Disparitia meseriilor traditionale

Ma gandesc de mul timp la acest articol, dar nu am avut timpul necesar sa-l "arunc", tocmai pentru ca societatea in care traim ne mananca tot timpul.
Cartile postale trimise din concedii au fost inlocuite de mailuri si poze pe facebook. Pensiile sunt transferate pe card bancar, iar postasii isi rod unghiile. Norocul lor cu moda "vintage" de a mai trimite, totusi, cate o ilustrata postala de prin departari. Eu tocmai am primit una de la Machu Pichu.
Centralistele nu mai exista. Toata lumea are in buzunar un telefon mobil, iar "mufarea" din centrala se face automat printr-un server. Unele s-au reprofilat imediat in dactilografe, dar acum toti folosesc computerele si-si scriu singuri documentele. Si, cu toate astea, tot sunt multi analfabeti.
Cizmarii au disparut si ei, incet, dar sigur. Pantofii, cand se strica, se arunca la gunoi. Nimeni nu-si mai pune flecuri, cuvand ce va deveni arhaism mai devreme decat credeam.
Ziarele nu se mai tiparesc pe hartie, s-au urcat online aproape toate. Tipografii mai traiau din carti, dar si acestea se citesc acum pe ebook. Ziaristii sparg seminte si s-au transformat in comentatori de articole copiate de pe diferite siteuri.
Bijuteriile si accesoriile pentru doamne si domnisoare se fac industrial, iar cand una este etichetata "hand made" este extrem de scumpa. Imi amintesc, in copilarie, ce mai insiram margelute pentru Ucecom, ca apoi sa vad siragurile prin magazinele de artizanat. Tot hand made erau, dar nu parea ceva iesit din comun. Multe din femeile care lucrau manual acele "bijuterii" s-au reprofilat. Nu as putea spune pe ce anume.
Spalatoresele care umpleau pe vremuri autobuzele, au fost inlocuite de Whirpool si Indesit. Cine stie ce or face acum.
Am crezut mereu ca tehnica moderna nu va reusi sa duca la disparitia unor meserii sau, cu siguranta, la disparitia uneia foarte vechi.
Pana si prositutia este amenintata de vremurile noastre, desi ai crede ca aceasta este meseria "eterna". In ziua de azi, o cafea de 5 sau 10 lei este suficienta sa fure painea de la gura bietelor fete. Evident ca, in functie de valoarea cafelei, este si valoarea "manufacturii".
Si toate astea pentru ca "timpul costa bani" si "carpe diem". Macar astea au ajutat la aparitia si dezvoltarea unei noi branse, psihiatri si psihologi. Daca distrugem ceva, sa cream altceva.

Love hurts- varianta romaneasca

Acum câteva seri, venind acasă de la minunatul loc de muncă, deschid uşa şi mă sperii. M-a uit din nou la uşă, arunc un ochi în casă, parcă e canapeaua mea, televizorul meu, parchetul meu, deci nu am greşit casa. Din dormitor se auzeau gemete mai ceva ca la maratonul mondial de sex. Hait, să vezi că mi-au spart casa şi fac flotări în patul meu negru, m-am gândit, dar de ce nu au lăsat un semn la uşă, să nu deranjez!

Evenimentul nu se petrecea în dormitorul meu, mai ales că eu nu eram acolo ;), ci la vecinii mei. Şi chiar a fost maraton, de l-au auzit şi babele cu aparatele auditive închise.

Love was in the air!



Aseară, după ce am urcat şi am coborât şi am urcat, din nou, scările să ajung acasă, deschid uşa şi aud ţipete. Mă uit, din nou, la canapea, la televizor, la parchet, ale mele sunt, dar din dormitor ţipă cineva. Dacă eu nu-s în dormitor, doar nu au spart casa să se certe fix în dormitorul meu? O palmă se izbeşte de un obraz şi aud o rugăminte "nu mai da, mă, nu mai da!". Evenimentul se petrecea tot la vecinii mei, unde, cred, domnul era nemulţumit de maraton. După ce au mai zburat câteva palme, însoţite de un calm, aproape, "nu mai da", şi după câteva reproşuri adresate de el ei, scena se încheie apoteotic. Ea, probabil cu obrajii bucălaţi, îi spune lui, malaxorul de serviciu, "te iubesc, mă"! Şi eu care mă pregăteam să sun la 112, că o face ăla carne de mici şi a trecut 1 Mai.

Love hurts!



Unghiuta

Dupa o iarna lunga si multe plimbari cu RATB-ul si metroul, carora sigur o sa le duc dorul, am ramas cu unele intrebari al caror mister ma astept sa-l dezleg aici.

Am observat foarte multi barbati, de varste si etni diferite, ca au unghia de la degetul mic mai lunga decat restul.



sursa



Adica au 9 unghii roase regulamentar sau taiate in colturi sau date cu lacusor incolor, iar a 10 unghiuta, aia de la degetelul mic, e cat celelalte 9 la un loc.



De ce au barbatii doar o unghie mai lunga si doar la degetul mic?



Ce au celelalte degete de sunt nedreptatite?

Unghia aceea ar trebui sa egaleze degetul mic cu cel mijlociu si asa sa aiba 3 degete mijloci?

Sa nu-mi spuneti ca barbatii desfac diferite lucruri cu unghia aia ca ei au mereu cate o surubelnita in preajma, numai buna de desfacut orice.

Cade si varianta de a se scarpina in diverse locuri, caci pe langa faptul ca este dureros (banuiesc), societatea moderna a inventat tot felul de lucruri pentru a usura aceasta munca istovitoare a barbatilor.



Asadar, de ce poarta barbatii o unghiuta mai lunga?

Cum astazi este ziua femeii si toti barbatii se dau peste cap sau nu sa faca ceva spectaculos, as recomanda o vizita la manichiura, dar nu in zona Dorobanti.

Stiu ca in acest articol se simte frustrarea fiecarei femei careia i s-a rupt macar o data o unghie. Lor de ce nu li se rupe unghiuta???? 

O slujba, 2 joburi

Îmi plac mamele care se laudă cu fetele lor "realizate". Desigur, acestea sunt mame de fete destul de tinere, pentru că atunci e perioada de realizări şi acumulări.
Şi când spun realizări, nu mă refer la un Nobel pentru Fizică, un Pulitzer pentru Literatură, descoperirea leacului pentru SIDA sau alte astfel de banalităţi, toate din categoria "nu contează mecla".
Fetele lor au alte realizări. Au găsit un "ATM la purtator", un pic mai trecut şi acesta "le-a realizat", adică le-a luat maşina şi casă.


sursa

Fetele "realizate" se împart în 2 categorii- fete realizate şi maritate sau doar fete realizate.

Nu înţeleg unde este realizarea, după ce a luat ATM-ul acasă şi a primit şi o maşină în calitate de soţie, dar poate şi asta e o realizare.

Fetele realizate şi nemăritate, dar cu maşină şi casă, pot oricând să devină "dublu-realizate" şi să mai apară un ATM care să le ia maşină şi casă. Uneori se întamplă ca primul ATM să-şi ia jucăriile, adica maşina şi casa, înapoi şi să "de-realizeze" fata.

Nicio mamă de "fată realizată" nu se mandreşte cu slujba fetei, adică locul acela unde ar trebui să meargă de 3, 4, 5 ori pe săptămână şi să primească bani.



ATM-ul la purtător nu poate produce o slujbă? Adică produce una bucată maşină, una bucată casă, dar o amărâtă de slujba nu poate? Exista, normal, slujbe şi slujbe, joburi şi joburi, şi poate se găseşte una şi pentru "fetele realizate".

O veni şi ziua când o să auzim mamele cum se laudă "am o fată realizată, are casă, are maşină, are job la blo"? Are job, dar nu de COR.

Intrebarile barbatilor

Aud tot mai des ca femeile sunt complicate, ca nu pot fi intelese, ca se pierd in detalii. Desigur, aprecierile aceste vin din partea domnilor care nu stiu ca exista cateva intrebari care nu se pun unei femei.
De ce nu se pun aceste intrebari?
Pentru ca ele rasuna in urechea femeii sub o alta forma si nu asa cum sunt puse de catre barbati. Poate ei le adreseaza cu toata naivitatea din dotare, dar stim ca mintea unui barbat e o linie dreapta, iar a unei femei o mazgalitura de copil pe hartie.


sursa



Cand un barbat intreaba o femeie "Cati ani ai?", femeia aude "Esti cam trecuta. Ai inceput sa folosesti cremele pentru riduri?".

Desigur, lucrurile se schimba cand o femeie intreaba o femeie "Cati ani ai?", si atunci femeia aude "Dar tu nu mai imbatranesti?".

Cand un barbat intreaba o femeie "Cate kilograme ai?, femeia aude "Pana la batranete nu mai incapi pe usa".

Daca o femeie intreaba o alta femeie "Cate kilograme ai?", ceea ce aude femeia este "Ce rochie superba ai".

Probabil cea mai interesanta intrebare adresata de un ... barbat (am sa-i spun asa, desi daca pune aceasta intrebare, este cert ca nu a devenit barbat) este "Cati barbati au fost inaintea mea?".

Aici este simplu, aceasta este intrebarea la care "sansele" ca raspunsul sa fie cel adevarat, sunt minime. Cu toate acestea, exista barbati care intreaba si nu stiu daca le place sa fie mintiti frumos sau doar sunt masochisti.

Daca spui ca este primul, nu te crede si esti mincinoasa in ochii lui.

Daca spui ca este al doilea, parca este mai aproape de adevar si este un raspuns acceptat de barbat.

Daca faci fatala greseala de ai spune ca inaintea lui au fost "n+1" (unde "n" este o variabila inte 2 si 100000000) barbati, esti o "femeie mult prea experimentata" (a se citi c@#va).

Asadar, doamnelor, nu sunteti voi de vina ca mintiti sau sunteti "insultate".

Asadar, domnilor, trebuie sa tineti minte sa nu puneti anumite intrebari doamnelor, mai ales celor pe care vreti sa le mai vedeti si maine.

Dar cine stie, poate astea sunt noile metode de "dat papucii", mai moderne decat simplul "nu te mai iubesc".

Pe sticla

Stiti cladirile acelea mari, din sticla, in care ajungem toti sa ne dorim sa lucram?
Suntem amagiti cu idea ca acolo exista o alta lume, care vorbeste altfel, care se imbraca altfel, care mananca altfel, care castiga mai mult.


sursa



Nu exista o alta lume, exista o lume plina de reguli si regulamente, iar cand te abati de la ele, esti, de obicei, regulat.

Oamenii aceia nu vorbesc altfel, vorbesc cu aceleasi cuvinte ca noi, doar ca au darul de a aseza cuvintele in propozitie astfel inca sa nu intelegi nimic. Sunt acei oameni care reusesc sa vorbeasca 20 de minute fara sa spuna nimic, dar cat de frumos au spus nimic.

Nici nu se imbraca atfel. Din pacate, se imbraca toti la fel devenind grup si nu indivizi, cu costume inchise la culoare, indiferent de sex. Ce poate fi mai sexi decat o femeie in costum gri, negru sau bleumarin? Un grup de femei in costume gri, negre sau bleumarine.



De mancat, mananca la fel ca noi, mai un mic, mai o salata, mai o rabdare prajita. Unii au prostul obicei sa manance mult rahat, dar nimeni nu e "etern" la locul de munca, si sfarsesc prin a se afunda in propriile "dulciuri".

Ceea ce mai au ei in comun, si nu apare in niciun manual de "business attitude", este lipsa bunului simt.
 Nu ma refer la faptul ca se apuca sa tipe ca nesimtiti la diferite persoane, indiferent de sex sau varsta, desi asta mi se pare o apucatura pur "sclavagista", nu ma refer nici la nesimtirea de a te face prost in fata daca gresesti, desi nici ei nu sunt perfecti, ci ma refer la bunul simt fata de ei si imaginea lor.
Poate reusesc sa inteleg un om care se descarca la birou si mai ridica tonul, dar nu ii inteleg pe cei ce folosesc cuvinte vulgare.
Nu-i inteleg nici pe cei ce poarta costume Armani, dar cand ies de la toaleta nu se spala pe maini.
Clar nu-i inteleg nici pe cei ce, in timp ce vorbesc cu un client, folosesc toaleta cu mult zgomot.
Clar nu-i inteleg nici pe cei care, dupa ce au folosit toaleta timp indelungat, intra in graba intr-o sedinta unde raspandesc "aroma".
Poate ar trebui sa-i inteleg pe cei ce se scobesc in nas si apoi intind mana sa dea noroc.
Toate astea sunt vazute si nu povestite, din pacate, toate astea sunt facute de acei minunati "locuitori" ai cladirilor din sticla, de cei pe care unii ii invidiaza.

Isn't it ironic

Ca urmare a articolului de ieri, am fost apostrofata ca vorbesc vulgar, ca aam scazut nivelul, ca nu asa ar trebui sa vorbeasca o doamna. Eu am intrebat care doamna, dar ... Lasand gluma la o parte, apostrofarea a fost facuta pe mess si nu aici, asa cum mi s-ar fi parut normal.
Am recitit ce am scris si nu gasesc nimic vulgar in el, dar poate ma insel eu. Exista nuante, exista trimiteri, dar asta tine de imaginatia fiecaruia.
Nu ma pot face vinovata ca orasul din Croatia poarta acel nume.
Nu ma fac vinovata nici de gandirea oamenilor, nici de cautarile lor pe internet sau de ceea ce-i anima.
In schimb, ma fac vinovata ca mai cred si acum ca putem sa ne schimbam,si sa renuntam la aceasta falsa si mult prea exagerata pudoare.
Banuiesc ca trebuie sa fie un sentiment placut sa faci morala, sa arati cu degetul, dar la sfarsitul zilei sa tragi draperiile, sa stingi lumina si sa cauti filmele cele mai dezbracate de pe net.
Si asta nu ar fi nimic daca persoana care se pretinde de o inalta factura morala, nu ar folosi zilnic zeci de expresii si semne nu tocmai decente.
Stiti babale care merg duminica de duminica la biserica, care iti spun ca esti nesimtita daca intri cu fusta mai scurta in biserica sau care se incrunta daca nu te inchini la fiecare cuvant, acele babe evlavioase care te trimit la ala cu coarne chiar si in curtea bisericii?
Cum sa nu tresalte inima in tine cand vezi cum sporeste numarul lor, adunand acoliti din cele mai inimaginabile locuri?

Cum se cuceresc bărbaţii

Încerc să continui lecţiile de ”educaţie rutieră“, adică orientarea în timp şi spaţiu în căutarea  masculului beta. Ştiu că mamele, şcoala, societatea te învaţă să cauţi masculul alfa, dar tot mama, şcoala şi societatea ar trebui să-ţi spună că masculul alfa e luat de mult, aşa că trebuie să te mulţumeşti cu beta.
Sunt puţine lucruri pe care trebuie să le ştie femeile, cele din zilele noastre, despre cum se cuceresc bărbaţii.
La 15 ani, o fustă un pic mai jos de fund este tot ce trebuie. Dacă se mai poate afişa şi un zâmbet tâmp, deja bărbatul băiatul este cucerit.
La 20 de ani nu se schimbă nimic, o fustă scurtă e suficientă şi dacă apare şi zâmbetul ... victorie. Desigur, nu-ţi doreşti orice "puţifrici" cu mărunţiş în buzunar, aşa că acum trebuie să înveţi să taci inteligent.
La 25 de ani, tot fusta până la fund şi tot zâmbetul tâmp. Dacă ai învăţat să taci inteligent, la vârsta asta trebuie să înveţi să-ţi laşi părerile acasă. Poţi să ai cel mai mare IQ posibil, dacă ai fusta mini, niciun bărbat n-o să te mai asculte.
La 30 de ani, deja ştii că nu contează ce păreri ai, nu contează ce IQ ai, iar fusta ar trebui să mai coboare puţin, doar nu vrei să fii penibilă. Nu-ţi permiţi să fii cârcotaşă şi să-i cauţi nod în papură, aşa că nu renunţa la zâmbetul tâmp.
La 40 de ani, dacă mai ai fusta tot până la fund, o să faci fericiţi mulţi bărbaţi ... psihiatri. Dacă ai mărit fusta, cu siguranţă ai redus cerinţele. Ştiu că e trist că renunţi la bărbatul ideal, dar el e câteva rânduri mai sus, unde se râde şi se poartă fuste până la fund.
La 50 de ani, sper să fi moştenit ceva până acum şi să mai speri la un Fernando-Juan-Carlos-Miguel-Hermano-Corazon-de-Bucuresti.
La 60 de ani, dacă nu te cheamă Israela, ocupă-te de nepoţi.
La 70 de ani, dacă nu ai învăţat să croşetezi până acum, să-ţi fie ruşine. Ai stat cu fusta până la fund toată viaţa şi acum nu ştii să faci un ciorap.
La 80 de ani sper că nu-ţi cauţi un coşciug până la fund.

Să aveţi "succesuri" şi să ne povestiţi şi nouă aventurile.