Daca as fii pentru o zi presedinte

... si as putea sa aleg acea zi, as alege ziua de 1 Decembrie.
O zi posomorata de iarna, cu ceata apasand umerii plini de importanta, o zi in care totul este ... sau ar trebui sa fie .... ROMANESC.

Daca as fii pentru o zi presedinte, constienta ca nu pot schimba nimic in acea zi, as participa la Parada de Ziua Nationala. Chiar daca presedintele este important in fiecare zi, incarcatura emotionala si extraordinara sansa de a fi persoana careia i se da onorul depasesc orice alte atributii ale presedintelui.

Uitam sa fim romani in fiecare zi, ne amintim unde ne-am nascut cand plecam peste hotare, cand nu mai simtim mirosul de mici, cand berea nu o mai bem cu prietenii, cand usile ni se deschid mai greu. Uitam sa fim romani de Ziua Nationala. Ii asteptam pe altii sa fie romani in locul nostru.
Nu vor veni, asa cum nici noi nu putem fi nemti sau americani, asa nu pot fi nici ei romani.
Nu putem lasa doar un om sa fie roman pentru toti, nu putem sa asteptam sa ne traiasca altii sentimentele, nu putem sa-i uitam pe cei care, asemeni altora acum 20 de ani, au crezut in ceea ce au luptat si au murit pentru asta, au crezut intr-o Romanie a romanilor, au crezut ca noi nu vom uita jertfa lor in Razboiul cel Mare.

Inainte de a-i arata cu degetul pe cei ce au uitat astazi ce s-a intamplat acum 20 de ani, poate ar trebui sa ne uitam in oglinda, sa ne intrebam daca noi stim ce s-a intamplat acum aproape 100 de ani.

Daca as fii pentru o zi presedinte, as avea puterea sa ii salut pe predecesorii mei, as asculta mandra imnul tarii si as pleca la mult timp dupa ce am primit onorul de la Regimentul de Garda si Protocol "Mihai Viteazu".