Mi-e dor de Vama

Stiu ca vin sarbatorile si ar trebui sa ma gandesc la zapada, dar mi-e dor de Vama. Nu de Vama asta plina de umbrelutze si sezlonguri, de muzica house si manele, de shtrasuri si pantofi de lac, de ratatzi care nu-si gasesc locul si il fura pe a altora.
Revendic Vama pentru cei care stiu sa doarma in cort si rad dimineata cand sunt treziti de valul ce le gadila talpile, revendic Vama pentru cei care mananca clatitele cu nisip in ele, revendic Vama pentru cei care au doar hainele de pe ei in bagaj si nu sunt pudici cand fac baie in fundul gol, revendic Vama pentru prietenii pe care ii gasesti acolo si cu care poti sa bei fara sa te crezi Tarzan apoi, revendic Vama pentru cei care stiu ca valoarea nu o da masina de langa cort ci curatenia pe care o lasi la plecare, revendic Vama pentru cei care stiu ca hainele cele mai luxoase sunt blugii si treningurile, revendic Vama pentru cei care au spus mereu ca vor reveni dar, in timp, nu au mai gasit locul lor asa cum il lasasera...liber, linistit, curat, romantic, gol, prietenos, imens.
Mi-e dor de Vama cu plaja plina de corturi, cu nebuni liberi, cu chefurile lungi din noapte, cu marea curata, cu ciulinii de pe camp, cu Corsarul vechi, cu Jack batranul....si ii plang pe cei ce nu au simtit Vama asa, niciodata.