingator in viata lui si invins in viata altuia sau invins in viata lui si invingator in a celuilalt. Consider ca sunt invingatoare in viata mea, poate lipsa de modestie sa enerveze pe multi, dar numai oamenii prosti sunt modesti (iar am fost modesta)si vreau sa fiu inconjurata de invingatori si nu vreau sa existe invinsi in viata mea. Acord mereu a doua sansa, chiar si atunci cand este o persoana care nu a castigat acest drept, si sunt surprinsa cum unii o valorifica si altii o irosesc. Poate uneori trec 2 ani pana la a doua sansa, uneori 2 luni, uneori 2 zile, si rareori 24 de ore. Am sa ofer in continuare a doua sansa, chiar daca unii sunt atat de "naivi" sa iroseasca sansa. Nu exista invinsi si invingatori in viata mea, exista doar risipitori de sanse.

Nicio masa fara peste

Cam asa suna o povata pe vremea lu Nea Nicu. Nicio masa fara peste. Imi plac cateva lucruri simple simple in viata si, la fel, nu-mi plac cateva lucruri simple. Nu-mi place pestele. In caz de forta majora si aici ma refer la o plimbare cu vaporul pe o insula unde se serveste numai peste, iar stomacul meu plange dupa mancare sau la o invitatie la masa intr-o casa de preot pe perioada postului, mananc peste si incep cu legumele de pe langa el, cu painea sau mamaliga aferenta si daca mai are nevoie stomacul, mananc si peste. Altfel nu. Este foarte simplu, intr-un restaurant, in meniu am ignorat si voi ignora foaia cu preparate din peste, singurele vietuitoare acvatice acceptate sunt calamari (de preferinta pane) si hamsiile (de preferinta in 2 Mai). Nu mananc peste, nu pentru ca nu stiu cum sa mananc peste ci pentru ca nu-mi place. Nu am sa incep sa mananc peste acum, doar pentru ca unora le place pestele, si nici nu am sa accept sa mi se comande peste.
Ca sa ma fac inteleasa, am sa spun in ordinea numerelor de pe tricou:
1- NU-mi place pestele;
2- Stiu sa citesc meniul intr-un restaurant;
3- Nu trebuie sa-mi comande nimeni de mancare, am aflat pana la varsta asta care sunt preferintele mele culinare;
4- Daca nu am nicio varianta acceptabila in meniu, decat inghetata (sigur nu exista inghetata din peste) am sa mananc doar inghetata chiar daca afara sunt -40 de grade;
5- Daca mi-ai comandat mancarea care nu-mi place, trebuie sa o platesti, nu pentru ca nu am bani sa o platesc, ci pentru ca tu ai comandat si nu eu;
6- NU-mi place pestele.
Sper ca varietatea din poza sa potoleasca pofta multora de peste.

Eterna si fascinanta Romanie (II)

Speram sa nu fiu nevoita sa mai scriu despre cat de minunata este tara noastra, dar nu pot sa fiu indiferenta la prostia care ne conduce. Concret- de luni 24 Noiembrie 2008, Ministerul Sanatatii incepe campania de vaccinare impotriva cancerului de col uterin. Nimic rau in acest lucru, doar ca targetul acestei campanii sunt fetitele de 10 ani. Inteleg ca adolescentii din ziua de azi isi incep viata sexuala la o varsta destul de frageda, dar asta nu da dreptul unui ministru incompetent (sa ma dea in judecata) sa se joace cu vietile a mii de copile. De ce spun asta? Simplu- pana in acest moment nu se cunosc efectele pe termen lung ale vaccinului HPV (Human Papilloma Virus), nu se stie daca este posibila aparitia infertilitatii dupa vaccinare, nu se stie cat timp de imunitate ai dupa acest vaccin, practic nu se stie nimic despre el decat pretul. Acest vaccin exista de mult timp pe piata si se adreseaza in general femeilor peste 20 de ani, dar, repet, nu se cunosc toate datele despre el.
Ce face Ministerul Sanatatii? Cheltuie 23 de milioane de euro destinatii oncologiei, propunand un program de vaccinare si aruncand riscurile pe umerii parintilor. Parintii pot sa refuze efectuarea vaccinului printr-o declaratie scrisa. Intrebarea mea este daca acesti parinti au fost informati despre avantajele, dar mai ales dezavantajele acestui vaccin? Intr-o tara bananiera precum Romania, unde inca mai exista sate fara curent electric, o astfel de campanie se cheama -MITA, PROSTIE, FURT. Parintii nu inteleg riscurile pentru ca nu sunt informati sau vor fii informati dupa inceperea campanie, copilele se vor supune vaccinari pentru ca asa spune "Doamna invatatoare", iar noi vom privii ca tampitii cum, inca o data, un ministru nebun se joaca cu vietile noastre.
Nu intelegeti gresit. Nu sunt o ignoranta si inteleg perfect ce inseamna un astfel de cancer sau cancerul de san (practic cele mai ucigatoare boli in randul femeilor din ultimii ani- fizic si psihic) dar nu pot sa accept heirupismul si batjocora acestei campanii. Nu am sa ma gandesc la firma care face acest vaccin si la profitul ei in criza financiara, nu ma gandesc nici la comisionul domnului ministru (o astfel de afacere pe final de mandat e mina de aur), ma gandesc doar ca acesti bani sunt cheltuiti absolut cretin, cand ar putea din ei sa se inoiasca aparatura din spitalele de oncologie, sa fie refacute spitalele, sa fie platiti doctorii si sa nu mai astepte bani de la bietii muribunzi, sa fie cumparate medicamente si multe altele. Sunt curioasa cine va verifica peste 10 ani daca acele fetite vaccinate de luni incolo sunt sanatoase, au suferit dupa urma acestui vaccin sau peste 20 de ani vor face, Doamne fereste, cancer de col uterin. Cine va fi atunci vinovat parintele ca traieste in tara acesta sau ministrul, care atunci va fi pe o insula frumoasa (aici ma refer la comision)?
Imi doresc sa vad societatea civila activa, imi doresc sa vad toate acele femei care au luptat cu aceste boli ca vorbesc si nu se ascund, imi doresc sa vad Curtea de conturi cum verifica aceasta licitatie, imi doresc sa vad ceva concret in tara asta si nu planuri cincinale, imi doresc sa nu fiu nevoita sa emigrez in Congo, imi doresc ca aceasta campanie sa nu traumatizeze vieti ci sa le salveze, dar sunt sceptica in privinta asta. Cred ca este momentul sa luam atitudine in fata prostiei si sa nu o mai lasam sa ne rada in nas, sa realizam ca problemele personale pornesc din problemele create de unii incompetenti precum acest ministru.

Cafeaua buna

Nu e cea mai potrivita melodie -ma duce cu gandul la vacanta si nu este cel mai fericit moment sa ma gandesc la asta acum, in plina criza de nebunie globala- dar, pentru ca imi place cafeaua si melodia, va rog nu comentati.
Inca nu am intalnit persoana care sa nu savureze o ceasca de cafea, fie ca este la filtru, turceasca, expresso, fie celebrele frappe-uri si alte forme sofisticate de a combina cafeaua cu lapte, alcool si frisca. Cred ca cel mai important cand bei o cafea este compania. La ce ma refer? La oamenii care sunt in jurul tau si fac cafeaua sa fie cea mai buna din lume, chiar daca o bei in cel mai banal loc sau sa fie cea mai proasta cafea bauta vreodata chiar daca esti pe Champs-Elysses. Am baut cea mai buna cafea la un fast food (nu fac reclama), nu pentru ca era cafeaua buna ci pentru ca era compania buna. De ce scriu asta? Pentru ca o cafea trebuie savurata si daca nu ai compania necesara, cauta in tine compania cea mai placuta-nu trebuie sa devii narcisist dupa- si savureaza fiecare ceasca de cafea.
Eu am savurat cafeaua. Multumesc.

Suntem copii

Exista o relatie extraordinara pe lumea aceasta care, oricat s-ar stradui barbatii sa o inteleaga, este unica si in acelasi timp comuna, relatia mama-copil. Este unica prin unicitatea fiecaruia dintre noi si comuna prin faptul ca toi suntem copii, copiii unei mame. Uneori, purtam pe umeri povara esecurilor mamelor noastre si nu suntem lasati sa ne traim viata, alteori, suntem lasati sa ne traim viata prea devreme si facem greseli imense pentru ca nu am fost pregatiti pentru ele, iar alteori, purtam povara esecurilor mamelor noastre dar ne traim viata repetand greselile lor.
In ochii mamelor noastre vom ramane mereu copii, cu sosetele lasate, cu zgarieturi in genunchi, cu dintii stirbi, cu tricoul rupt, cu zambetul cald si cu nevoia de protectie. Le este greu sa inteleaga cum copilul din fata lor fumeaza, are pareri despre viata, are probleme mai mari decat exercitiile de matematica, bea bere sau sampanie, le este greu sa inteleaga ca nu mai avem 5 ani ci 20,30,40 si poate avem copiii nostrii. Pentru noi, ele vor ramane mereu impunatoare- doar ele s-au luptat cu balaurii din vise, cu zmeii care ne furau dintii si cu colegii care ne bateau, puternice si langa noi. Nu vom accepta niciodata ca ele nu sunt "wonder woman", ca uneori plang, ca uneori sunt slabe, ca uneori sunt bolnave, ca uneori nu sunt langa noi cand avem nevoie de ele, ca unele pleaca definitiv de langa noi si nu putem sa le iertam asta.
Poate ar trebui sa ne pastram zambetul inocent si cand suntem adulti, poate ar trebui sa nu uitam sa fim copii, poate ar trebui sa nu repetam aceleasi greseli. Poate ar trebui sa invatam sa spunem mai des "Iarta-ma mama" si "Multumesc fiul meu/fiica mea" si atunci ne-am ierta si pe noi si pe ele. Poate ar trebui sa o facem cand nu este prea tarziu. Poate.

Deviatia de sept (II)

M-am decis sa scriu aici despre deviatia de sept si ce inseamna ea, dupa ce am facut o astfel de operatie (de fapt operatia se cheama septoplastie) si am fost tot mai des intrebata.
Trebuie sa spun de la inceput ca septoplastia nu este acelasi lucru cu rinoplastia. Septoplastia presupune o interventie asupra septului (osul nasului sau chestia de va desparte narile pana in fundul capului), iar rinoplastia presupune operatia estetica a nasului care nu exclude interventia asupra septului. Eu m-am limitat la septoplastie, pentru ca nu vedeam rostul unei rinoplastii (acum dupa operatie mi se pare ca nasul meu este stramb si poate trebuia sa iau pachetul cu 2 operatii la o singura adormire).
Sa incepem cu inceputul. Motivul operatiei-nu mai respiram pe nas deloc, iar picaturile gen Rinofug, Bixtonim, Olynth mi-au distrus mirosul si nu le mai foloseam. Am mers frumos la spitalul Dr. Hociota-unicul spital din tara specializat in O.R.L., frumos a fost doar mersul ca acolo s-a rupt filmul. Pana sa se dea banu'(nu eu am dat banu aici-ca altfel trebuia sa merg si la ortopedie sa-mi puna mana la loc) la asistenta am fost trimisa intr-un salon care, presupun, urma sa participe la emisiune "Curat murdar" de pe Prima TV. Absolut jegos, cu mobilier de pe vremea lu' Stefan cel Mare, cu tamplaria de la geam distrusa de batea vantu' ca afara (doar e spital de O.R.L. si poate sa fie curent) si cu cele mai perfecte colege-3 tiganci (nu discriminez pe nimeni, spun doar adevarul) si o nebuna (mi-am dat seama dupa cum radea singura fara niciun motiv la mine). Ma rog, cu bani te poti muta si in cabinetul medicului cred, dar tot spitalul este la fel, asa ca m-am multumit cu o rezerva. Nu are rost sa dau multe detalii, pot doar sa spun ca este de preferat sa plecati cat mai repede daca nu vreti sa mai iesiti din spital cu nasu' rezolvat dar cu boli de piele.
Operatia. Cum este? Habar n-am ca am dormit, dar pana sa adorm m-au tot intepat cautand o vena (ca ale naibii se ascunsesera de frica, cred). Cum este dupa operatie? Foarte interesant. Adica te trezesti din anestezie si constati ca ai gura atat de uscata incat ti se lipeste limba, care este mai arida decat cel mai arid loc de pe pamant si plina de crestaturi, de dinti (asa am inteles care este rolul salivei), dupa care simti ca in nas ai bila lu' Schwarzenegger din "Total Recall" (daca nu ati vazut filmul, merita sa vedeti faza ca sa intelegeti) si in final vine surpriza-trebuie sa inghiti firul de saliva sau apa ca sa nu simti cum ti se usuca tot gatul pana in stomac. Care e senzatia? Ca iti face implozie creierul, ca te pocneste hemoragia pe nas desi ai niste feshe in el, ca ti se sparg timpanele-amandoua, ca pe gat in jos aluneca cuie si nu apa, ca iti ies ochii din orbita. Am fost destul de explicita? Cat dureaza chestia asta? Pana ti se scot din nas feshele, adica a doua zi dupa operatie, daca esti norocos. Ce sunt feshele va intrebati? Pai sunt tampoanele din tifon pe care le baga in nas cand termina operatia, si care masoara aproximativ 25 cm- in conditiile in care sunt imbibate de lichid (a se intelege sange)- atunci cand sunt scoase (nu am lesinat si am urmarit stupefiata cat sunt de lungi) din nas/calcai (senzatia este ca iti scoate maduva spinarii pe nas). Umbla vorba prin spital ca la momentul introducerii in nas, adica cand tu zaci pe masa de operatie, acele feshe masoara undeva intre 2-3 metri de tifon uscat. Cum este dupa ce se scot si feshele? Pai dupa ce ai trecut de asta, nu te mai gandesti ca te dor dinti de la cat au dat aia cu ciocanul in nasu' tau, sau ca te doare nasu' cand vrei sa vorbesti sau sa mesteci, sau ca te plesneste hemoragia daca te enervezi.
Trec toate durerile dupa cateva zile si ramai asteptand cu interes reaparitia mirosului. Eu inca il astept si da semne ca e pe aproape.
Cum este operatia de rinoplastie? Nu stiu ca nu am innebunit sa fac, dar am vazut ca femeile (ca ele sunt cele mai nebune cu look-ul, desi era si un barbat pe acolo) suportau cu stoicism umflaturile si vanataile din jurul ochilor si a nasului, suportul de metal de pe nas (nu de alta, dar daca li se stramba nasul) si tijele care sustineau acel metal pana pe obraji.
Scopul final? O deviatie de sept poate provoca numeroase sinuzite, alergii, rinite care iti pot afecta inima , plamanii (respiratia pe gura si nefiltrarea aerului), sanatatea in general. Nu voiam sa fie un post cuminte, ci unul real. Sfat-pot sa va spun doar atat- multa sanatate si sa nu fie nevoie.

Suntem ceea ce suntem

Inca din primele zile ale vietii primim porecle, de la "bebe" la "fata mamii" sau "baiatul tatii". Tot atunci primim si un nume de botez, o marca dupa care suntem identificati. Cu timpul , numele capata diminutive si nu mai este Ion ci Ionut, nu mai este Maria ci Mariuca. O data "schimbat" numele, te urmareste toata viata si observi ca, desi ai 50 de ani, tot Ionut sau Mariuca ai ramas.
Tot pe parcursul vietii capatam porecle sau "nume de cod". Unele le primim, altele le alegem singuri. Au importanta toate aceste apelative? Probabil nu, dar atunci cum se face ca cel caruia ii spunem "Berila" e cel care bea cea mai multa bere, sau cea careia ii spunem "Blonda" se potriveste cu personajul din bancuri de multe ori? Am cunoscut candva o persoana care isi alesese singura un nume, nu am sa spun care este acela nu asta este important. Am fost suprinsa de alegerea facuta, deoarece numele indemna la rautate, tristete, nefericirire si singuratate, iar persoana era exact opusul acestora sau asa am crezut eu. Se spune ca mai bine mai tarziu decat niciodata, asa ca intr-un tarziu am inteles si eu alegerea. Nu stiu daca e trist ca am inteles eu tarziu sau e trista alegerea persoanei. Poate varianta a doua dar este mai putin important.
Cei mai multi dintre noi au nume pe care nu si le doresc, altii au porecle pe care nu si le doresc, altii isi aleg apelative pe care nu le mai doresc. Suntem asa cum ne cheama..fiecare cu numele lui, dar cand avem o porecla...suntem ceea ce suntem. Cei din jur nu se vor ferii niciodata sa-ti dea numele pe care il vad ei pentru tine, fie ca este Blonda, Ochelaristu, Berila sau Smile. Prin numele date de ei ne identificam...si prin numele alese de noi ne pierdem.

Eterna si fascinanta Romanie

In ultimi 4 ani de zile, am asistat cu surprindere la toate evenimentele care s-au intamplat in tara asta. Mereu mi-am spus ca nu poate sa mai fie nimic si ca noi suntem tara tuturor posibilitatilor. Si mereu am fost surprinsa. Intre timp au venit alegerile de la americani. Si au demonstrat ei ca acolo totul este posibil. Dar exista mai multe feluri de a privi "posibilul". Nimic nu se compara cu Romania.
Hai sa vedem de ce la noi este totul posibil si nu la ei.
Romania, in actuala ei forma, a inceput prin a fi trib, apoi provincie, apoi regat, am cunoscut feudalismul, comunismul, dictatura militara, democratia (nu stau sa insir toate formele-ceva cultura poate aveti si voi) incerc sa spun ca am trecut prin tot si toate spre deosebire de americani-noroc cu Vestul salbatic si cu faptul ca a gresit unu' drumul pe mare. Deci la noi este posibil.
Daca intrebi un tanar roman pe strada cine este Alexandru Ioan Cuza o sa spuna ca nu stie, daca intrebi cine este Thomas Jefferson sunt foarte mari sanse sa stie ca este pe o bancnota macar. Daca intrebi un american cine este A.I.Cuza sau Jefferson este aproape sigur ca nu stie raspunsul la nicio intrebare. Este fascinant cate informatii inutile acumulam in viata, ca sincer, pot sa traiesc si fara sa stiu cine e Jefferson. Deci la noi e posibil dar inutil.
Statul in sine, are la baza legea si aplicarea ei. Perfect, asta am invata cu totii la scoala, doar ca realitatea din Romania este alta si ar trebui sa se dea o lege sa se respecte legea. In America, legea este lege chiar daca te cheama Clinton (nu mai comentez ca nu am ce) si esti presedinte in exercitiu, chiar daca te cheama Harrison Ford si esti cunoscut in toata lumea. In Romania nu conteaza cine esti, poti sa fii si vanzatoare la buticul din colt, daca esti tupeista scapi. Deci in Romania este orice posibil.
Americanilor le-au trebuit sute de ani sa spuna "nu ma intreba cum am facut primul milion", romanilor doar 20 de ani. Deci in Romania este posibil.
In Romania se retrocedeaza pamantul de pe vremea lui Decebal si Burebista, chiar daca este PRACTIC si TEORETIC imposibil de demonstrat ca esti mostenitorul direct. Americanii nu fusesera descoperiti asa ca ei nu fac retrocedari de pe vremea pieilor rosii. Deci in Romania este posibil.
In Romania, daca vrei sa devii cetatean al acestei minunate tari, nu este nevoie sa cunosti limba romana sau istoria sau, macar, care este imnul tarii. In America, pentru obtinerea cetateniei, trebuie sa cunosti limba engleza si raspunzi unui test cu diferite intrebari (istorie, taxe si impozite, constitutie, s.a.m.d.). Poti sa devii roman fara prea multa silinta- nu ca am fii toit silitori . Deci se poate.
In timpul crizei financiare, in Romania ramai bogat sau devii mai bogat. In America, in criza financiara, devii sarac lipit, sarac, aproape sarac sau, in cel mai fericit caz-desi imi este greu sa cred, ramai la fel. Deci in Romania se poate.
Am sa incerc sa ma opresc aici, altfel cred ca scriu inca 2 saptamanii cum este posibil orice la noi si nu in America. Dar nu pot sa inchei inainte de a spune ca au si ei punctul lor forte.
Daca in Romania esti tigan (sa nu spuneti ca nu este un termen acceptat, ca eu pot sa-i spun cum vreau, aia la Bruxelles sa ii spuna rrom), maghiar/ungur (ca nici astia nu stiu cum mai vor sa li se spuna ca cica ii discriminezi), tatar, aroman, sas, moldovean, oltean sau FEMEIE, nu poti sa candidezi la presedentie. De ce? Simplu. Ai un cusur mon sher. Ba puti, ba nu poti sa spui branza, ba te misti incet, ba esti greu de cap, ba ai facut bani din bisnitza, ba trebuie sa stai la coada maturii si nu ai ce cauta la presedentie.
Daca in America esti negru (cam acum 30-40 de ani se lupta Martin Luther King cu rasismul,nu?), ai renuntat la islamism (11 Septembrie a fost acum 7 ani sau incurc eu secolele?), te-ai drogat in liceu (cel mai bun exemplu pentru cei tineri) inseamna ca esti candidatul ideal pentru presedentie. Eu ce pot sa spun acum? Se poate si la ei.
Eu ramamn aici, in eterna si fascinanta Romanie. Asta pana la anul, cand sper sa nu fie necesar sa plec in Congo si sa cer azil politic- nu fac referire la niciun partid politic in special, ci la toate in general.

Marginea prapastiei

O vorba din batrani spune ca "pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti". Nimic mai adevarat. Imi doresc, ca atunci cand trec pe langa o prapastie si vad o persoana care se agata in disperare cu mana de marginea ei, in loc sa ii prind mana si sa o trag, sa ii desfac fiecare deget in parte. Dar, din pacate, eu apuc mana si trag, iar apoi persoana se suie in carca si vrea sa mearga cu mine mai departe. Este adevarat ca atunci cand salvezi o persoana, devii responsabil si trebuie sa ai grija de ea. Dar ce ar trebui sa fac, daca acea persoana profita de mana intinsa? Ce ar trebui sa fac daca acea persoana, in loc sa spuna multumesc si sa plece, insista? Ce ar trebui sa fac cand acea persoana, in loc sa priveasca, se implica intr-o criza care nu-i a ei?
Sunt oameni care pot schimba realitatea, pot truca lucruri, pot folosi haosul in folosul lor, dar nu inteleg, ca vine un moment cand, oricat de naivi am fi, intelegem.
Dar daca oamenii aceia nu se opresc aici?
Pur si simplu ne dorim sa le fii desfacut degetele unul cate unul, chiar si atunci cand sunt sarbatori si ar trebui sa fii bunul samaritean.

Simtul ratiunii vs bunul simt

Se spune ca uneori este bine sa iti pierzi bunul simt dar sa nu pierzi simtul ratiunii. Este uimitor cum, uneori, prinsi in valtoarea lucrurilor, pierdem din vedere simtul ratiuni. Este uimitor cum gesturile marunte capata sens atunci cand nu exista unul. Este uimitor cum un zambet este inteles ca un flirt. Este uimitor cum o strangere de mana este inteleasa ca o invitatie la un contact fizic mai mare. Este uimitor cum un sfat este inteles ca o injurie. Este uimitor cum un strigat de ajutor este inteleg ca un repros. Este uimitor cum o fereastra deschisa este inteleasa ca o invitatie la interogatoriu. Este uimitor cum o strangere in brate isi pierde adevaratul sens cand nu mai vrem sa fim singuri. Este uimitor cum cladim totul in jurul nostru cu migala si credinta, timp indelungat, dar pierdem mai mult decat avem intr-o fractiune de secunda. Este uimitor cum avem puterea sa ii lovim pe cei din jur, dar nu avem taria sa o recunoastem. Este uimitor cum uneori ii creditez pe cei din jur, chiar si atunci cand spun ca nu merita, si esti surprins ca au dreptate. Este uimitor sa vezi cum primesti de la viata lucruri pe care nu le-ai cerut si esti invidiat pentru ele. Este uimitor cum acceptam lucrurile pe care nu le putem schimba, dar cum schimbam lucrurile pe care nu le acceptam. Este uimitor, uneori, nu lucrurile mici fac lucrurile mari ci invers. Este uimitor cum incercam sa lovim ca apoi sa ne folosim de ce am lovit. Este uimitor cum credem mereu ca mai mult nu poate fii, dar exista intotdeauna bonus.
Ne pierdem uneori bunul simt, ne pierdem uneori ratiunea, ne pierdem uneori si noi, dar cel mai greu nu este ca ai pierdut, cel mai greu este sa te regasesti pe tine insuti.
Este uimitor cat suntem de uimitori cand ne pierdem si bunul simt si ratiunea. Este uimitor cat suntem de uimitori cand le recapatam. Este uimitor cum intelegem prea tarziu.
Atunci ma intreb ce este mai important, bunul simt sau simtul ratiunii?