O tara in faliment

Citeam articolul prin care Nina se "supara" pe statul roman si incompetenta lui.
Noi, contribuabilii cinstiti ai acestei tari, nu putem accepta ideea ca statul roman sau oricare stat poate da faliment. Acceptam falimentul buticului din colt sau a magazinului de la scara, unde "prosperii" oameni de afaceri se vad in imposibilitatea de a se aproviziona. Asta putem accepta, un faliment la un magazinas unde marfa se vinde pe caiet, iar patronul/vanzatorul nu mai are bani si inchide pravalia.
Cum poate o tara unde mii de oameni si companii isi platesc taxele, unde exista garantii ale unei continuitati, unde exista sprijin extern, sa dea faliment?
Este adevarat ca in ultima vreme nu am mai asistat la falimente ci numai la insolvente.
Diferente majore intre acestea doua nu exista, doar ca in cazul falimentului, debitorul este executat silit si apoi radiat de la registrul comertului. Cum o astfel de procedura nu se poate aplica unei tari, pana nu se infiinteaza "registrul tarilor", ramane doar varianta insolventei.
Ce inseamna insolventa? Inseama incapacitatea unei companii (țări) de a-si mai plati datoriile, moment in care trecuta sub observatie si apoi in reorganizare sau faliment (lichidarea averii debitorului si achitarea datoriei).
Ce se intampla in cazul Romaniei? Putem oricand intra in insolventa, deoarece statul nu mai reuseste sa adune la buget sumele necesare achitarilor datoriilor.
In prima instanta, statul s-a hotarat sa trimita oameni in somaj, selectiv nu pe criterii de competitivitate ci pe criteriul "pr" (pile si relatii).
Al doilea pas a fost reducerea bugetelor la sanatate, educatie, pensii, utilitati publice (tot selectiv).
Un alt pas a fast introducerea unui impozit forfetar care a avut un efect de bumerang. Companiile de la care statul spera sa adune bani la buget si-au tras obloanele sau incearca sa le traga. Aceasta miscare a fost insotita de o greva a judecatorilor, fapt care a dus la imposibilitatea administratorilor de a-si lichida companiile imediat. In anul 2009, companiile care doreau modificari la registrul cmertului, inclusiv lichidarea, au primit termene si in anul 2011. Pana atunci ce credeti ca trebuie sa faca?
In final, Romania s-a imprumutat haotic de pe piata (banci), UE si FMI. Toate aceste imprumuturi sunt purtatoare de dobanda, chiar una substantiala.
Romania ste o tara indatorata mult pest posibilitatile ei. Chiar daca nimeni nu ne va executa silit, nu pentru ca nu pot ci pentru ca nu mai au ce sa execute silit, la un moment data va trebui sa returnam banii imprumutati.
Sa privim Romania ca pe propria casa. Avem un serviciu, aducem bani acasa, platim facturi, nu ni se opreste cablul, apa, curentul. La un moment dat, cel ce ne plateste salariul inceteaza sa o mai faca, dar noi mergem in continuare la munca. Nu mai avem bani sa platim cablul, curentul sau apa. Nu mai bem apa plata sau minerala, bem apa de la robinet (pana este inchisa), nu ma mergem la film, nu mai cumparam manusi, nu mai mancam prajituri.

Diferenta dintre noi si stat este ca pe noi statul nu ne iarta si trebuie sa platim. In cazul in care statul nu este iertat, tot noi trebuie sa platim. Poate ar trebui sa ne consideram cu totii turci, ca doar noi platim, nu?