Citeam articolul prin care Nina se "supara" pe statul roman si incompetenta lui.
Noi, contribuabilii cinstiti ai acestei tari, nu putem accepta ideea ca statul roman sau oricare stat poate da faliment. Acceptam falimentul buticului din colt sau a magazinului de la scara, unde "prosperii" oameni de afaceri se vad in imposibilitatea de a se aproviziona. Asta putem accepta, un faliment la un magazinas unde marfa se vinde pe caiet, iar patronul/vanzatorul nu mai are bani si inchide pravalia.
Cum poate o tara unde mii de oameni si companii isi platesc taxele, unde exista garantii ale unei continuitati, unde exista sprijin extern, sa dea faliment?
Este adevarat ca in ultima vreme nu am mai asistat la falimente ci numai la insolvente.
Diferente majore intre acestea doua nu exista, doar ca in cazul falimentului, debitorul este executat silit si apoi radiat de la registrul comertului. Cum o astfel de procedura nu se poate aplica unei tari, pana nu se infiinteaza "registrul tarilor", ramane doar varianta insolventei.
Ce inseamna insolventa? Inseama incapacitatea unei companii (țări) de a-si mai plati datoriile, moment in care trecuta sub observatie si apoi in reorganizare sau faliment (lichidarea averii debitorului si achitarea datoriei).
Ce se intampla in cazul Romaniei? Putem oricand intra in insolventa, deoarece statul nu mai reuseste sa adune la buget sumele necesare achitarilor datoriilor.
In prima instanta, statul s-a hotarat sa trimita oameni in somaj, selectiv nu pe criterii de competitivitate ci pe criteriul "pr" (pile si relatii).
Al doilea pas a fost reducerea bugetelor la sanatate, educatie, pensii, utilitati publice (tot selectiv).
Un alt pas a fast introducerea unui impozit forfetar care a avut un efect de bumerang. Companiile de la care statul spera sa adune bani la buget si-au tras obloanele sau incearca sa le traga. Aceasta miscare a fost insotita de o greva a judecatorilor, fapt care a dus la imposibilitatea administratorilor de a-si lichida companiile imediat. In anul 2009, companiile care doreau modificari la registrul cmertului, inclusiv lichidarea, au primit termene si in anul 2011. Pana atunci ce credeti ca trebuie sa faca?
In final, Romania s-a imprumutat haotic de pe piata (banci), UE si FMI. Toate aceste imprumuturi sunt purtatoare de dobanda, chiar una substantiala.
Romania ste o tara indatorata mult pest posibilitatile ei. Chiar daca nimeni nu ne va executa silit, nu pentru ca nu pot ci pentru ca nu mai au ce sa execute silit, la un moment data va trebui sa returnam banii imprumutati.
Sa privim Romania ca pe propria casa. Avem un serviciu, aducem bani acasa, platim facturi, nu ni se opreste cablul, apa, curentul. La un moment dat, cel ce ne plateste salariul inceteaza sa o mai faca, dar noi mergem in continuare la munca. Nu mai avem bani sa platim cablul, curentul sau apa. Nu mai bem apa plata sau minerala, bem apa de la robinet (pana este inchisa), nu ma mergem la film, nu mai cumparam manusi, nu mai mancam prajituri.
Diferenta dintre noi si stat este ca pe noi statul nu ne iarta si trebuie sa platim. In cazul in care statul nu este iertat, tot noi trebuie sa platim. Poate ar trebui sa ne consideram cu totii turci, ca doar noi platim, nu?
miercuri, 27 ianuarie 2010
luni, 25 ianuarie 2010
UNICREDIT sau ANAF
Radem in fiecare zi de oamenii care vad mai departe, radem de flacarile violet, radem de pasapoarte biometrice, radem de tot ceea ce nu intelegem. Cum nu am fost educati sa reactionam altfel in fata lucrurilor, persoanelor sau situatiilor pe care nu le intelegem, le luam in deradere.
Ni se pare prea greu de crezut ca in societatea de astazi oricine, chiar si un amarat de "pizza boy", poate sa aiba telefonul ascultat. Filmele de genul "Demolition man" ( e primul care-mi vine in minte) ne-au aratat un viitor scapat de sub control.
Anul trecut, prin Decembrie, primeam de la ANAF, in acelasi plic, 2 scrisori- prima era o somatie de plata cu termen de 14 zile, iar a adoua era decizia de inchidere a conturilor. Somatia era datata cu 14 zile in urma Deciziei. Ambele au ajuns la firma in acelasi plic. ANAF are dreptul legal de a bloca conturile unui contribuabil, fie pesoana fizica sau juridica, inainte de a verifica si de a discuta cu persoana in cauza. Prezumtia de nevinovatie sau eroarea in sistem NU EXISTA.
Azi dimineata, pe pagina de internet a unei dintre "marile" banci din Romania, ma intampina urmatorul mesaj:
In acest sens, va invitam la unitatile UniCredit Tiriac Bank S.A. la care aveti deschise conturile, in vederea actualizarii documentelor, datelor si informatiilor de identificare, pana in data de 31 martie 2010.
In caz contrar, incepand cu data de 01.04.2010, conform legii, accesul la conturile dumneavoastra va fi restrictionat temporar, pana la prezentarea la unitatile UniCredit Tiriac Bank S.A. la care aveti deschise conturile pentru actualizarea documentelor, datelor si informatiilor de identificare.
Va multumim pentru intelegere, asigurandu-va de intregul nostru suport in continuarea unei relatii de buna colaborare
UniCredit Tiriac Bank
Cum isi poate permite o persoana juridica din Romania sa restrictioneze accesul la conturile PERSONALE?
Ni se pare prea greu de crezut ca in societatea de astazi oricine, chiar si un amarat de "pizza boy", poate sa aiba telefonul ascultat. Filmele de genul "Demolition man" ( e primul care-mi vine in minte) ne-au aratat un viitor scapat de sub control.
Anul trecut, prin Decembrie, primeam de la ANAF, in acelasi plic, 2 scrisori- prima era o somatie de plata cu termen de 14 zile, iar a adoua era decizia de inchidere a conturilor. Somatia era datata cu 14 zile in urma Deciziei. Ambele au ajuns la firma in acelasi plic. ANAF are dreptul legal de a bloca conturile unui contribuabil, fie pesoana fizica sau juridica, inainte de a verifica si de a discuta cu persoana in cauza. Prezumtia de nevinovatie sau eroarea in sistem NU EXISTA.
Azi dimineata, pe pagina de internet a unei dintre "marile" banci din Romania, ma intampina urmatorul mesaj:
In acest sens, va invitam la unitatile UniCredit Tiriac Bank S.A. la care aveti deschise conturile, in vederea actualizarii documentelor, datelor si informatiilor de identificare, pana in data de 31 martie 2010.
In caz contrar, incepand cu data de 01.04.2010, conform legii, accesul la conturile dumneavoastra va fi restrictionat temporar, pana la prezentarea la unitatile UniCredit Tiriac Bank S.A. la care aveti deschise conturile pentru actualizarea documentelor, datelor si informatiilor de identificare.
Va multumim pentru intelegere, asigurandu-va de intregul nostru suport in continuarea unei relatii de buna colaborare
UniCredit Tiriac Bank
Cum isi poate permite o persoana juridica din Romania sa restrictioneze accesul la conturile PERSONALE?
vineri, 22 ianuarie 2010
Pana la noi ordine
Pana aflu ce, de ce si unde, mai schimb un pic.
Cel mai simplu e sa dau de pamant cu lucrurile care imi sunt cel mai aproape. Pot sa dau de pamant cu oamenii din jurul meu, atunci cand imi este greu, doar ca, facand asta, imi revine dificila sarcina sa ii si ridic de acolo. Sau pot sa-i las acolo, dar nu eu. Nu pot sa dau in cei din jur, nu sunt "genetic" construita sa dau cu ei de pereti. Poate doar in cazul in care trebuie sa ma apar si, atunci, dau de pereti, nu gluma.
Pot sa dau de pamant cu mine si se pare ca e cea mai simpla metoda, dar mi-o iau altii inainte. Pot sa incep sa dau cu mine de pamant doar ma cunosc destul cat sa stiu de unde sa incep si unde sa termin, doar ca intotdeauna am considerat ca este apanajul lasilor sa se lupte doar cu ei.
As putea sa fac ceea ce am facut mereu, am zambit cand totul parea negru, am bravat, am adunat invidii si nu am incercat sa-i fac pe ceilalti sa vada mai departe. Cine are ochi sa vada vede, cine nu ...si cati sunt care nu. Nu mai am puterea sa rad, nu mai am ... putere doar, oricat as cauta un alt cuvant.
As putea sa astept un umar pe care sa plang, o ureche care sa asculte tot ce am de spus, un ochi care sa vada mai departe de masca. Dar as putea doar sa astept, pentru ca stiu ca e greu de crezut ca persoana care pana ieri radea, glumea si avea un umar pentru fiecare, o ureche pentru orice of, un ochi pentru orice lacrima, acum nu mai este asa. Acum are ea nevoie.
Nu am sa astept. De fapt, nu mai astept nimic. Prietenii se masoara in sumele de bani pe care ti le imprumuta, in numarul de cluburi pe care le bate impreuna cu tine, in hainele pe care le schimba, in obiectele pe care ti le imprumuta. Prietenii nu se mai masoara in minutele, orele si zilele in care te suporta cu toate nebuniile, prietenii nu se mai masoara in lucrurile comune si in sustinere.
Poate ca societatea asta de rahat ne-a facut sa fim atat de haini si ne-a facut sa credem doar in lucrurile pe care le putem atinge, restul nu mai exista.
Lucrurile se schimba si, desi am vrut sa inchid blogul ca prima "nebunie", am renuntat la ideea asta, dar am schimbat modul in care unii sau altii pot comenta aici.
De astazi devine mult mai personal chiar daca e accesibil tuturor.
Incerc sa duc ceva la bun sfarsit, desi un blog...pare fara sfarsit.
Lupt in fiecare zi cu imboldul de a renunta. De a nu ma mai ridica din pat sa merg la birou, de a nu mai raspunde zambind la telefon, de a nu mai asculta fiecare ineptie spusa doar pentru ca sunt acolo, de a renunta la scoala, de a renunta la...multe lucruri care par inutile. Sunt inutile.
Toate lucrurile devin inutile, atunci cand cred ca s-a terminat trebuie sa intru din nou in hora si sa joc iar si sa constat ca, in final, este tot inutil.
Sunt multe si nu am puterea sa le spun. Nu ma tem ca o sa fiu judecata, sunt judecata in fiecare zi... ca am 3 lei in plus in portofel, ca merg cu masina si poluez, ca vorbesc cu cine nu trebuie, ca nu beau de-ajuns, ca mananc pizza cand ar trebui sa mananc iaurt, ca mai fac niste cursuri de parca n-am facut destula scoala, ca plec in excrusii cand altii nu au concedii.... FUCK YOU. Nu am primit nimic de pomana, nu am dat nimanui in cap, nu m-am prostituat pentru o rochie, am muncit pentru toate astea si am ras cand trebuia sa plang.
M-am oprit. Las telefonul sa sune. Raspund selectiv. Primesc mailuri. Le citesc selectiv, restul la gunoi.
Liniste.
p.s. televizorul sta cuminte pe un program turcesc si reuseste sa-mi smulga un zambet.
Un domn, trecut bine de prima tinerete, doreste sa se insoare cu o dominisoara despre care stie ca e virgina. Stupoare, la biserica afla ca domnisoara nu mai e de mult virgina si o intreaba cum a putut sa-i faca asta.
Rapsunsul ei: "o sa ma port ca o incepatoare".
Cel mai simplu e sa dau de pamant cu lucrurile care imi sunt cel mai aproape. Pot sa dau de pamant cu oamenii din jurul meu, atunci cand imi este greu, doar ca, facand asta, imi revine dificila sarcina sa ii si ridic de acolo. Sau pot sa-i las acolo, dar nu eu. Nu pot sa dau in cei din jur, nu sunt "genetic" construita sa dau cu ei de pereti. Poate doar in cazul in care trebuie sa ma apar si, atunci, dau de pereti, nu gluma.
Pot sa dau de pamant cu mine si se pare ca e cea mai simpla metoda, dar mi-o iau altii inainte. Pot sa incep sa dau cu mine de pamant doar ma cunosc destul cat sa stiu de unde sa incep si unde sa termin, doar ca intotdeauna am considerat ca este apanajul lasilor sa se lupte doar cu ei.
As putea sa fac ceea ce am facut mereu, am zambit cand totul parea negru, am bravat, am adunat invidii si nu am incercat sa-i fac pe ceilalti sa vada mai departe. Cine are ochi sa vada vede, cine nu ...si cati sunt care nu. Nu mai am puterea sa rad, nu mai am ... putere doar, oricat as cauta un alt cuvant.
As putea sa astept un umar pe care sa plang, o ureche care sa asculte tot ce am de spus, un ochi care sa vada mai departe de masca. Dar as putea doar sa astept, pentru ca stiu ca e greu de crezut ca persoana care pana ieri radea, glumea si avea un umar pentru fiecare, o ureche pentru orice of, un ochi pentru orice lacrima, acum nu mai este asa. Acum are ea nevoie.
Nu am sa astept. De fapt, nu mai astept nimic. Prietenii se masoara in sumele de bani pe care ti le imprumuta, in numarul de cluburi pe care le bate impreuna cu tine, in hainele pe care le schimba, in obiectele pe care ti le imprumuta. Prietenii nu se mai masoara in minutele, orele si zilele in care te suporta cu toate nebuniile, prietenii nu se mai masoara in lucrurile comune si in sustinere.
Poate ca societatea asta de rahat ne-a facut sa fim atat de haini si ne-a facut sa credem doar in lucrurile pe care le putem atinge, restul nu mai exista.
Lucrurile se schimba si, desi am vrut sa inchid blogul ca prima "nebunie", am renuntat la ideea asta, dar am schimbat modul in care unii sau altii pot comenta aici.
De astazi devine mult mai personal chiar daca e accesibil tuturor.
Incerc sa duc ceva la bun sfarsit, desi un blog...pare fara sfarsit.
Lupt in fiecare zi cu imboldul de a renunta. De a nu ma mai ridica din pat sa merg la birou, de a nu mai raspunde zambind la telefon, de a nu mai asculta fiecare ineptie spusa doar pentru ca sunt acolo, de a renunta la scoala, de a renunta la...multe lucruri care par inutile. Sunt inutile.
Toate lucrurile devin inutile, atunci cand cred ca s-a terminat trebuie sa intru din nou in hora si sa joc iar si sa constat ca, in final, este tot inutil.
Sunt multe si nu am puterea sa le spun. Nu ma tem ca o sa fiu judecata, sunt judecata in fiecare zi... ca am 3 lei in plus in portofel, ca merg cu masina si poluez, ca vorbesc cu cine nu trebuie, ca nu beau de-ajuns, ca mananc pizza cand ar trebui sa mananc iaurt, ca mai fac niste cursuri de parca n-am facut destula scoala, ca plec in excrusii cand altii nu au concedii.... FUCK YOU. Nu am primit nimic de pomana, nu am dat nimanui in cap, nu m-am prostituat pentru o rochie, am muncit pentru toate astea si am ras cand trebuia sa plang.
M-am oprit. Las telefonul sa sune. Raspund selectiv. Primesc mailuri. Le citesc selectiv, restul la gunoi.
Liniste.
p.s. televizorul sta cuminte pe un program turcesc si reuseste sa-mi smulga un zambet.
Un domn, trecut bine de prima tinerete, doreste sa se insoare cu o dominisoara despre care stie ca e virgina. Stupoare, la biserica afla ca domnisoara nu mai e de mult virgina si o intreaba cum a putut sa-i faca asta.
Rapsunsul ei: "o sa ma port ca o incepatoare".
miercuri, 20 ianuarie 2010
Pick one
E foarte greu sa spui care dintre cele 2 variante prezentate mai jos este mai frumoasa. Amandoua sunt impresionante, poate chiar mai impresionante decat orice alta interpretare.
Haideti sa vedem despre ce este vorba.
SAU
Nu l-am intrebat pe Mister Andrew Lloyd Webber, dar va intreb pe voi.
Care vi se pare mai impresionanta, varianta- Holyhell cu Eric Adams (solistul Manowar) sau varianta Nightwish?
p.s. sa mai spuna carcotasii ca roackerii nu stie muzica ;)
Haideti sa vedem despre ce este vorba.
SAU
Nu l-am intrebat pe Mister Andrew Lloyd Webber, dar va intreb pe voi.
Care vi se pare mai impresionanta, varianta- Holyhell cu Eric Adams (solistul Manowar) sau varianta Nightwish?
p.s. sa mai spuna carcotasii ca roackerii nu stie muzica ;)
marți, 19 ianuarie 2010
You shook me ...
De cateva zile, blogosfera e impanzita de clipul, vechi de altfel, cu Metallica cantata la tambal. Bine, blogosfera e impanzita si de flacara violet, dar asta e alta discutie.
Toata lumea se mira ce face omul acela la tambal. E ca si cum te-ai mira de cei de la metrou, care canta la chitara clasica Strauss. Atat timp cat e muzica, poate fi cantata si cu naiul si cu violoncelul, doar ca suntem noi ignoranti si nu-i auzim.
Ca o replica la tambal, va las sa-l urmariti pe un alt "nebun" ...
Toata lumea se mira ce face omul acela la tambal. E ca si cum te-ai mira de cei de la metrou, care canta la chitara clasica Strauss. Atat timp cat e muzica, poate fi cantata si cu naiul si cu violoncelul, doar ca suntem noi ignoranti si nu-i auzim.
Ca o replica la tambal, va las sa-l urmariti pe un alt "nebun" ...
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
Inca un pariu pe Alonso?
In 2005, cand Schumi era pe val si se pregatea sa castige al 8-lea titlu de campion mondial in F1, am facut un pariu nebun cu o prietena. Am pariat pe Alonso, un pilot cu doar 3 ani vechime in F1 dar care promitea enorm.
Am pariat ca va castiga campionatul in fata lui Schumi.
Miza pariului?
O plimbare cu tricoul ud, in mijlocul verii, prin fata TNB-ului.
Alonso a devenit campion, dar pariul nu a fost onorat.
In 2006, nici nu incepuse sezonul, pentru a sterge rusinea de a nu-si fi onorat pariul pierdut, prietena a insistat sa facem un nou pariu.
Din nou am pariat pe Alonso si ....a iesit campion mondial.
Miza, de data aceasta? O betie crunta, urmata de un strip-tease pe o masa dintr-un anume bar.
Am pariat de 2 ori pe Alonso, iar cineva nu si-a onorat pariurile.
Anul trecut persoana respectiva a fost la un pas de a pune pariu pe intrarea lui Schumi in plin campionat, dar spre norocul ei, din nou, reintrarea in F1 a fost amanata.
Anul acesta, cand Schumi e confirmat pentru Mercedes GP, sper sa fac din nou un pariu nebun si sa-l vad pe Alonso incununat cu al treilea titlu de campion.
Am pariat ca va castiga campionatul in fata lui Schumi.
Miza pariului?
O plimbare cu tricoul ud, in mijlocul verii, prin fata TNB-ului.
Alonso a devenit campion, dar pariul nu a fost onorat.
In 2006, nici nu incepuse sezonul, pentru a sterge rusinea de a nu-si fi onorat pariul pierdut, prietena a insistat sa facem un nou pariu.
Din nou am pariat pe Alonso si ....a iesit campion mondial.
Miza, de data aceasta? O betie crunta, urmata de un strip-tease pe o masa dintr-un anume bar.
Am pariat de 2 ori pe Alonso, iar cineva nu si-a onorat pariurile.
Anul trecut persoana respectiva a fost la un pas de a pune pariu pe intrarea lui Schumi in plin campionat, dar spre norocul ei, din nou, reintrarea in F1 a fost amanata.
Anul acesta, cand Schumi e confirmat pentru Mercedes GP, sper sa fac din nou un pariu nebun si sa-l vad pe Alonso incununat cu al treilea titlu de campion.
Anul acesta nu vor mai fii 2 tabere, Ferrari si Alonso, ci una singura, mai puternica, mai nebuna, dar mai ales latina.
Deci, draga C., te bagi la un pariu si anul acesta?
Voi ce o sfatuiti?
vineri, 15 ianuarie 2010
Cum scapi de un coleg stresant?
Discutam despre colegii cu care impartim biroul, colegii care imping aerul toata ziua, dar se plang de cat au ei de lucru, colegii care se pot "reloca" in alt birou al firmei.
In primul si in primul rand, te imprietenesti cu el. Nu intr-atat de mult incat sa ajungeti la confidente intime si nici cat sa impartiti aceeasi bere.
In felul acesta ii afli punctele slabe. Afli ce muzica ii place, dar mai ales nu-i place. Afli ce parfum ii place, dar mai ales nu-i place. Alfi despre ce-i place sa vorbeasca, dar mai ales subiectele despre care nu are nici cea mai mica informatie.
Dupa ce ai aflat toate astea, incepi prin a folosi un parfum nu chiar pe gustul lui.
Daca nu reusesti, treci la urmatorul plan. Faceti conversatie colegiala, alegand cu grija subiectele pe care el/ea nu le stapaneste.
Daca nici asa nu reusesti, cauti in frigiderul firmei o mancare uitata acolo dinainte de Revelion si o aduci in biroul tau. Te asiguri ca ti-ai uitat mirosul acasa si lasi mancarea imputita sa-si faca treaba.
Daca nici asta nu da rezultate, atunci sigur reusesti cu asta.
Daca nici asta nu da rezultate, desi la mine a functionat, poti sa incerci varianta:
P.S. Mai trebuie sa mentionez ca schimbi muzica in cazul in care-i plac greutatile?
Poti incerca manelele, daca nu te dai singur afara din birou.
In primul si in primul rand, te imprietenesti cu el. Nu intr-atat de mult incat sa ajungeti la confidente intime si nici cat sa impartiti aceeasi bere.
In felul acesta ii afli punctele slabe. Afli ce muzica ii place, dar mai ales nu-i place. Afli ce parfum ii place, dar mai ales nu-i place. Alfi despre ce-i place sa vorbeasca, dar mai ales subiectele despre care nu are nici cea mai mica informatie.
Dupa ce ai aflat toate astea, incepi prin a folosi un parfum nu chiar pe gustul lui.
Daca nu reusesti, treci la urmatorul plan. Faceti conversatie colegiala, alegand cu grija subiectele pe care el/ea nu le stapaneste.
Daca nici asa nu reusesti, cauti in frigiderul firmei o mancare uitata acolo dinainte de Revelion si o aduci in biroul tau. Te asiguri ca ti-ai uitat mirosul acasa si lasi mancarea imputita sa-si faca treaba.
Daca nici asta nu da rezultate, atunci sigur reusesti cu asta.
Daca nici asta nu da rezultate, desi la mine a functionat, poti sa incerci varianta:
P.S. Mai trebuie sa mentionez ca schimbi muzica in cazul in care-i plac greutatile?
Poti incerca manelele, daca nu te dai singur afara din birou.
Me Batman, Batman
Sutana neagra imi lipsea, ca-n rest le-aveam pe toate.
Dupa ce m-am mutat cu surle si trambite in noua casa, dupa ce am inundat vecina de la etajul superior, deci implicit m-am inundat singura pe tavan, a venit vremea gazelor.
Dupa montarea plitei de aragaz, si dupa aproape 3 saptamani de locuit in casa noua, au inceput scurgerile de gaze. Le-am depistat cu nasul cel fara miros. Cum nu ma pricep la cifre si nu am lociga nici cat un soarece de laborator, nu m-am gandit sa urmaresc contoarul pentru a-mi demonstra nebunia. M-am bazat strict pe mirosul "lipsa" ce-mi depista in fiecare dimineata miros de gaze in bucatarie. Am senzor doar ca sa nu spun ca nu am.
Sun luni seara la domnii de la Distrigaz sa le spun ca am scurgeri de gaze. Intr-o ora vine echipa formata din 2 nenici la usa. Mai trebuie sa spun ca m-am minunat de cat de repede s-au miscat?
Dupa ce le spun ce si cum, imi cer un pahar cu apa. Intai m-am gandit ca le este sete, dar nu, ei dorea apa pentru a-mi verifica instalatia.
Cum se verifica instalatia de gaze?
-metoda noua- cu aparat de masurat- stricat, de obicei;
-metoda traditionala- cu sapun si apa.
Folosind metoda "sapun si apa" imi manjesc toate tevile cu clabuci si asteapta sa vada unde se umfla. In acelasi timp, ma anunta ca daca depisteaza vreo problema imi inchid gazele iar eu trebuie sa chem o firma autorizata sa-mi remedieze problema.
Atunci ce mama ciorilor mai cauta ei la mine? Sa verific cu apa si sapun pot si eu, sa chem o firma pot si eu, atunci ei pentru ce naiba sunt platiti?
Intr-un final, descopera ca-mi scapa gaze pe la racordul de la plita. Imi desfac ei racordul, schimba o garnitura de aluminiu cu una de cauciuc, strang racodrul la loc si pleaca.
Minunat.
Doua zile a tinut minunea. A doua zi, toata casa miroasea a gaze, contoarul, pe care am avut grija sa-l verific dimineata, se miscase, iar eu ma gandeam cu ma transform in Batman.
Nu am mai sunat la Distrigaz, ca doar aveam si eu acasa apa si sapun.
Problema? Racordul "strans" de cei de la Distrigaz se putea desface si de un copil de 2 ani pentru ca nu era strans.
In cazul in care aveti probleme la instalatia de gaze, in cazul in care va transformati subit in Batman sau Superman si zburati, stati linistiti, Distrigazul nu-si asuma raspunderea pentru deficiente in functionare. Este numai raspunderea utilizatorului pentru deficiente de utilizare.
Sutana o fii sa poti zbura sau sa vezi popa la cap?
Dupa ce m-am mutat cu surle si trambite in noua casa, dupa ce am inundat vecina de la etajul superior, deci implicit m-am inundat singura pe tavan, a venit vremea gazelor.
Dupa montarea plitei de aragaz, si dupa aproape 3 saptamani de locuit in casa noua, au inceput scurgerile de gaze. Le-am depistat cu nasul cel fara miros. Cum nu ma pricep la cifre si nu am lociga nici cat un soarece de laborator, nu m-am gandit sa urmaresc contoarul pentru a-mi demonstra nebunia. M-am bazat strict pe mirosul "lipsa" ce-mi depista in fiecare dimineata miros de gaze in bucatarie. Am senzor doar ca sa nu spun ca nu am.
Sun luni seara la domnii de la Distrigaz sa le spun ca am scurgeri de gaze. Intr-o ora vine echipa formata din 2 nenici la usa. Mai trebuie sa spun ca m-am minunat de cat de repede s-au miscat?
Dupa ce le spun ce si cum, imi cer un pahar cu apa. Intai m-am gandit ca le este sete, dar nu, ei dorea apa pentru a-mi verifica instalatia.
Cum se verifica instalatia de gaze?
-metoda noua- cu aparat de masurat- stricat, de obicei;
-metoda traditionala- cu sapun si apa.
Folosind metoda "sapun si apa" imi manjesc toate tevile cu clabuci si asteapta sa vada unde se umfla. In acelasi timp, ma anunta ca daca depisteaza vreo problema imi inchid gazele iar eu trebuie sa chem o firma autorizata sa-mi remedieze problema.
Atunci ce mama ciorilor mai cauta ei la mine? Sa verific cu apa si sapun pot si eu, sa chem o firma pot si eu, atunci ei pentru ce naiba sunt platiti?
Intr-un final, descopera ca-mi scapa gaze pe la racordul de la plita. Imi desfac ei racordul, schimba o garnitura de aluminiu cu una de cauciuc, strang racodrul la loc si pleaca.
Minunat.
Doua zile a tinut minunea. A doua zi, toata casa miroasea a gaze, contoarul, pe care am avut grija sa-l verific dimineata, se miscase, iar eu ma gandeam cu ma transform in Batman.
Nu am mai sunat la Distrigaz, ca doar aveam si eu acasa apa si sapun.
Problema? Racordul "strans" de cei de la Distrigaz se putea desface si de un copil de 2 ani pentru ca nu era strans.
In cazul in care aveti probleme la instalatia de gaze, in cazul in care va transformati subit in Batman sau Superman si zburati, stati linistiti, Distrigazul nu-si asuma raspunderea pentru deficiente in functionare. Este numai raspunderea utilizatorului pentru deficiente de utilizare.
Sutana o fii sa poti zbura sau sa vezi popa la cap?
joi, 14 ianuarie 2010
Euro la 3,8
Zvonurile din piata spun ca sunt sanse ca euro sa atinga valoarea de 3,8 Ron pana la inceputul verii.
Cum se va intampla este simplu de inteles si nu necesita cine stie ce cunostinte de economie.
De ce se intampla, iar pare simplu, doar ca nu inteleg scopul acestui joc.
Cu cat euro se duce in jos sau cu cat leul se intareste, fara o baza reala, cu atat ne adancim si mai mult in haos.
Principiul este simplu. La un curs scazut, importatorii vor sari in sus de bucurie si vor umple piata cu produse din UE, in acelasi timp, bancile vor sari sa acorde iar credite in euro.
Intrebarea este CE EXPORTA ROMANIA? Nu incerc sa tin o lectie de economie, dar daca tu scoti euro din tara...inapoi cine-i aduce? Nu intru in detalii de finante si economie, ma tem ca nu or sa inteleaga consilierii ministrului.
Cine crede ca Romania poate trai dor din exportul de Dacii si de materie cenusie se inseala.
Credeti ca exista sanse sa ajunga cursul, din nou, la 3,8 RON?
Cum se va intampla este simplu de inteles si nu necesita cine stie ce cunostinte de economie.
De ce se intampla, iar pare simplu, doar ca nu inteleg scopul acestui joc.
Cu cat euro se duce in jos sau cu cat leul se intareste, fara o baza reala, cu atat ne adancim si mai mult in haos.
Principiul este simplu. La un curs scazut, importatorii vor sari in sus de bucurie si vor umple piata cu produse din UE, in acelasi timp, bancile vor sari sa acorde iar credite in euro.
Intrebarea este CE EXPORTA ROMANIA? Nu incerc sa tin o lectie de economie, dar daca tu scoti euro din tara...inapoi cine-i aduce? Nu intru in detalii de finante si economie, ma tem ca nu or sa inteleaga consilierii ministrului.
Cine crede ca Romania poate trai dor din exportul de Dacii si de materie cenusie se inseala.
Credeti ca exista sanse sa ajunga cursul, din nou, la 3,8 RON?
miercuri, 13 ianuarie 2010
Ministerul de finante si vedetele
Probabil stiti deja si nu mai este o stire noua ca Andrei din Panam(e)a a devenit consilier al ministerului de finante.
Stirea care a umplut paginile astazi este alta. Un alt don juan de romania a devenit consilier al ministerului de finante- .....tobele se aud si apare... dan bittman.
Nu am folosit litere mari dintr-un anumit motiv.
Nu constest faptul ca au priza la public, oricare ar fi acela, dar de la prezentator tv pana la cosilier prin ministerul de finante este cale lunga.
Poate nu inteleg eu bine ideea, dar nea ministru spune ca cei 2 se vor ocupa de imaginea ministerului si a lui, dar si de problemele cu populatia.
Banuiesc ca nea ministru a scapat din vedere faptul ca nu toata populatia romaniei vrea sa afle cum se face un joint sau cum se dau cu cracile in sus muierile de la apaca.
Totodata, presupun ca nea ministru a omis ca din randul populatiei fac parte si Bogdan Baltazar, Adrian Vasilescu, Florin Pogonaru, si, deloc de neglijat, Patriciu si Vantu.
Toti cei enumerati mai sus sunt parte din populatia tarii. Acesti oameni, ca si noi ceilalti muritori de stim cat fac 2x2, putem sa intrebam ministerul de finante de cate-n luna si in stele, dar vor reusi cei 2 consilieri sa ne raspunda pe intelesul nostru? Asta in cazul in care inteleg ei ceva acolo.
Astept cu interes demersurile ministerului de finante de a o angaja pe postul de consilier de imagine pe duduia Laura Andresan, deoarece am senzatia ca a scapat din vedere un target important-barbatii.
Si cand ma gandesc ca astfel de stiri scapa in presa doar datorita notorietatii persoanei in cauza si nu datorita gafelor din ministere.
Voi ce credeti ca ar trebui sa faca ministerul invatamantului, ce copil de haur cu 1,5 clase ar trebui sa angajeze pe post de consilier de imagine?
Stirea care a umplut paginile astazi este alta. Un alt don juan de romania a devenit consilier al ministerului de finante- .....tobele se aud si apare... dan bittman.
Nu am folosit litere mari dintr-un anumit motiv.
Nu constest faptul ca au priza la public, oricare ar fi acela, dar de la prezentator tv pana la cosilier prin ministerul de finante este cale lunga.
Poate nu inteleg eu bine ideea, dar nea ministru spune ca cei 2 se vor ocupa de imaginea ministerului si a lui, dar si de problemele cu populatia.
Banuiesc ca nea ministru a scapat din vedere faptul ca nu toata populatia romaniei vrea sa afle cum se face un joint sau cum se dau cu cracile in sus muierile de la apaca.
Totodata, presupun ca nea ministru a omis ca din randul populatiei fac parte si Bogdan Baltazar, Adrian Vasilescu, Florin Pogonaru, si, deloc de neglijat, Patriciu si Vantu.
Toti cei enumerati mai sus sunt parte din populatia tarii. Acesti oameni, ca si noi ceilalti muritori de stim cat fac 2x2, putem sa intrebam ministerul de finante de cate-n luna si in stele, dar vor reusi cei 2 consilieri sa ne raspunda pe intelesul nostru? Asta in cazul in care inteleg ei ceva acolo.
Astept cu interes demersurile ministerului de finante de a o angaja pe postul de consilier de imagine pe duduia Laura Andresan, deoarece am senzatia ca a scapat din vedere un target important-barbatii.
Si cand ma gandesc ca astfel de stiri scapa in presa doar datorita notorietatii persoanei in cauza si nu datorita gafelor din ministere.
Voi ce credeti ca ar trebui sa faca ministerul invatamantului, ce copil de haur cu 1,5 clase ar trebui sa angajeze pe post de consilier de imagine?
luni, 11 ianuarie 2010
Stop joc
Mi-am luat o leapsa de la Nina si cum nu se face sa refuzi o invitatie la joaca, desi am spus pas acum mult timp, o sa raspund la provocarea i.
1.Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând.
"Pentru contribuabilii care au creante fiscale mai mici de ...", trebuie sa-mi iau un Minulescu sa-l tin la birou :)
2.Fără să verificaţi, cât e ora?
13.25
3. Verificaţi!
13.20
4. Cum sunteţi îmbrăcat(ă)?
In negru din cap pana-n picioare, dar am margele mov.
5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Cifre si la un prost.
6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
Genti trantite pe birou.
7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Ieri si am fumat de la vecini.
8. Ce aţi visat ieri noapte?
Vis sau realitate...imi pazea usa de la intrare o "chestie" imbracata in hanorac negru, cu gluga trasa pe ...capul care nu exista. Dupa ce ne-am certat ca vrea sa intre in casa, mi-a spus ca a gresit apartamentul.
Azi o sa ma uit pe scara daca a nimerit apartamentul :)
9. Când aţi râs ultima dată?
Azi dimineata uitandu-ma la un nene cum incerca sa se parcheze.
10. Ce aveţi pe pereţii încăperii în care sunteţi?
Un brad din beteala si globuri...nu mi-a disparut spiritul sarbatorilor.
11. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Servetele.... o sa mi se usuce gatul si o sa tusesc rau, asa cama nevoie de servetele inainte de bautura.
12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Indiana Jones si ....ceva cu craniul :)
13. Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Da. Un nene cu care m-am intalnit in parcare, eu urcam, el cobora si, cand am ajuns cu liftul la primul etaj, el era deja acolo. Inca ma intreb cum s-a intamplat.
14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Da.
15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă!
Daca nu stim, inseamna ca nici eu nu stiu, inca.
16. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba despre o fetiţă?
Probabil Maria.
17. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
Cu siguranta Radu.
18. V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Da, dar mi-a trecut, deocamdata.
19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
Televizorul te ingrasa cu 5 kg.
20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba?
Poli pamantului, ca sa nu mai asteptam pana in 2012 si sa ne vedem de viata.
21. Vă place să dansaţi?
Mie da, nu stiu altora.
22. George Bush?
Bula.
23. Ce aţi văzut la televizor ultima dată?
Vremea.
Cine doreste, cine pofteste sa guste o leapsa a la Ninikca.
1.Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând.
"Pentru contribuabilii care au creante fiscale mai mici de ...", trebuie sa-mi iau un Minulescu sa-l tin la birou :)
2.Fără să verificaţi, cât e ora?
13.25
3. Verificaţi!
13.20
4. Cum sunteţi îmbrăcat(ă)?
In negru din cap pana-n picioare, dar am margele mov.
5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Cifre si la un prost.
6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
Genti trantite pe birou.
7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Ieri si am fumat de la vecini.
8. Ce aţi visat ieri noapte?
Vis sau realitate...imi pazea usa de la intrare o "chestie" imbracata in hanorac negru, cu gluga trasa pe ...capul care nu exista. Dupa ce ne-am certat ca vrea sa intre in casa, mi-a spus ca a gresit apartamentul.
Azi o sa ma uit pe scara daca a nimerit apartamentul :)
9. Când aţi râs ultima dată?
Azi dimineata uitandu-ma la un nene cum incerca sa se parcheze.
10. Ce aveţi pe pereţii încăperii în care sunteţi?
Un brad din beteala si globuri...nu mi-a disparut spiritul sarbatorilor.
11. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Servetele.... o sa mi se usuce gatul si o sa tusesc rau, asa cama nevoie de servetele inainte de bautura.
12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Indiana Jones si ....ceva cu craniul :)
13. Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Da. Un nene cu care m-am intalnit in parcare, eu urcam, el cobora si, cand am ajuns cu liftul la primul etaj, el era deja acolo. Inca ma intreb cum s-a intamplat.
14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Da.
15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă!
Daca nu stim, inseamna ca nici eu nu stiu, inca.
16. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba despre o fetiţă?
Probabil Maria.
17. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
Cu siguranta Radu.
18. V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Da, dar mi-a trecut, deocamdata.
19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
Televizorul te ingrasa cu 5 kg.
20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba?
Poli pamantului, ca sa nu mai asteptam pana in 2012 si sa ne vedem de viata.
21. Vă place să dansaţi?
Mie da, nu stiu altora.
22. George Bush?
Bula.
23. Ce aţi văzut la televizor ultima dată?
Vremea.
Cine doreste, cine pofteste sa guste o leapsa a la Ninikca.
vineri, 8 ianuarie 2010
Cartela sau abonament...la prieteni
Au trecut si sarbatorile si zecile de mesaje si telefoane catre prieteni, cunostinte, familie.
Inca sunt sub socul zilei de ieri cand oameni pe care nu i-am mai vazut de ani de zile, cu care nu am mai vorbit de aproape o viata, m-au sunat sa-mi ureze toate cele. Si tot ieri, oameni pe care-i cunosc de o viata, oameni cu care am impartit ultimii 5 lei sa ne luam o inghetata sau un suc, oameni alaturi de care am plans nopti intregi, oameni alaturi de care .... au uitat.
Viata e o curva, si nu ma feresc sa folosesc acest cuvant, o blamam cu totii, dam vina pe ea si ne plangem ca nu mai putem, ca ne doboara ratele, ca ne fugaresc creditorii, ca ne plang copii de foame, ca nu avem ce manca. Si cand toate astea ne doboara, ce facem? Sunam un prieten...
Probabil ne-am obisnuit sa avem "prieteni de cartela", cei pe care-i sunam doar cand avem nevoie de bani, o pila pentru o slujba, un umar pe care sa plangem sau un fund pentru suturi si atat.
Probabil ca avem si "prieteni de abonament", cei cu care, chiar daca nu ne vedem zilnic, putem sa vorbim orice, ne bucuram si plangem impreuna, ne imprumutam reciproc, ne incuscrim si ne nasim, si, de cele mai multe ori, ramanem prieteni pe viata.
Lucrurile cele mai scumpe in viata sunt cele care costa cel mai putin, pentru restul exista....nimic.
Oare cat tine acel credit? Ce se intampla cand se termina creditul? E de preferat un prieten cu mana-n fund sau un necunoscut cu cel mai mare cadou?
Si cati mai stim sa fim "prieteni de abonament" si nu "prieteni de cartela"?
In amintirea vremurile cand bocancii, tricoul negru si blugii rupti reprezentau MODA...chiar daca revine obsesiv.
Inca sunt sub socul zilei de ieri cand oameni pe care nu i-am mai vazut de ani de zile, cu care nu am mai vorbit de aproape o viata, m-au sunat sa-mi ureze toate cele. Si tot ieri, oameni pe care-i cunosc de o viata, oameni cu care am impartit ultimii 5 lei sa ne luam o inghetata sau un suc, oameni alaturi de care am plans nopti intregi, oameni alaturi de care .... au uitat.
Viata e o curva, si nu ma feresc sa folosesc acest cuvant, o blamam cu totii, dam vina pe ea si ne plangem ca nu mai putem, ca ne doboara ratele, ca ne fugaresc creditorii, ca ne plang copii de foame, ca nu avem ce manca. Si cand toate astea ne doboara, ce facem? Sunam un prieten...
Probabil ne-am obisnuit sa avem "prieteni de cartela", cei pe care-i sunam doar cand avem nevoie de bani, o pila pentru o slujba, un umar pe care sa plangem sau un fund pentru suturi si atat.
Probabil ca avem si "prieteni de abonament", cei cu care, chiar daca nu ne vedem zilnic, putem sa vorbim orice, ne bucuram si plangem impreuna, ne imprumutam reciproc, ne incuscrim si ne nasim, si, de cele mai multe ori, ramanem prieteni pe viata.
Lucrurile cele mai scumpe in viata sunt cele care costa cel mai putin, pentru restul exista....nimic.
Oare cat tine acel credit? Ce se intampla cand se termina creditul? E de preferat un prieten cu mana-n fund sau un necunoscut cu cel mai mare cadou?
Si cati mai stim sa fim "prieteni de abonament" si nu "prieteni de cartela"?
In amintirea vremurile cand bocancii, tricoul negru si blugii rupti reprezentau MODA...chiar daca revine obsesiv.
miercuri, 6 ianuarie 2010
Barbatul si femeile
Am sa ma mentin in aceeasi sfera a discutiilor despre nimic, dar din care se nasc mari adevaruri.
Probabil ca nu este cea mai buna concluzie cea cu femeile, dar nimeni nu a demonstrat contrariul, asa ca voi raman la parerea mea...
Barbatul, asemeni celui din reclama la bere, nu se bucura de nimic mai mult decat de un mare frigider plin; a nu se intelege, totusi, ca acel frigider e plin de carne. E frigiderul mult visat, plin de bere de toate felurile si toate gradele (reminiscente de pe vremea cand facea armata).
De ce are nevoie un barbat de o femeie...sau mai multe, depinde de la caz la caz?
Aparent, barbatul nu-si doreste cicaleala si nu poate suporta bla-bla-ul infinit al femeii.
Oricat de buna bucatareasa ar fi, niciodata femeia de langa el nu va gati mai bine ca mama lui... si revenim la frigiderul plin de ...
Barbatii fug de cuvantul care incepe cu "C" mai rau ca necuratul de tamaie. Asta pana cand constata ca toti cei din jur au un puradel si un catel si-si spune ca trebuie sa-si faca si el puradelul si catelul lui- si asta doar dintr-un simt al proprietatii nemasurat. Atunci cand au catelul si purcelu, nu le mai place si ravnesc dupa frigiderul de bere si plasma cu meciurile live si semintele scuipate pe jos ale celor fara puradei.
Iar o sa sara carcotasi sa-mi spuna ca sunt anumite nevoi ce numai o femeie le poate satisface. De acord, doar ca nu trebuie sa o ia si acasa.
Atunci, de ce are nevoie barbatul de femei?
Pentru ca cineva trebuie sa-i spuna barbatului ca la costum si pantof negru nu se pune niciodata o soseta alba si, nu in ultimul rand, pentru ca cineva trebuie sa-i tina minte toate codurile PIN de la carduri.
Probabil ca nu este cea mai buna concluzie cea cu femeile, dar nimeni nu a demonstrat contrariul, asa ca voi raman la parerea mea...
Barbatul, asemeni celui din reclama la bere, nu se bucura de nimic mai mult decat de un mare frigider plin; a nu se intelege, totusi, ca acel frigider e plin de carne. E frigiderul mult visat, plin de bere de toate felurile si toate gradele (reminiscente de pe vremea cand facea armata).
De ce are nevoie un barbat de o femeie...sau mai multe, depinde de la caz la caz?
Aparent, barbatul nu-si doreste cicaleala si nu poate suporta bla-bla-ul infinit al femeii.
Oricat de buna bucatareasa ar fi, niciodata femeia de langa el nu va gati mai bine ca mama lui... si revenim la frigiderul plin de ...
Barbatii fug de cuvantul care incepe cu "C" mai rau ca necuratul de tamaie. Asta pana cand constata ca toti cei din jur au un puradel si un catel si-si spune ca trebuie sa-si faca si el puradelul si catelul lui- si asta doar dintr-un simt al proprietatii nemasurat. Atunci cand au catelul si purcelu, nu le mai place si ravnesc dupa frigiderul de bere si plasma cu meciurile live si semintele scuipate pe jos ale celor fara puradei.
Iar o sa sara carcotasi sa-mi spuna ca sunt anumite nevoi ce numai o femeie le poate satisface. De acord, doar ca nu trebuie sa o ia si acasa.
Atunci, de ce are nevoie barbatul de femei?
Pentru ca cineva trebuie sa-i spuna barbatului ca la costum si pantof negru nu se pune niciodata o soseta alba si, nu in ultimul rand, pentru ca cineva trebuie sa-i tina minte toate codurile PIN de la carduri.
marți, 5 ianuarie 2010
Femeia si barbatii
Nu exista nicio conotatie sexuala in acest articol, asa ca doritorilor de senzatii tari le doresc drum bun, celorlalti lectura placuta.
Literatura, blogosfera si catele de la scara blocului abunda in comentarii privind aceasta relatie. Indiferent de cate carti a citit, cate continente a strabatut, cate diplome si cate premii are, de cate ori a fost nominalizata la premiul Nobel sau Oscar, o femeie nu e Femeie daca nu are un barbat langa ea.
De ce nu e femeia Femeie daca nu exista masculul langa ea, nu ne spune nimeni. Nici literatura, nici blogosfera si nici catele de la scara blocului nu au aflat secretul pentru care o femeie are nevoie de un barbat.
Carcotasii vor sari sa spun ca exista anumite nevoi ale femeii pe care doar un barbat le poate satisface.
Gresit. Aproape totul e pe baza de electricitate azi.
Cei mai putin carcotasi or sa spun ca asa s-a transmis genetic si femeia e programata sa aiba nevoie de un barbat langa ea.
Gresit. Genetica face minuni in jurul nostru.
Oare de ce are nevoie o femeie de un barbat langa ea?
Cred ca raspunsul este unul singur.... sa stea la coada la vulcanizare cand schimba cauciucurile de iarna la masina ei si sa care baxurile de apa pana in casa.
Voi aveti si alte variante?
Literatura, blogosfera si catele de la scara blocului abunda in comentarii privind aceasta relatie. Indiferent de cate carti a citit, cate continente a strabatut, cate diplome si cate premii are, de cate ori a fost nominalizata la premiul Nobel sau Oscar, o femeie nu e Femeie daca nu are un barbat langa ea.
De ce nu e femeia Femeie daca nu exista masculul langa ea, nu ne spune nimeni. Nici literatura, nici blogosfera si nici catele de la scara blocului nu au aflat secretul pentru care o femeie are nevoie de un barbat.
Carcotasii vor sari sa spun ca exista anumite nevoi ale femeii pe care doar un barbat le poate satisface.
Gresit. Aproape totul e pe baza de electricitate azi.
Cei mai putin carcotasi or sa spun ca asa s-a transmis genetic si femeia e programata sa aiba nevoie de un barbat langa ea.
Gresit. Genetica face minuni in jurul nostru.
Oare de ce are nevoie o femeie de un barbat langa ea?
Cred ca raspunsul este unul singur.... sa stea la coada la vulcanizare cand schimba cauciucurile de iarna la masina ei si sa care baxurile de apa pana in casa.
Voi aveti si alte variante?
luni, 4 ianuarie 2010
Cu plasa la servici
Bine v-am regasit, gasit si negasit in noul an.
Mi-am propus in noul an sa nu mai scriu subiecte politice pe blog, dar asta nu inseamna eliminarea subiectelor economice.
Una peste alta, dupa sarmalute, palinci si carnati, azi ne-am prezentat cu totii la munca, scoala sau ghisee. Orasul s-a trezit, in sfarsit, la viata.
Joi, 31 decembrie, numarai pe degetele de la o mana oamenii din oras. O liniste mormantala, un sentiment de razboi trecut, asteptarea furtunii de artificii, hibernarea...asa am simtit orasul in ultima zi a anului trecut. Dar a trecut si linistea, au trecut si sarbatorile, a trecut anul, iar noi tot aici suntem.
Ca orice roman in plina criza economica, azi dimineata mi-am facut pachetelul pentru birou.
Intrebarea care ma macina de zile bune este urmatoarea:
In ce plasa/sacosa/punga/atarnatoare trebuie sa iti cari mancare la birou?
Cum nu se mai poarta sifonierele, adica gentile alea mari de poti sa bagi tot sifonierul in ele, este exclusa introducerea borcanului cu ciorba in geanta.
Si atunci raman cateva variante:
-sacosa de 0.20 RON, aia din plastic transparent- imi amintesc ca in urma cu ani, radeam de lucratoarele de la Apaca ca plimba mereu dupa ele pungi de plastic. Era imposibil sa vezi o femeie pe strada fara renumita punga de plastic. Cum nu mai este la moda punga de plastic pe care sa scrie...orice... mai putem sa ne aducem mancarea la birou (indiferent de unde lucrezi, mai nou, totul se cheama birou- am mai spus asta aici) in asa ceva?
-punga de cadouri, din hartie, cu stelute sau cu "te iubesc"- este potrivita pentru a cara trei morcovi si un iaurt?
- punga branduita- in blogosfera este un trend sa arunci cu varza in cele/cei ce folosesc aceste pungi. Nu da bine sa ai punga pe care scrie Zara, iar inauntru sa ai palinca de Zalau.
Atunci ma/va intreb, in ce trebuie sa venim cu pachetelul?
Problemele existentiale nu-mi dau pace, dupa cum observati.
Mi-am propus in noul an sa nu mai scriu subiecte politice pe blog, dar asta nu inseamna eliminarea subiectelor economice.
Una peste alta, dupa sarmalute, palinci si carnati, azi ne-am prezentat cu totii la munca, scoala sau ghisee. Orasul s-a trezit, in sfarsit, la viata.
Joi, 31 decembrie, numarai pe degetele de la o mana oamenii din oras. O liniste mormantala, un sentiment de razboi trecut, asteptarea furtunii de artificii, hibernarea...asa am simtit orasul in ultima zi a anului trecut. Dar a trecut si linistea, au trecut si sarbatorile, a trecut anul, iar noi tot aici suntem.
Ca orice roman in plina criza economica, azi dimineata mi-am facut pachetelul pentru birou.
Intrebarea care ma macina de zile bune este urmatoarea:
In ce plasa/sacosa/punga/atarnatoare trebuie sa iti cari mancare la birou?
Cum nu se mai poarta sifonierele, adica gentile alea mari de poti sa bagi tot sifonierul in ele, este exclusa introducerea borcanului cu ciorba in geanta.
Si atunci raman cateva variante:
-sacosa de 0.20 RON, aia din plastic transparent- imi amintesc ca in urma cu ani, radeam de lucratoarele de la Apaca ca plimba mereu dupa ele pungi de plastic. Era imposibil sa vezi o femeie pe strada fara renumita punga de plastic. Cum nu mai este la moda punga de plastic pe care sa scrie...orice... mai putem sa ne aducem mancarea la birou (indiferent de unde lucrezi, mai nou, totul se cheama birou- am mai spus asta aici) in asa ceva?
-punga de cadouri, din hartie, cu stelute sau cu "te iubesc"- este potrivita pentru a cara trei morcovi si un iaurt?
- punga branduita- in blogosfera este un trend sa arunci cu varza in cele/cei ce folosesc aceste pungi. Nu da bine sa ai punga pe care scrie Zara, iar inauntru sa ai palinca de Zalau.
Atunci ma/va intreb, in ce trebuie sa venim cu pachetelul?
Problemele existentiale nu-mi dau pace, dupa cum observati.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)