Nesimtitii revin

Miercuri, 30 Decembrie 2009, cu doar 39 de ore inainte de sfarsitul anului.
Drumul este liber, semn ca nu mai sunt multi "nebuni" la munca, vremea este frumoasa, taman buna de iesit in piata la miezul noptii.
Ajunsa la birou, deschid mail-ul sa citesc si ultimele mesaje de Craciun...stiu ca a trecut, dar tot mai primesc astfel de mail-uri.
Spuneam AICI cum fac romanii afaceri. Se pare ca nu stiu, nu ma pricep si nu voi reusi niciodata sa fac o afacere, imi lipseste abc-ul pe care il au acesti domni.
Iata ce am primit astazi de la ei :

LaPatruAce.ro - Cravate si butoni din matase Vincenzio Valente
------------------------------------------------------
Numărul comenzii: 333
Detalii comandă: http://www.lapatruace.ro/account_history_info.php?order_id=333
Data comenzii: Monday 20 December, 2009

Stimate client,

Va multumim pentru comanda. Coletul dvs a fost ridicat de FanCourier. Numarul AWB al expedierii este 32311XXX. Va multumim si va dorim o zi buna.

Comanda dvs a fost actualizată dupa cum urmează:

Stare nouă: Expediată

Dacă aveți intrebări sau comentarii pe marginea comenzii, vă rugăm să răspundeți acestui email.
Vă mulțumim că ați ales să cumpărați de la noi, vă aşteptăm să reveniți cât mai curând şi vă dorim o zi minunată în continuare.

Serviciul Clienți

LaPatruAce.ro

Mai trebuie sa spun ca livrarea, pe care o plateam eu, era garantata in 24-48 de ore? Doar ca nu se spunea nimic de momentul in care se vor hotara sa faca livrare.

Ca sa fie treaba ok pe ziua de azi, primesc un alt mail interesant:

Stimate client,

Va multumim pentru mesajul trimis. Porsche Finance Group Romania este o
organizatie care
apreciaza comunicarea directa cu clientii.

Solicitarea dumneavoastra va fi preluata pentru solutionare de catre un
operator al
Departamentului Relatii Clienti, care va reveni in cel mai scurt timp
posibil cu o
rezolutie.

Va multumim si va asiguram de intregul nostru suport!

Cu deosebita consideratie,
Porsche Finance Group Romania

Nu am cont, leasing, nici macar masina de la ei....

Imi scapa mie ceva sau asa e peste tot?

P.S. A sosit curierul cu pachetul de la Patru Ace, ar fi trebuit sa fie cadou de Craciun.

Depresie tratata cu indiferenta

Conform cercetatorilor americani si britanici, ciocolata, cafeaua si tigarile fac rau psihicului si induc starea de depresie...blablabla.
Neconform cercetatotilor americani si britanici, am sarit in marea depresie, aparent tipica varstei.
Tocmai am realizat ca a trecut anul si nu stiu cand. Nu mi-am dat seama daca s-a intamplat ceva anul acesta. Am fost mai ocupata decat Seinfeld, ocupata sa nu fac nimic, sa vorbesc despre nimic si sa astept sa treaca anul.
Probabil e depresia care apare atunci cand lupti cu toata puterea pentru ceva, obti acel ceva, te relaxezi si te intrebi incotro. Nu te uiti inapoi, nu regreti, nu ai remuscari, nu ai de ce pentru ca totul nu a fost decat un mare NIMIC.
Am devenit tot mai insensibila la surasul oamenilor pentru ca il simt fals. Am devenit insensibila la problemele lor pentru ca le nasc si amplifica din nimic. Am devenit imuna la complimente pentru ca mereu ascund ceva.
Sunt bantuita de fantomele trecutului, in cele mai diferite si stranii forme. Nu ma uit inapoi, nu regret dar reapar din ce in ce mai des atunci cand ar trebui sa fie de mult disparute.
Spre deosebire de anii anteriori, nu ma bucur ca trece anul. Nu stiu ce-mi va oferi anul viitor, dar nu cred ca .... imi poate oferi ceva mai bun. De fapt, nu mai bun ci poate doar mai usor de digerat si mai usor de trecut. Nu sufar obedienta de care dam dovada, modul in care ne aliniem frumos la coada sa cumparam cadouri, sa spunem replici celebre, sa trimitem sms-uri de sarbatori, sa cautam un vinovat cand vinovatul suntem noi. Cu cat incercam sa iesim din gloata cu atat mai mult ne afundam, si mai trece o zi in care ne spunem ca am intalnit oameni frumosi, ca am mutat muntii si ca am descoperit focul.
Singura dilema care-mi ramane este ca am reusit sa o fac de atatea ori pentru ceilalti, dar nu stiu daca voi reusi si pentru mine. Nu cred ca am puterea sa ies din mine si sa ma privesc obiectiv, sa-mi dau doua palme si sa-mi arunc un pahar cu apa rece pe ochi.

Have yourself ... more than ...

Less is more, isn't it?

No it isn't.

O tara de NESIMTITI

In Romania nu exista "clientul nostru, stapanul nostru". In Romania exista " clientul nostru, fraierul si prostul nostru".
Nu o sa ajungem niciodata in lumea civilizata, nu o sa invatam sa traim fara cozi pentru ca nu stim sa facem afaceri. Termenul de afacere, in Romania, este asociat idei de furt, smen, tras in piept si alte variatiuni. In Romania nu exista "gentlemen's agreement", nu exista scrupule, nu exista limita si nu exista afaceri. In Romania se dau tunuri, se pun tepe si se fura cu legea in mana, toate bazandu-se pe naivitatea CLIENTULUI.
In Romania, fiecare individ care fura, primeste mita, inseala in afaceri, promite si nu respecta, toti acei oameni care se vor "de afaceri" nu sunt cu nimic mai presus de bisnitari din fata de la Patria, de pe vremea lui Nea Nicu.
Am scris cum poti sa primesti o

tunsoare cu toti nervii din lume

, am scris de si am promis sa nu mai fac reclama..oricum ar fi ea, tot reclama se cheama.
Acum o saptamana, o colega de birou a facut o comanda online. Desi promisa livrarea in 24de ore, comanda a ajuns in mai mult de 48 de ore. Motivul intarizerii? Nu a primit niciun raspuns.
Luni m-am hotarat sa fac si eu o comanda online. O sa spuneti de ce nu merg la magazin. Raspunsul este simplu- cu 3 zile inainte de Craciun, numai in magazine nu-mi doresc sa fiu.
Pe site se "promite" livrarea in 24 ore prin
Fan Curier.
Astazi, miercuri, la 48 de ore de la comanda, sun la magazinul on line
"La patru ace"
sa intreb ce s-a intamplat cu comanda. Mi se raspunde la telefon si mi se spune ca nu este la birou, sa revin.
Dupa 2 ore, sun din nou. "Domnul" respectiv imita robotul telefonic si inchide.
Se pare ca nu mai exista limite in ceea ce priveste NESIMTIREA.
Nu, nu am platit online, am preferat sa platesc la livrare.
In ultimele 2 luni, am tot cumparat produse online, produse de o valoare mult mai mare, dar niciodata nu m-am lovit de o asemenea nesimtire.
As dori sa anulez comanda, dar ma tem ca "robotul" nu o sa inteleaga ce spun.
Daca asa vor sa faca afaceri, in vremurile acestea, chiar ma bucur ca a venit criza, poate mai scapam de nesimtititi, oportunisti si manageri dupa ureche.

Too young to die, too old to try ... 20 years ago.

Ascult de pe balcon comemorarile de la Televiziune.
Imi suna telefonul, ma uit cine este. Mama.
Au trecut 20 de ani.

In jurul pranzului, acum 20 de ani, telefonul de pe holul de la bunici a sunat rece. Am raspuns. Mama. Desi nu o vazusem de cateva zile si nu vorbisem cu ea tot de cateva zile, nu a vrut sa vorbeasca cu mine. A cerut-o pe bunica si atat.
Restul...

Nu stiu daca sunt o norocoasa ca existam atunci, nu stiu daca sunt norocoasa ca eram prea mica sa merg pe strazi, nu stiu daca sunt norocoasa ca nu am certificat de revolutionar.
Imi amintesc nebunia acelor zile si zambesc, oarecum nostalgica. Imi amintesc cearta dintre noi, copiii, legata de cine are mai multe artificii, imi amintesc mirosul de cozonaci si sarmale de pe scara blocului, imi amintesc ca ii cerusem lui Mos Gerila o alta bicicleta (primul Pegas cedase de la jumatate si voiam unul cu sha lunga..daca va mai amintiti), imi amintesc ca am furat 3 lei sa-mi cumpar o ciocolata Steluta, imi amintesc ca se facuse coada la complex si am mers toti copiii sa ne asezam- nu stiam ce se va vinde, dar era o coada si noi trebuia sa ne asezam.
Mi-o amintesc pe Nasa T. cum a iesit pe scari si a strigat ca a cazut Ceausescu. Atunci s-a oprit timpul in loc, pret de secunde, nestiind daca sa ne bucuram sau nu. Toti vecinii au iesit din bloc si au inceput sa discute, cu radioul in mana, mai fugeau la televizor, mai discutau si apoi i-am vazut pe unii plecand. Nu-mi amintesc daca s-au intors cu toti cei ce au plecat. Noi, cei mici, am revenit la jocurile noastre, la regretul ca derdelusul din coltul blocului nu avea zapada pe el (era primul an fara zapada pe derdelus, de Sarbatori), la cearta pe artificii si la cererile catre Mos Gerila.
Atunci a innebunit lumea. In blocul de pensionari militari s-au pus yale la scara, usa de la apartamentul bunicilor s-a inchis pentru prima data de cand stiam eu, de fapt toate usile de pe scara erau inchise si trebuia sa sunam sa fim primiti (eu stiam ca pui mana pe clanta si intrii-asa era pana atunci), oamenii ascultau la radio si televizor in continuu, la complex nu a mai fost coada la bananele verzi, programul meu de joaca afara a fost redus si nu mai aveam voie sa plec din fata blocului, iar de la Policolor se auzeau bubuituri ("mama ce pocnitori mishto au aia" ne gandeam noi)

Nu-mi amintesc fetele parintilor atunci...

In loc de urari de sarbatori

Sunt pe punctul de a schimba ceva mare pe ceva mic. Nu stiu de ce, dar iarna pare o idee mai buna sa fie lucrurile mici. iarna si oamenii isi doresc sa fie mici, ca atunci cand aluneca pe gheata sa fie mai aproape de pamant. Nici nu vreau sa ma gandesc cum e sa cazi de la 1.90 m inaltime.

Asa este si cu ..., desi am sustinut ca una lunga este mai buna, iarna, una scurta, e numai suficienta.

Va trimit o "bucata" de iubire in loc de urarile sarbatori, si sper sa va placa.

Crowded house

A trecut o saptamana de cand m-am mutat in noua casa.
Nici nu siu cand a trecut timpul, parca mai ieri va povesteam aventurile cu banca, cu fondul de garantare si multe altele. Acum, toate astea par atat de departe incat ma intreb daca le-am trait sau doar le-am visat.
A trecut si nebunia cu zugravii, electricienii, instalatorii, a trecut pana si criza de nervi cand m-am vazut inundata chiar in ziua in care au plecat zugravii.
A ramas casa...asa cum mi-am dorit-o eu si usa larg deschisa.
Multi m-au intrebat cum e sa locuiesti singura...Habar nu am. A fost tot timpul plin aici, vizite, musafiri, prieteni...pe toti i-am intampinat cu "Bine ati venit la mine acasa".
Este incredibil de cat de putine lucruri avem nevoie pentru a gasi linistea pe care o cautam...o carte gasita acolo unde ai lasat-o acum 2 zile, o cutie in loc de masa, asa cum vrei tu, putere deplina asupra telecomenzii, dar si ... astea nu sunt importante.
Ma bucur de muzica de Craciun de la Magic FM, de o tigare fumata in mijlocul casei, de o cafea cu lapte nici prea dulce, nici prea amara si de bocanitul vecinilor de la 4, care abia acum se muta. In dormitor ma asteapta 2 genti pline cu haine, dar nu TREBUIE sa le asez acum, ci cand am eu chef, colindele se aud la radio, privesc zapada asezata pe acoperisurile caselor si simt mirosul de lemn ars in soba... vine Craciunul in casa noua.

Va invit in ...

AC/DC IN ROMANIA

Nu puteam sa fac update la postul anterior, dar ESTE OFICIAL.
Pe 16 Mai 2010, in Piata Constitutiei vom da cu ... TNT.

Pe carcotasi ii invit sa arunce un ochi aici, site-ul oficial...daca nu l-au clonat si p-asta.

Sonisphere or AC/DC

Iar umbla in targ ca vin cei de la AC/DC in Romania. Nu mai cred nimic pana nu vad pe site-ul lor scria negru pe alb Romania- Bucharest.

Tot la anul intram in circuitul Sonisphere, unde ar trebui sa-i vedem pe cei 4 la treaba...Metallica...Megadeth...Anthrax... Slayer...

Metallica a mai fost de 2 ori...dar nu-i cu suparare si a 3 oara, poate acum ajung la concert.
Slayer a mai fost, nu sunt printre favoritii mei...poate acum cativa ani
Megadeth ...hmm...



... ce mai e de spus.

Voi ce credeti, vine sau nu AC/DC in Romania in 2010?

Unde sunt?

Stiam ca legile sunt date sa fie urmate si nu demonstrate, dar se pare ca in Romania totul este posibil.
Ori mi se intampla toate numai mie ori e de la aerul rece, cert este ca nimic nu mai este asa cum ar trebui sa fie. Poate sunt obosita si mai sensibila la lucrurile acestea dar ...

vineri seara, la iesirea dintr-un magazin cu materiale de constructii, dupa ce observ la casa vecina un nene cum rupe ambalajul la o yala si o baga in buzunar, agentii de paza ma verifica pe mine de 2 ori, desi aveam numai cutii mari, deci imposibil de bagat in buzunar, iar pe nenea il lasa sa iasa linistit.

sambata seara, dupa cateva beri fara alcool, am sfidat legile fizicii si toate celelalte legi inundandu-mi vecina. Cum care vecina? Vecina de la etajul superior. Nu ati inteles? Nici eu, dar ea sustine ca este posibil ca apa sa curga in sus si nu in jos.

sambata noaptea, pe Vasile Milea, chiar langa noul mare magazin, 2 ... "tineri" in pantaloni scurti (sambata a nins prima data in acest sezon) jucau fotbal. Unul pe o parte a bulevardului, celalalt pe cealalta parte, alergand in paralel si dand mingea printre masinile care circulau....doar ce am scris de gardul mic.

duminica dimineata imi dau seama ca ce am invatat la scoala ramane valabil, si anume apa curge in jos. drept urmare a inundatie pe care i-am produs-o sambata vecinei de sus si a faptului ca a plecat definitiv zugravul din casa....am o mare pata pe tavan.

Chiar nu-mi doresc sa demonstrez pe pielea mea toate legile lui Murphy.
Voi ce ati reusit pana acum?

O gradina cu gard mic

Si ma refer la gradina aceea de sus, unde oricat ar incerca unii sa inchida poarta, gardul este mic si il sar multi.
Aproape in fiecare dimineata fac revista presei nationale. Nu-mi ia foarte mult timp sa parcurg ziarele, multe avand acelasi subiect tratat din perspective diferite.
Vinerea, insa, este o zi speciala si mai citesc un ziar. Un ziar pe care in mod normal nu-l deschid.
De ce vinerea?
Pentru ca ... daca nu ar fi de plans, este, cu siguranta, de ras. Limbajul, la limita dex-ului, este daca nu penibil pentru cel ce scrie, cu siguranta este jenant pentru cel ce citeste.

Va las sa va delectati cu TRICOLORUL.

Acum ati inteles de ce e gardul mic?

Un om normal intr-o tara anormala

In duminica alegerilor, dupa ca m-am bucurat de darurile primite de la Mos Nicolae si am servit o cafea calda, m-am asezat in fata televizorului, cat sa-mi caut cheful de a pleca spre sectia de votare.
Dau sa beau din cafea si, mai,mai sa murdaresc televizorul, cand il vad pe unul dintre candidatii la presedentie cum e strans de brat de consoarta si cum i se sopteste pe sub buze ce sa faca. Raman la parerea ca un barbat puternic are in spate o femeie puternica, dar parca femeia aceea parea, mai degraba, papusar.
Nebunia zilei de duminica a continuat cu o emisiune politica in plina zi de alegeri. Si uite cum Rudotel si alte personaje politice isi dadeau cu parerea cine ar trebui sa ne fie presedinte. Schimb postul, socata de emisiune, si ajung la un alt rudotel...omul suna la 112, in direct, sa reclame emisiunea de pe care tocmai schimbasem eu.
Scarbita de ceea ce se intampla in jur, plec sa votez. In drum spre scoala, trec pe langa un birt unse de discuta politica la un pahar de tuica puturoasa. Oameni care fusesera la vot, oameni care urmau sa voteze se certau si mai dadeau un paharel peste cap. Chiar la coltul sectii de votare. Sectie de votare intr-o scoala. Legea interzice birturile langa scoli? Asa si?
Nu am inteles de ce erau pline culoarele scolii de oameni, nu in fata listelor cu sectiile, ci pe la colturi sau in dreptul scarilor. Se dicuta politica...doar e o sectie de votare. In salile unde erau urnele, mai multi contopisti decat votanti.
Duminica seara ma asez in pat crezand ca ala cu par e presedinte.
Luni dimineata, in drum spre birou, aflu de la radio ca ala fara par e presedinte.
Cine sa va mai inteleaga, oameni buni?
Ziua de luni scoate tot ce-i mai rau din oameni. Incep injuriile, incep aratarile cu degetul, incep intrebarile si incep luptele pentru scaune.
Subit constatam ca avem o diaspora, cu drepturi asemenea noua, ROMANII. Sper din tot sufletul ca invidia si nu prostia sa-i fi manat pe toti acei care au spus ca ar trebui sa li se ridice drepturile romanilor plecati din tara. Asa cum au dreptul la vot, asa au dreptul sa trimita in Romania sute, mii sau zeci de mii de euro.
Vine ziua de marti. Inca nu se stie sigur cine e presedinte, emigrantii sunt improscati cu injuraturi, iar eu aflu ce inseamna 3 ceasuri rele.
O teava sparta, 2 muncitori de la Enel prosti, materiale noi care se strica imediat ce sunt scoase din ambalaj, vecini care se indreapta catre linistea eterna si sunt deranjati de orice tantar, niste scari prea inalte si niste picioare obosite= cazatura...
Miercuri primesc o hartie de la ANAF. Urasc plicurile acelea cu sigla ANAF, niciodata nu anunta ceva bun. Desi compania si-a platit darile la stat, datorita unei probleme din sistemul lor suntem buni de plata, asta daca nu ne inchid conturile. Repet, gresela este in sistemul lor.
In tara asta, lucrurile normale au devenit anormale si invers. Poate si noi oamenii suntem ca ele, devenim anormali cand nu mai stim cum e normali.

Je pense a vous

Festivalul Filmului Francez la Bucuresti s-a incheiat aseara cu ...

Daca aveti ocazia sa il vedeti, nu o ratati. E un film tipic european, tipic frantuzesc, un film nici greu, dar nici usor, un film...

Singurul lucru pe care nu l-am inteles, a fost de ce la Festivalul Filmului Francez de la Bucuresti, toate productiile au fost titrate in engleza?

Daca as fii pentru o zi presedinte

... si as putea sa aleg acea zi, as alege ziua de 1 Decembrie.
O zi posomorata de iarna, cu ceata apasand umerii plini de importanta, o zi in care totul este ... sau ar trebui sa fie .... ROMANESC.

Daca as fii pentru o zi presedinte, constienta ca nu pot schimba nimic in acea zi, as participa la Parada de Ziua Nationala. Chiar daca presedintele este important in fiecare zi, incarcatura emotionala si extraordinara sansa de a fi persoana careia i se da onorul depasesc orice alte atributii ale presedintelui.

Uitam sa fim romani in fiecare zi, ne amintim unde ne-am nascut cand plecam peste hotare, cand nu mai simtim mirosul de mici, cand berea nu o mai bem cu prietenii, cand usile ni se deschid mai greu. Uitam sa fim romani de Ziua Nationala. Ii asteptam pe altii sa fie romani in locul nostru.
Nu vor veni, asa cum nici noi nu putem fi nemti sau americani, asa nu pot fi nici ei romani.
Nu putem lasa doar un om sa fie roman pentru toti, nu putem sa asteptam sa ne traiasca altii sentimentele, nu putem sa-i uitam pe cei care, asemeni altora acum 20 de ani, au crezut in ceea ce au luptat si au murit pentru asta, au crezut intr-o Romanie a romanilor, au crezut ca noi nu vom uita jertfa lor in Razboiul cel Mare.

Inainte de a-i arata cu degetul pe cei ce au uitat astazi ce s-a intamplat acum 20 de ani, poate ar trebui sa ne uitam in oglinda, sa ne intrebam daca noi stim ce s-a intamplat acum aproape 100 de ani.

Daca as fii pentru o zi presedinte, as avea puterea sa ii salut pe predecesorii mei, as asculta mandra imnul tarii si as pleca la mult timp dupa ce am primit onorul de la Regimentul de Garda si Protocol "Mihai Viteazu".