Cartela sau abonament...la prieteni

Au trecut si sarbatorile si zecile de mesaje si telefoane catre prieteni, cunostinte, familie.
Inca sunt sub socul zilei de ieri cand oameni pe care nu i-am mai vazut de ani de zile, cu care nu am mai vorbit de aproape o viata, m-au sunat sa-mi ureze toate cele. Si tot ieri, oameni pe care-i cunosc de o viata, oameni cu care am impartit ultimii 5 lei sa ne luam o inghetata sau un suc, oameni alaturi de care am plans nopti intregi, oameni alaturi de care .... au uitat.
Viata e o curva, si nu ma feresc sa folosesc acest cuvant, o blamam cu totii, dam vina pe ea si ne plangem ca nu mai putem, ca ne doboara ratele, ca ne fugaresc creditorii, ca ne plang copii de foame, ca nu avem ce manca. Si cand toate astea ne doboara, ce facem? Sunam un prieten...
Probabil ne-am obisnuit sa avem "prieteni de cartela", cei pe care-i sunam doar cand avem nevoie de bani, o pila pentru o slujba, un umar pe care sa plangem sau un fund pentru suturi si atat.
Probabil ca avem si "prieteni de abonament", cei cu care, chiar daca nu ne vedem zilnic, putem sa vorbim orice, ne bucuram si plangem impreuna, ne imprumutam reciproc, ne incuscrim si ne nasim, si, de cele mai multe ori, ramanem prieteni pe viata.
Lucrurile cele mai scumpe in viata sunt cele care costa cel mai putin, pentru restul exista....nimic.

Oare cat tine acel credit? Ce se intampla cand se termina creditul? E de preferat un prieten cu mana-n fund sau un necunoscut cu cel mai mare cadou?
Si cati mai stim sa fim "prieteni de abonament" si nu "prieteni de cartela"?


In amintirea vremurile cand bocancii, tricoul negru si blugii rupti reprezentau MODA...chiar daca revine obsesiv.