Depresie tratata cu indiferenta

Conform cercetatorilor americani si britanici, ciocolata, cafeaua si tigarile fac rau psihicului si induc starea de depresie...blablabla.
Neconform cercetatotilor americani si britanici, am sarit in marea depresie, aparent tipica varstei.
Tocmai am realizat ca a trecut anul si nu stiu cand. Nu mi-am dat seama daca s-a intamplat ceva anul acesta. Am fost mai ocupata decat Seinfeld, ocupata sa nu fac nimic, sa vorbesc despre nimic si sa astept sa treaca anul.
Probabil e depresia care apare atunci cand lupti cu toata puterea pentru ceva, obti acel ceva, te relaxezi si te intrebi incotro. Nu te uiti inapoi, nu regreti, nu ai remuscari, nu ai de ce pentru ca totul nu a fost decat un mare NIMIC.
Am devenit tot mai insensibila la surasul oamenilor pentru ca il simt fals. Am devenit insensibila la problemele lor pentru ca le nasc si amplifica din nimic. Am devenit imuna la complimente pentru ca mereu ascund ceva.
Sunt bantuita de fantomele trecutului, in cele mai diferite si stranii forme. Nu ma uit inapoi, nu regret dar reapar din ce in ce mai des atunci cand ar trebui sa fie de mult disparute.
Spre deosebire de anii anteriori, nu ma bucur ca trece anul. Nu stiu ce-mi va oferi anul viitor, dar nu cred ca .... imi poate oferi ceva mai bun. De fapt, nu mai bun ci poate doar mai usor de digerat si mai usor de trecut. Nu sufar obedienta de care dam dovada, modul in care ne aliniem frumos la coada sa cumparam cadouri, sa spunem replici celebre, sa trimitem sms-uri de sarbatori, sa cautam un vinovat cand vinovatul suntem noi. Cu cat incercam sa iesim din gloata cu atat mai mult ne afundam, si mai trece o zi in care ne spunem ca am intalnit oameni frumosi, ca am mutat muntii si ca am descoperit focul.
Singura dilema care-mi ramane este ca am reusit sa o fac de atatea ori pentru ceilalti, dar nu stiu daca voi reusi si pentru mine. Nu cred ca am puterea sa ies din mine si sa ma privesc obiectiv, sa-mi dau doua palme si sa-mi arunc un pahar cu apa rece pe ochi.