Ascult de pe balcon comemorarile de la Televiziune.
Imi suna telefonul, ma uit cine este. Mama.
Au trecut 20 de ani.
In jurul pranzului, acum 20 de ani, telefonul de pe holul de la bunici a sunat rece. Am raspuns. Mama. Desi nu o vazusem de cateva zile si nu vorbisem cu ea tot de cateva zile, nu a vrut sa vorbeasca cu mine. A cerut-o pe bunica si atat.
Restul...
Nu stiu daca sunt o norocoasa ca existam atunci, nu stiu daca sunt norocoasa ca eram prea mica sa merg pe strazi, nu stiu daca sunt norocoasa ca nu am certificat de revolutionar.
Imi amintesc nebunia acelor zile si zambesc, oarecum nostalgica. Imi amintesc cearta dintre noi, copiii, legata de cine are mai multe artificii, imi amintesc mirosul de cozonaci si sarmale de pe scara blocului, imi amintesc ca ii cerusem lui Mos Gerila o alta bicicleta (primul Pegas cedase de la jumatate si voiam unul cu sha lunga..daca va mai amintiti), imi amintesc ca am furat 3 lei sa-mi cumpar o ciocolata Steluta, imi amintesc ca se facuse coada la complex si am mers toti copiii sa ne asezam- nu stiam ce se va vinde, dar era o coada si noi trebuia sa ne asezam.
Mi-o amintesc pe Nasa T. cum a iesit pe scari si a strigat ca a cazut Ceausescu. Atunci s-a oprit timpul in loc, pret de secunde, nestiind daca sa ne bucuram sau nu. Toti vecinii au iesit din bloc si au inceput sa discute, cu radioul in mana, mai fugeau la televizor, mai discutau si apoi i-am vazut pe unii plecand. Nu-mi amintesc daca s-au intors cu toti cei ce au plecat. Noi, cei mici, am revenit la jocurile noastre, la regretul ca derdelusul din coltul blocului nu avea zapada pe el (era primul an fara zapada pe derdelus, de Sarbatori), la cearta pe artificii si la cererile catre Mos Gerila.
Atunci a innebunit lumea. In blocul de pensionari militari s-au pus yale la scara, usa de la apartamentul bunicilor s-a inchis pentru prima data de cand stiam eu, de fapt toate usile de pe scara erau inchise si trebuia sa sunam sa fim primiti (eu stiam ca pui mana pe clanta si intrii-asa era pana atunci), oamenii ascultau la radio si televizor in continuu, la complex nu a mai fost coada la bananele verzi, programul meu de joaca afara a fost redus si nu mai aveam voie sa plec din fata blocului, iar de la Policolor se auzeau bubuituri ("mama ce pocnitori mishto au aia" ne gandeam noi)
Nu-mi amintesc fetele parintilor atunci...
7 comentarii:
tv, Dinescu, Caramitru, Roman, apoi mama venind ingrozita de la manifestatia din Pta Revolutiei, tata fericit cu urechea lipita de "Europa Libera", cadavre goale, miros de gloante, un eolicopter din care se tragea pe blocuri ca=-n filme, trasoare colorate veghiindu-mi somnul de copil de 12 ani, lacrimi, Adevarul, o zguduitura groaznica de proiectil de tancheta, soare, un sentiment bun si luminos.
Apoi asteptarea sadica si infernala de a-i vedea pe Ceausesti morti pentru ca asa zicea lumea ca totul va inceta..... noaptea aceea groaznica, teama ca parintii nu mi se vor intoarce teferi acasa, sirene urland, un glont gasit in scara.
Gustul morti la tv si pe strazi. Gandul ca traiesc clipe despre care se va scrie in cartile de istorie. Si multe lacrimi.
Recapituland, Revolutia mi-a inceput cu tata venind sa deschida tv-ul si eu neintelegand de ce trebuie sa ma intrerup din ascultarea discului cu "Ciresarii", a continuat cu trupuri moarte si s-a teminat cu scurtcircuitarea mintii mele senine a vederea Ceasusestilor ucisi. Atunci s-a schimbat totul.
Pt mine a fost un film de luuuuung metraj pe care l-am vazut o noapte intrega la tv.Aveam 11 ani.
Imi amintesc fata lui Ceausescu lipita de zid.
Asa am facut mereu. I-am ucis, i-am mazilit am dat foc la conace in '907 si tot un popor mic am ramas.
Aveam doar 19 ani, o minune de fetita de numai 2 luni si vise, multe vise.
Imi amintesc ca mama i-a asezat fularul tatei la gat si i-a spus sa aiba grija de el. Am ramas cu mama si imi amintesc ca ma intrebam de ce tace.
Era o nebunie... pe strada, in case, in mintea mea... Mi-am strans copila in brate si mi-am dorit o viata mai buna peentru ea.
Au trecut 20 de ani, cu bune si cu rele. De Craciunul acela ne-am luat ratia de libertate, dar cu ce pret?
Eu imi amintesc ca atunci eram foarte micuta. era seara. eram acasa si ma uitam cu ai mei la televizorul alb-negru. vorba vine 'ne uitam' pentru ca, de fapt, nu reuseam prea bine sa deslusesc imaginile printre purici. nu intelegeam de ce se agita toata lumea. deodata s-a auzit 'bum!' ... apoi nu mai tin minte ce s-a intamplat.
Si astazi Craciunul si-a pastrat acelasi miros de portocale ca si pe vremea lui ...
@dili: si nimic nu a mai fost la fel..
@joker: si nici nu vom invata din greseli. intai ii omoram si apoi ii jidecam.
@good girl: cred ca ne-am luat prima lectie de prosteala in masa si nu ratia de libertate...
de ce a trebuit sa-i omoare de craciun? ca sa tinem minte o viata intreaga cat de pacatosi suntem?
@fanfan: bine ai venit pe aici.
craciunul inseamna miros de portocale si de brad...indiferent de ce e la tv :)
Trimiteți un comentariu