Ma mananca buricele degetelor de mult timp, dar imi place ca acel moment cand nu-mi mai ridic ochii din calculator sa-l petrec inconjurata de cana de cafea, scrumiera si un pachet plin de tigari. Imi place foarte mult sa scriu prin cafenele, nu pentru ca ma dau banii afara, nu sa privesc pe geam, ci pentru ca atunci cand sunt toata in calculator aud in jurul meu cele mai interesante povesti.
Dar acum sufar. Sufar pentru ca s-au inchis cafenele din Dorobanti. S-au inchis pentru ca i-au gasit pe chelneri cu bacsis...
Sa o iau de la capat. Niste cafenele din Romania s-au inchis pentru ca ANAF-ul a prins chelnerii cu bacsis in buzunar.
Inca nu-mi revin din socul si groaza aceasta. Trecand peste faptul ca nu sunt pe lista mea de favorite cafenelele din Dorobanti, nu au fost nici acum cativa ani cand erau la moda, dar doar pentru ca nu aveam un Bors Porsche, nu ca acum as aveam, acum sunt mai libere si apa plata cu lamaie nu mai costa cat un lingou de aur.

Sursa

In toata nebunia asta mediatica in care ni se toarna milioane de euro in urechi si ni se deseneaza scheme de spalare a banilor de nici Saligny (pentru necunoscatori, ala de a facut podul de la Cernavoda) nu le-ar deslusi, vin luptatorii luminii, ANAF-istii, si inchid o locanta pentru un bacsis de 10-20 de lei.
Eu cred ca praful de ani de zile de prin birourile respective institutii dauneaza grav sanatatii mintale a angajatilor. Stiu ca e greu sa lupti cu marea coruptie, dar sa te pui cu chelnarii mi se pare o adevarata dovada de profesionalism, rigurozitate in respectarea legilor, intr-un cuvant ... un mare FAS.
Ar trebui sa inteleg ca de acum in colo, daca nu vreau sa se inchid vreun loc care imi place, sa nu mai dau bacsis chelnarului? Pai daca nu ii dau, nu ma mai duc, ca parca nu as vrea sa fiu servita dupa 2 ore, nici sa beau din cesti sau pahare cu diferite tente de rosu, nici sa mananc supa asezonata cu deget de chelnar. Mare dilema daca sa dai sau nu. Dar hai sa impozitam bacsisul, ca fix in bacsisul chelnarilor, a coafezelor si a spalatorilor auto sta economia neagra.
Domnii si doamnele inspectori s-au uitat prea mult la filmul "It could happen to you" (tradus la noi, pentru sesiunile de pregatire de la ANAF, "Un bacsis de 2 milioane de dolari"), dar nu-i vad pe Paturica ai nostri spaland spaga mult plimbata prin bacsis. Au vazut ei ceva cu baruri si restaurante si cum se spala banii, dar au incurcat deceniu si au incurcat si personajul.
Poate data viitoare, cand le pune filmul care trebuie, nimeresc si locul si persoana, cateva sute de metrii mai la dreapta.

Statul - un mecanism al miscarii

Fara legatura cu momentul din an cand se discuta intens despre autostrazi, drumuri expres si rectificari bugetare, fara legatura cu alegerile si luptele duse in acest sens, aud tot mai multe pareri contra constructiei de drumuri, indiferent de ce fel sunt acestea, pe motiv ca acestea nu aduc bani la bugetul de stat.
Incep prin a spune ca drumurile fac parte din infrastructura unei tari si reprezinta proiectele cele mai mari si cele mai banoase, deopotriva, pe care un stat precum Romania le poate dezvolta cu finantare interna sau de la UE (unde oricum contribuim, fie ca luam sau nu bani de acolo).
De ce trebuie statul Roman sa construiasca mai multe autostrazi, drumuri expres?

Sursa

Construita fie din bani publici (inclusiv fonduri europene), fie in parteneriat public-privat, o autostrada inseamna in primul rand studiu de fezabilitate. Din acest studiu pe care statul il face traiesc firmele de consultanta/servicii. Am spus firme pentru ca un astfel de studiu nu poate fi facut de o singura firma.
Inceputa constructia unei autostrazi, aceasta implica un numar mare de oameni angajati sau nu cu acte in regula. Tot in timpul constructiei sunt consumate tone de materiale oferite de companii private. De la o constructie de autostrada ajunge sa lucreze o fabrica de ciment, o cariera de extractie sau o fabrica de utilaje. Toti angajatii din acest circuit vor cheltui bani in magazine, de unde vor cumpara zahar, paine sau mezel. Pentru aprovizionare, magazinel vor apela la fabricile de zahar, paine sau mezel, care vor produce, pe langa locuri de munca si taxe platite, o cerere in agricultura, pentru grau, trestie de zahar sau animale.
In tot acest circuit vor fi implicate si firmele de transport, deci traiesc si ei, si producatorii si distribuitorii de combustibil (ei sunt implicati chiar si cand nu exista drumuri, dar la un volum de vanzari mai mic, deci cu taxe si accize mai mici platite la buget), producatorii de ansambluri si subansambluri pentru fiecare dintre aceste ramuri, atragand la randul lor alti agenti comerciali in circuit.
Fara a face o analiza macroeconomica la virgula, trebuie spus ca toti angajatii/angajatorii de pe lant vor incasa/plati salarii si vor vira taxe la bugetul de stat, astfel incat este posibil sa regasim o crestere a incasarilor pe sanatate, asigurari sociale, TVA, accize, impozite pe venit/profit.
Evident ca persoanele care au un venit isi vor dori sa se imbrace, sa-si reinnoiasca televizorul sau aragazul, sa vorbeasca la telefon, sa mearga la teatru sau sa citeasca. Nu putini dintre ei isi vor putea intretine copiii in scoala, facultate.Cu siguranta multe persoane si firme vor recapata curajul de a intra intr-o banca si de a cere bani pentru alte proiecte.
Intr-un mod cat se poate de simplu sper ca am explicat cum genereaza bani o autostrada. Este un proiect initiat de stat, pentru ca intr-o economie, oricat de dezvoltata sau de "inapoiata" prezenta statului este foarte importanta.
Neimplicarea statului in proiecte importante, consumatoare de mari resurse financiare, impiedica agentii comerciali sa-si dezvolte business-ul.
CUM?
BNR-ul poate sa reduca dobanda pana la 0 (zero), daca nimeni nu vrea sa se imprumute, pentru ca nici agentii comerciali, nici persoanele nu au perspective pentru maine si poimaine.
Intr-o UE in care toti trebuie sa produca sau sa cumpere cat mai ieftin, productia interna nu mai este atractiva din cauza costurilor, ori ajungem sa producem orice, la pret cat mai mic, doar ca sa vindem. Evident ca vom produce cu salarii de 150 de euro/luna, in conditiile in care la produsul final se mai adauga si consturile/timpii mari cu transporul pentru a face export. Astfel este posibil sa se dezvolte doar o parte a tarii, respectiv vestul, pentru ca de acolo sunt cele mai mici consturi pentru export.
Macroeconomia este asemenea unui mecanism de ceas, unde statul este roata cea mare care pune in miscare restul rotitelor. Fiecare dintre ele este importanta, dar daca nu exista putere de punere in miscare de la roata cea mare, respectiv statul, intregul mecanism stagneaza.
Nu in ultimul rand, constructia de autostrazi genereaza cele mai mari spagi pentru ca acolo sunt cei mai multi bani, de la atribuirea contractelor pana la alegerea furnizorilor de materii prime. Tot pe acest lant al spagilor vor putea intra in hora si producatorii de combustibil, speculantii din imobiliare, producatorii de energie, furnizorii de servicii, etc.
In lipsa implicarii, ne uitam uimiti la cursul valutar cu este jonglat de speculantii internationali, asteptand momentul in care isi vor lua "jucariile" si se vor muta pe o alta moneda cu dabanzi mai bune, vom privi impasibili cum cetatenii tarii pleaca pe alte meleaguri producand pentru state bunastare. Ori, ca stat simti o diferenta cand incasezi taxe de la mai putini cetateni, mai putini si mai speriati agenti economici. Si, nu in ultimul rand, cu cat produci mai mult, cu atat poti castiga mai mult, indiferent ca discutam de spaga, taxe, imagine, recunoastere sau bunastare.

Come to Romania, the land of opportunists

În ciuda titlului, acest articol este scris în română, pentru a-i obișnui pe cei ce doresc să vină aici cu limba română. Deși sunt tentată să spun că nu mai există loc pentru oportuniști pe meleagurile noastre, o vorbă din popor spune că există loc pentru toată lumea, iar lumea oportuniștilor este atât de mare.
Acum mulți ani, discutam cu o persoană mult prea informată și mult prea plimbată prin lume despre sistemul bancar românesc, la nivel său superior. Nu-mi mai amintesc cine ne conducea la acel moment, nu este relevant pentru că lucrurile, din acest punct de vedere, nu s-au schimbat aproape deloc.
Revenind, nedumerirea acelei persoane era cum poate să fie remunerat guvernatorul Băncii Naționale a României cu mul mai mult decât președintele FED (pentru cei ce nu știu, FED este banca centrală a Statelor Unite). Cum respectiva persoană vorbea în cunoștință, având informații concrete și corecte, mi-a fost greu să-i ofer un argument în favoarea guvernatorului nostru.
Cum discuția era despre sistemul bancar, o altă nedumerire a persoanei respective era cum pot fi remunerați președinții băncilor ce activau pe piața românească la același nivel, dacă nu chiar superior, celor care activau pe piețe mult mai dezvoltate și stabile. Din nou, nu am avut niciun argument în favoarea sistemului nostru, nu că aș fi fost eu purtătorul de cuvânt al președinților de bănci.
Norocul meu este că nu m-am întâlnit zilele aceste cu respectiva persoană a cărei nedumerire ar fi fost remunerațiile și primele domnilor de la ASF.
Sunt de părere că remunerațiile celor aflați în locuri/funcții unde tentația este extrem de mare ar trebui să fie suficient de consistentă astfel încât să nu existe loc de ”atenții”. Desigur, trebuie să păstrăm proporțiile, chiar dacă nu la nivel local sau regional, dar trebuie să le păstrăm. Nu putem compara un guvernator dintr-o țară unde băncile și IFN-urile (Provident este un IFN - instituție financiară nebancară) sunt destul de mici și cu active pe măsură cu un guvernator peste giganți, cu active de 10 ori mai mari , nu putem compara un președinte al unei autorități financiare dintr-o țară unde nu există bursă decât cu titlul cu unul dintr-o țară unde se face prețul grâului la nivel mondial.
Desigur, fie că vorbim de mediul public sau privat, accederea în astfel de poziții este o chestiune de lobby, urmată  apoi de experiență, dacă mai este nevoie. Probabil mulți nu vor fi de acord cu introducerea mediul privat în această ecuație, dar și mediul privat este condus de lobby și apoi de experiență, este suficientă o privire în jur.

Privatizam RADET-ul?

RADET-ul (regia autonoma de distributie a energiei termice) a ramas printre ultimii colosi din domeniul utilitatilor care nu a fost propus la privatizare. Cum nu acopera decat Bucurestiul, poate parea neimportant, dar tinand cont ca 10% din populatia tarii se afla aici, si tot 10% din numarul gospodariilor se afla tot aici,  deja devine interesant Radet-ul.
Dar cum poti sa privatizezi o companie care si-a pierdut foarte multi clienti care au optat pentru centrale, deci au trecut la gaze (furnizorul de gaze a fost privatizat) sau folosesc repartitoare, deci reduc consumul (o companie cu consum redus, nu este atractiva la privatizare)?
Cum? Campanii media.
De aproximativ 2-3 ani au inceput campaniile media care incurajeaza racordarea la sistemul Radet.
Scurt exercitiu de memorie: ce se intampla in urma cu cativa ani, inainte de a se privatiza furnizorul de gaze? Eram incurajati sa ne cumparam centrale si sa fugim de preturile mari de la Radet. Media ne prezenta calcule comparate care conduceau catre concluzia ca este mai rentabil sa te incalzesti cu gaz decat cu carbune.
Acum media ne prezinta alte calcule fantezist-comparative intre incalzirea oferita de Radet si celelalte variante.
Cum am prostul obicei sa ma uit mai atenta la lista de intretinere decat la televizor, realitatea este alta.
Locuiesc intr-un bloc vechi, unde vecinii au decis sa nu-si puna repartitoare la caldura, asadar platesc cat vine factura, chiar daca au calorifere infundate.
Iarna trecuta, realitatea de pe hartia din scara blocului era urmatoarea: factura la caldura pentru apartamente cu aceeasi suprafata 300-400 Ron, factura mea pentru tevile comune 40 Ron. Cum nu sunt rezistenta la frig si nu-mi place sa ma trezesc cu nasul inghetat, factura maxima la gaze a fost de 120 Ron, adica am platit 160 Ron caldura (si apa calda si cafeaua facuta la aragaz, dar nu mai fac si calculele privind diferenta dintre apa rece platita de mine si cea calda platita de restul). Intre 160 si 300-400 este o diferenta substantiala, in conditiile in care avem acelasi grad de confort, mai putin la buzunar.
In cazul celor cu repartitoare, care au optiunea sa inchida caldura, daca doresc, tot iarna trecuta, si tot vazut cu ochiul pe lista de intretinere si simtit in casa parintilor, factura la caldura a fost de maxim 250 Ron.
Diferentele apar in lunile de inceput si sfarsit de iarna, cand cei bransati la Radet, fara repartitoare, fie nu au caldura si consuma gaze sau lumina sa se incalzeasca, fie stau cu geamurile deschise cand afara sunt pese 10 grade si platesc caldura ca in mijlocul iernii (posibil ca de la ei sa fie mai cald afara). Cei cu repartitoare, chiar daca incep iarna cu gaze si lumina, nu platesc in aprilie caldura pe care altii o dau afara pe geam.
Asadar, ma amuz de toate aceste campanii care ne spun cum platesc cei cu centrale sau repartitoare mai mult decat cei care primesc, cuminti, cat vrea Radet-ul sa le dea caldura, chiar si in luna lui Mai. Astept cu interes momentul in care "agentul termin" o sa fie pe lista scurta a propunerilor pentru privatizare, pana atunci, cat mai agresive campaniile media, ca nu am inteles inca avantajele unor facturi mai mari.

p.s. ca tot spuneam in articolul anterior ca m-am pricopsit cu blocul reabilitat gratis (ca-s in sectorul lui Chiliman), nu mai spun cat platesc acum gazele, comparativ cu vecinii care au stat cu geamurile deschise de Craciun, ca daca spun 30 Ron nu ma credeti.

Dam orice, numai sa ne bagati

Am tot spus pe aici de ce-mi place Romania si de ce altfel decat in alte parti.
Acum mult timp scriam de o carte pe care am descoperit-o intamplator. Stiu, cartile sunt fictiune, dar orice fictiune are la baza un dram de adevar sau un pilon de realitate de la care pleaca. Ce exemplu mai bun decat "Codul lui DaVinci" al lui Brown poate sa fie in sustinerea afirmatiei ca o carte de fictiune, bazata pe mici fapte reale, putin cunoscute publicului larg, poate naste o frenezie in randul celor slabi de inger?
Revenind la asasinii economici, aud ca se inchide contractul cu compania Bechtel. Unde anii de zile s-a platit ceva ce nu s-a facut, nu inteleg de ce ne-am oprit aici, ca doar poporul roman poate suporta. Nu-mi amintesc sa fii vazut oamenii instrada cand li s-au taiat salariile si pensiile, doar pentru a platii milioane de euro catre Bechetl.
De cativa ani de zile, nu multi, pe factura de electricitate emisa de o companie italiana, platim niste certificate verzi pentru producatorii de energie regenerabila- eoliana, solara. Cine sunt producatorii acestia? Orice companie cu cateva milioane in buzunar sau orice companie care poate lua niste imprumuturi bancare de cateva milioane. Nimic deosebit pana aici.
Noi platim certificatele verzi de care companiile au nevoie, altfel nu ar putea produce. Ca o concluzie, noi, consumatorii casnici, sustinem producatorii de energie regenerabila sa produca, dupa care le platim energia la niste preturi cu mult peste valoarea de productie. Am sa va usurez munca si am sa spun ca nu este necesar sa cautati valorile profitului unor astfel de companii. El exista si este foarte mare.
De cateva zile, pe un post de stiri, ne sunt oferite "pastile" de informatii privind aurul si cat de important este el pentru o tara, cum rezervele de aur ne pot ridica nivelul de trai, cum suntem noi pe locul 20 in lume la rezerva de aur, cum .... Cine sponsorizeaza emisiunea? Ghici ghicitoarea mea. Rosia Montana Gold Corporation este compania care se ani de zile vrea sa scoata minereul din Muntii Apuseni, dar, cel putin pana acum, nu a mai gasit curajosi care sa-i dea unde verde la exploatare. Poate pentru ca nenea Nastase era ocupat cu dosare, sau paote pentru ca deja suntem in NATO, dupa semnarea contractului cu Bechtel, si suntem si in UE, dupa semnarea contractului cu OMV. Poate doar daca ne propunem, noi ca natie, sa intram in OPEC, dar cum nu avem ce sa dam la schimb, vom semna contractul cu aurul, si am rezolvat si aceasta problema.
Am renuntat la parte din teritoriul tarii dupa niste alegeri proaste, dar macar am intrat in blocul comunist, ca altfel ce ne faceam daca ramaneam p-afara. Am dat zacamintele cui a vrut, dar am intrat in NATO, UE. Acum dam vant si soare, in traducere libera dam teren si agricultura cui vrea, ca doar nu o sa se construiasca eoliene sau fotovoltaice in varf de munte, poate mai intram pe undeva.
Dam orice, numai sa ne bage si pe noi cineva undeva. Chiar daca ne baga acolo unde spunea vorba aceea romaneasca, legata de originile nostre, numai bagati sa fim.
Ma intreb doar cine-i asasinul economic, o firmulita care flutura cateva milioane de euro pe la nasul nemancatilor din ministere sau statul, adica adunatura de nemancati, care semneaza contracte pe banda rulanta.

Ghinion curat

Vreau, nu vreau, aud zilnic la birou stirile care apar in ziarele economice. Ba o recomandare FMI, ba o recomandare a Bancii Mondiale, cert este ca toate recomandarile sunt sa se privatizeze. Ce? Orice, numai sa fie privatizat.


sursa



Anii '90 au reprezentat varful de lance al privatizarilor. Orice Gogu din strainatate venea si cumpara o fabrica devenita nerentabila pentru Guvern. Scopul era sa o faca rentabila. Finalitatea a fost terenul pe care au aparut tot felul de cladiri de birou sau locuinte.

Nu am intele nici atunci, cum nu inteleg nici acum, de ce poate cineva sa faca rentabil ceva ce nu poate Guvernul, cu toate instrumentele lui.


Si au curs privatizarile. Si au trecut si anii '90. Si a disparut si PSDR-ul, marele partid aflat la Guvernare in timpul acestor privatizari.

Se pare ca cel de-al doilea deceniu al anilor 2000 este marcat to de privatizari, la recomandarea, cum altfel, a FMI-ului sau Bancii Mondiale. Si nu stiu cum se face ca tot PSD-ul, fara R, e la guvernare.

 Curat ghinion sa fii la guvernare cand trebuie sa privatizezi cam tot ce a devenit rentabil si tot ce incurca jucatorii mari pe piata internationala. Incep sa cred ca poporul roman a fost tendentios cand i-a votat in toamna. Si nici liderii de sindicat nu au mai prins loc de parlamentari, sa lupte cu sistemul din interior. Si nici Miron Cozma nu mai are voie in Bucuresti sa planteze panselute cand se semneaza acorduri cu FMI-ul. Si nici "Draga Stolo", tehnocratul, nu ne mai poate salva de Petre Roman. Si nici prea mult formol nu mai avem sa-l impaiem pe Iliescu si sa ne ofere sfaturi despre privatizare. Si prinde si Basescu o privatizare, ca aia "mici" au fost incompetenti.
Si au trait bine pana la adanci batraneti?

Legalizarea prostitutiei

De fiecare data cand trec pe la intersectia Calea Grivita cu Buzesti, pe langa Baia Turceasca, ma uit la fetele care stau pe carosabil si fac cu mana. Vara, viteza masinii nu-mi permite sa ma uit atenta la semnul pe care-l fac ele, asa ca iarna asta m-a luminat. Nu vreau sa intru in multe detalii, cert este ca semnul lor nu este semnul universal acceptat pentru autostop.
Zona respectiva este o zona pestrita pana in maduva oaselor. Vara, cand caldura scoate sobolanii din conducte, acolo, in diagonala de fostul Cinema Feroviar, daramat in ciuda mitingurilor facute de diferite ONG-uri, se scot navetele de bere, se intorc cu dosul in sus si gata scaunele si masa. Covorul de seminte ce se asterne acolo il mai inlatura ploaia si vantul, ca, nici macar, maturatorii de la ADP nu au curaj sa treaca pe acolo. Fiecare drum pe care-l fac pe acolo in mijlocul verii, este insotit de multe rugaciuni. Mai credincioasa ca atunci nu cred ca sunt tot anul, adunat. Cu toate astea, exista destule masini care se opresc sa ... "vorbeasca" cu fetele. Si s-au inmultit masinile acolo, semn ca e criza si sunt prea scumpe fetele din cluburi.
Daca vara tinuta este sumara, reducandu-se la sutien si chiloti, iarna se mai adauga o bluzita si o fustita, minuscule, sa vada clientul ce primeste. Tot iarna, mai ales cand viscoleste, o masina de politie le pazeste. Spun le pazeste, pentru ca nu au nicio treaba fetele cu masina de politie, si nici clientii.
Fie ploaie, fie vant, ele sunt acolo. Lucreaza fetele acelea in niste conditii atat de grele, incat incep sa inteleg de ce nu vrea nimeni sa legalizeze prostitutia. Numai la gandul ca Ministerul Muncii ar trebui sa faca un calcul pentru contributia la pensie a acelor fete, deja te doare capul. Apoi unde sa incadreze munca prestata de ele, ca e greu sa spui daca sunt conditii deosebite sau conditii speciale de munca? Si inspectorul de munca, ala de-si pune imediat casca de protectie pe santier, trebuie sa umble protejat cand vine in control la bordel? Si Garda financiara cum verifica serviciile prestate de angajate? Bonul fiscal o sa fie obligatoriu pana la iesirea din bordel? Si ce faci daca-l uiti in pantaloni si-l gaseste nevasta? Si daca sunt mai multe angajate, pot sa-si faca sindicat si sa faca greva? Si la greva, huliganii arunca cu pietre, prostituatele cu ce arunca? Are jandarmeria, in dotare, mijloace de protectie pentru astfel de cazuri?
Si uite cum, o meseria veche de cand lumea nu se poate legaliza, pentru ca ar destabiliza intregul sistem juridic si economic romanesc, asta daca exista un sistem.

Incă una şi mă duc!

Acum 20 de ani, pe uliţele pline de praf ale României, pe străzile pustii ale oraşelor, se găsea câte o tanti sau un nene să se laude că progenitura sa este student. Stundetul era o rasă rară, se găsea "pe sub mână", era pus la loc de cinste şi se închinau toţi în faţa lui precum la Sfintele Moaşte. Nu conta unde studia, la Drumuri şi Poduri, la Universitate, la Agronomie sau la Petrochimie, era motiv de fală că a ajuns acolo. Examenele de admitere erau foarte grele, concurenţa era extrem de mare, facultăţile puţine la număr. Dar asta era acum 20 de ani.

Acum 10 ani, numărai pe degetele de la o mână absolvenţii de mastere din România. Când spuneau Master, parcă era ceva ieşit din comun, trebuiau să explice ce reprezintă această formă de învăţământ căci puţini erau cei care ştiau. Pe uliţe, bătrânii se mulţumeau să spună despre copiii lor că fac studii înalte, o facultate mai aparte şi mai mare. Existau puţine forme de mastere, încercând să copieze moda MBA-ul de afară. Faptul că aceasta formă de învăţământ era cu plată, spre deosebire de multe facultăţi, limita accesul celor care nu dispuneau de banii necesari să mai facă o şcoală ... înaltă. Dar asta era acum 10 ani.
Azi, de la Vladică la opincă, toţi au absolvit o facultate. Ştie, nu ştie să scrie, are diploma de licenţiat, esenţial este să ştie să se semneze la ridicarea diplomei. Criteriul selecţiei este banul. ATÂT.
Diplomă de master au tot mai mulţi, iar cine nu are este ori sărac, ori leneş.
Mâine o să avem cu toţii diplome de doctori pe diverse domenii. Deja nu mai este greu să fii doctorand, cumpără tata 2 reviste de ştiinţă unde publici 3 articole, mai copiezi de pe net, din Japonia, China, un studiu, mai cumperi o lucrare şi ai rezolvat cu titulatura de Doctor.
22 de milioane sau 20 de milioane, sau câţi om mai fi acum, că nu-mi este foarte clar, de doctori.
Dar vom râde în continuare de titlul de Doctor in chimie al Coanei Leana Ceauşescu.

Pentru unii muma, pentru altii ciuma

Acum o săptămână, la o țigare de după, am prostul obicei de a face "chestii" la birou împreună cu colegii mei, fără a ne aprinde careva lumină să ne organizăm, discutam despre creditele bancare. Un coleg se plângea că ar fi vrut să facă un credit, în euro, dar a fost refuzat de bancă, pe motiv că are și primește salariul în lei.
Vineri după-masă, aveam căsuța de mail plină de mesaje trimise de bănci. Mă anunțau că se modifică comisioanele și taxele pentru conturile deschise la ei. Nu mă deranjează că este o acțiune unilaterală, nici că banca a ajuns să mă comisioneze pentru orice, cred că îmi ia comision și pentru inițiala tatălui, mă deranjează că toate comisioanle și taxele sunt în EURO.
Eu nu am înțeles, dar poate vine nenea Vasilescu de la BNR să ne explice și nouă cum cetățenii nu mai au dreptul să ia credite în Euro, dar băncile pot lua comisioaenle și taxele în Euro, chiar și pentru conturile în lei?
Tot ce am înțeles este că e bine să nu am salariul pe card, deci nici cont deschis la bancă, dacă salariul meu nu este în euro.
Apropo, cămătăria este infracțiune în codul penal? Dacă da, la ce articol?
Îmi amintesc și acum momentul în care băncile acelea de sunt la tot pasul faceau lobby să se schimbe legea și să-și primească tot poporul salariul pe card. Îmi amintesc și cum, atunci cînd au isprăvit salariații, au trecut la lobby pentru pensii pe card. Cum o arăta în final o pensie de 500 de Ron, virată pe un card, cu toate comisioanle și taxele actuale? Pensionarii cu pensiile acestea "nesimțite" trebuie să vină cu bani de acasă, sa nu cumva să afecteze sistemul bancar din România.
Calcul simplu: o firmă/fabrică/minister de 300 de angajati, toți cu salariile pe card la banca ... X, care plătesc lunar cate 1 (unu) Euro doar pentru ca au contul deschis acolo = 300 Euro.
Eu nu mai vreau salariul pe card, PIN-ul de la card are tendința de a fi mai mare decat salariul.

Mi-a fost dor de PSD

Până aseară nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul şi cât mi-a lipsit PDS-ul de la guvernare.
Mi-au lipsit ideologiile de stânga la guvernare. Ce înseamnă, de fapt, stânga sau dreapta politică? Pe scurt, fără prea multe detalii inutile, stânga se preocupă, cu predilecţie, de cetăţean. Dreapta are în centrul atenţiei întreprizătorul.
Aşadar, din 2004 şi până acum o lună, perioadă în care s-au perindat liberalii (dreapta) şi apoi pedeliştii (stanga la început, dreapta mai târziu, doar pentru ei la final) mi-au lipsit declaraţiile de tip Robin Hood, să luăm de la bogaţi şi să dăm şi la săraci.
"Nu ai muncit o zi în viaţa ta? Nu ai venit? Statul te susţine, ceilalţi cetăţeni te suportă. Dar de ce nu ai muncit? A! Ai cântat toată vara/tinereţea şi acum nema venit? Lasă că avem solidaritate socială şi te ajută aia de au muncit toată vara.
-Alo, domnu'? Da, Dvs. cu cardul ăla auriu. Păi daţi domne şi la alţii să-şi ia şi ei o pâine, că nu vă mai ajunge!
-Păi eu muncesc, zi lumină, să pot să le cumpăr la copii fructe şi ciocolată, d-aia am card auriu.
-Păi şi alţi copii să nu mănânce şi ei ciocolată şi fructe?
-Păi alţi copii nu sunt ai mei!"
Când PSD-ul era singur la guvernare, acum mulţi ani, au apărut tot felul de taxe de solidaritate, de aveai sentimentul că suntem mai francezi decât orice Robespierre şi noi am inventat sloganul "Libertate, egalitate, fraternitate", mă rog, nu noi ci PSD-ul. Ce s-a ales de acele taxe? Nimeni nu ştie. Undeva, într-un cont obscur, dintr-o bancă necunoscută, într-o ţară îndepărtată ...
Azi, nenicii de la guvernare, nu au nicio soluţie economică, alta decât să dea la amărâţi, deşi nu ştiu de unde, deci iau de la cei mai puţin amărâţi. PNL-ul nu există la guvernarea, decât prin 1-2 miniştrii care execută orice, că scaunul de ministru e călduros.
Aşa alianţă, între stânga şi dreapta, ce putea naşte? Nimic bun, dar sigur omoară un partid şi ăla nu e PSD-ul.
Nu spun că cei de dinainte au fost mai breji. Acolo era simplu, cine-i cu noi mănâncă o pâine, cine nu-i cu noi, să fie sănătos, că e scumpă sănătatea.
Şi când benzina va fi 8 Ron, iar cursul va urca la 5-6 Ron, toţi guvernanţii or să aibă satisfacţia că le-au dat pensionarilor câte 10 Ron la pensie, chiar dacă pâinea nu va mai fi 1 leu ci 6.
Simt cum mă umplu de solidaritate, pioşenie, dragoste nemărginită pentru semeni, răbdare şi putere, trec la alt nivel şi învăţ să trăiesc cu aer şi apă. Din solidaritate socială.

S-a ieftinit benzina!

După zile întregi în care cursul atingea maximul istoric şi buzunarele noastre minimul istoric, după scumpiri succesive la benzină şi o ieftinire de faţadă, statisticile europene sunt date peste cap.
Până să facem istorie cu cursul, preţul benzinei raportată la cursul euro/ron era printre cele mai scumpe din Uniune. Acum, când cursul "ne ridică la cer", scade preţul în euro al benzinei.
Alo, domnu Isărescu, domnu Vasilescu, domnu Georgescu, domnii "escu" de la BNR, păi ce faceţi acolo? Cum vă permiteţi să micşoraţi preţul benzinei fără să spuneţi şi Petrom-ului? O fi benzina scumpă dacă ne raportăm la salariu minim, mediu sau la ce salariu vreţi voi, dar dacă ne raportăm doar la euro, iar ajungem codaşii Europei.
Cert bate un vânt ciudat la BNR, mai ales dupa ce citesc ce spune nenea Vasilescu. Şi eu am rată în euro, şi poate găsesc 15 lei să dau în plus când cumpăr euro, şi e un risc pe care mi l-am asumat, dar să spui tu, consilierul guvernatorului, chestia asta este ca şi cum am sta în faţa blocului şi am asculta ţaţele.
Ştiţi babele acelea care mor de grija altuia? Cam aşa e şi Vasilescu, dacă ai 300 de euro mai contează 15 lei. 15 lei poate nu ar conta, dacă şi regiile autonome şi companiile de utilităţi ar asculta ce spune Guvernatorul şi ne-ar spune preţul în lei, fără referinţa la euro. Dar şi ăştia, ca şi restul românilor, nu-l ascultă pe guvernator şi tot folosesc euro drept monedă de referinţă.

Reabilitarea pe banii altora

Nu stiu cum este in alte sectoare ale capitalei, dar nenea de la sectorul 1 face reabilitatea pe banii ... altora, adica nu pe banii locatarilor.
Desigur, carcotasii or sa sara si or sa spuna ca nenea respectiv sigur spala niste bani, dirijeaza sume imense catre firmele care fac reabilitarea ca apoi sa-i ajunga lui in buzunar, ca sumele din deviz sunt mai mari fata de alte sectoare, ca...
Pe mine, locatar si beneficiar al reabilitarii "gratis", ma lasa RECE acest aspect, atata timp ca eu nu dau niciun leu din buzunar.
De ce ma lasa gratis si nu ma intereseaza cati bani baga in buzunar nenea primarul?
1. Platesc acelasi impozit la locuinta ca si anul trecut, iar acest impozit este reglementat prin ordonante, hotarari de consilii ale primarie capitalei, si alte balarii care nu au nicio legatura cu muschiul primarului "reabilitator". Deci platesc acelasi impozit, indiferent de cum se plateste reabilitarea.
2. Reabilitarea este facuta la fel de prost sau bine, indiferent daca platesti sau nu. Asta nu tine de primar si deviz, ci de muncitor, si stim ca totii ca nenicii care repara o priza, dau cu bidineaua sau pun un obertain sunt mesteri cu Politehnica terminata la zi. Aceeasi mesteri stau si pe schelele platite de locatar si pe schelele platite de primar.


sursa



3. Inca nu m-a infiat Bill Gates ca sa nu-mi pese cati bani dau din buzunar, iar in cazul acesta prefer sa nu dau, chiar daca primarul isi umple conturile. Pe principiul "daca ma furi 4 ani, macar un leu sa se intoarca la mine".



Dar Romania e plina de carcotasi, de conspiratori si conspirationisti, de maringea santului si de analisti financiari. De cand au inceput reabilitarea, toti comenteaza culorile in care au fost vopsite blocurile. Daca e verde, e prea praz, daca e rosu, e prea sangeriu, daca e albastru, e prea turcoaz, daca ... 20 de ani de zile ne-am plans de cutiile de chibrit gri ale comunismului. Ne-am prins, dupa atata timp, ca orice apartament de bloc tot cutie de chibrit este doar ca trebuiau sa vina constructorii de afara sa ne dea cutia pe 'jde mii de euro, ca atunci devine penthouse, chit ca tot 40 de metri are. La culori inca nu ne revenim, oricum nu ne place gri-ul comunist, dar nici verdele legionar nu merge. Chiar si cand nu dam bani comentam, pentru ca putem, iar cand dam bani, ne deranjeaz aculoare si nu ne uitam pe factura.



Sa nu-i dai dreptate lu' ala de se uita dupa colt, mai bine sa plece din tara nemultumitii? Undeva in Africa, vorba altui inteligent, ca acolo oricum nu sunt multe culori.

Inside job - Romania

Revoluţiile nu pornesc de la sine, oamenii nu ies în stradă în grupuri organizate, iar cine are ochi să vadă şi urechi să audă, poate mai are şi cuvinte să povestească.


sursa



A venit criza, a venit FMI, au început şi terminat tăierile şi mai rămâneau privatizările.
Ziarul financiar publica vinerea trecută articolul acesta.  La 22 de ani de la revoluţie, privatizările s-au transformat în listări şi nu vânzare directă către un nene. Comisioanele au rămas.

Încep manifestaţiile la Piaţa Universităţii. Manifestaţii apolitice.

Prima companie scoasă la "noua privatizare" este Romgaz. Urmează alte compani profitabile ale statului, multe deţinute PRIN Fondul Proprietatea. Doar că statul nu mai deţine Fondul Proprietatea, nici măcar putere de decizie nu mai are acolo.

Ce legătură este între manifestările din ţară şi "noile privatizări"?

Orice investitor, înainte de a lua decizia de cumpărare, se uită la ceea ce se întâmplă în ţară. Şi atunci negocierea este alta:

• cumpără, dar la un preţ foarte mic, doar comisionul rămâne mare;
• nu cumpără şi aşteaptă vremuri mai bune.

Din cele două variante, puteţi să faceţi orice scenariu vreţi, negativ, de genul - unii ne vând pe gratis, dar încasează bani frumoşi în buzunarele proprii, că alţii agită spiritele şi speră să ajungă ei să încaseze comisioanele, sau pozitiv, de genul ...

Nu e un "inside job", e pură coincidenţă ... pentru cine mai crede în coincidenţe.

Problema de etica

Este etic sa semnezi un contract de munca de 8 ore, dar dupa ce incepi munca, sa ti se sugereze sa mai stai inca o ora, doua, trei?
Este etic sa nu-ti fie platite orele suplimentare?
Este etic sa nu-ti varieze salariul cativa ani, indiferent de rezultatele tale in munca?


sursa

Este etic sa intarzii la munca 5-10 minute, chiar daca muncesti mai mult de 8 ore?

Este etic sa ceri ora de masa, timp in care sa-ti rezolvi probleme personale? Unii chiar au program de 8 ore, nu ca tine.

Este etic sa "furi" 5 minute din timpul de lucru si sa-ti trimiti cv-ul la alte companii?

Asia in general, China in special

Nu mai este o noutate ca Nokia isi inchide fabrica de la Jucu, dupa nici 3 ani de la deschidere.
Situatia pietelor nu difera cu mult fata de momentul 2008, cand Nokia cerea si primea tot felul de "scutiri" de la guvernul Romaniei, doar pentru ca investea intr-o fabrica pe plaiurile noastre.
Ca Nokia traieste in trecut, este o certitudine, telefoanele lor sunt scumpe, ofera putine optiuni dar sunt robuste. Cand toti ceilalti producatori de telefoane mobile descopereau piata asiatica pentru forta de munca ieftina, Nokia se uita la Romania, peste granita Ungariei, unde avea deja o fabrica.
Apple, Samsung, Lg sau Blackberry rup gura targului si se bat in noi telefoane cu nenumarate "smecherii" oferite, asamblate, produse partial sau integral prin Asia. Nokia e robusta si produsa in Europa.


sursa



Cand toata lumea foloseste aragazul, Nokia descopera cremenele si fuge in Asia sa produca telefoane ieftine si robuste.



Inteleg ca un telefon mobil trebuie sa fie un telefon mobil, nu trebuie sa tina loc de calculator, portofel, masina de spalat, masina de tuns iarba, desi este posibil ca in viitorul apropiat sa putem sa facem pop-corn cu mobilul. Totodata, mobilul nu trebuie sa tina loc de caramida sau de farfurii aruncate de perete. Cati nu au aruncat sau scapat Nokia lor si acesta nu a patit nimic, ba chiar a mers mai bine ca-nainte?

Poate ii anunta cineva pe finlandezi ca afacerile, cel putin azi, nu se mai fac asa. Nu trebuie sa ai un produs REZISTENT la aruncat pe geam, trecut prin foc, calcat de tanc. Trebuie sa ai un produs care sa se strice si maine sa-ti se cumpere altul.

Nokia urmeaza trendul, produce in Asia, scoate minicalculafon care tunde si iarba, doar cu cativa ani intarziere.

Da, dar cine o sa aiba telefon pe care scrie "made in China"? Toata lumea.

Ne conjugare nobiscum

Acum cateva zile, BNR a anuntat un proiect prin care "taie macaroana" celor care vor sa imprumute bani pentru a-si achizitiona o casa sau a plati o operatie medicala sau a-si schimba frigiderul.


sursa

Departe de mine sa tin apararea celor care si-au luat credite lunar pentru a-si schimba LCD-ul in plasma si apoi in LED sau a celor care isi faceau anual upgrade la masina de spalat si frigider. Probabil, pe spatele lor au trait foarte multe firme si companii, inclusiv statul care incasa TVA-ul din prostia unora. Ca acestia s-au imprumutat mai mult decat puteau duce la momentul respectiv, este dovada de prostie grasa. Ca azi sunt dati afara din institutii publice sau firme sau le este micsorat salariul, nu e vina lor ca nu fac previziuni economice si nu ei au ascuns in 2007-2008 faptul ca incepe declinul mondial. Sa spunem ca sunt victime ale propriei prostii sau victime colaterale in razboiul economic.

Desigur, mai exista in tara asta si oameni care-si fac imprumuturi pentru lucruri cat se poate de serioase. O familie care isi cumpara casa sau un om care TREBUIE sa faca o operatie sunt cazuri serioase. Nu mai este un secret pentru nimeni ca nu esti bagat in seama in spitalele din Romania daca nu cotizezi la medici, asistente, infirmiere. Ori dai un ban si stai in fata, ori esti operat de apendicita si tu ai mana rupta, ori esti plimbat prin 3-4 spitale, ori asistenta uita sa-ti mai verifice perfuzia sau sa-ti faca injectia, iar infiermiera te lasa in acelasi cearceaf ud si murdar pana iesi din spital.



Nu cred in prabusirea pietei imobiliare pana la nivelul anilor '92-'93, cand un apartament de 3 camere costa 7.000 USD. Refuz sa cred asta, pentru ca daca am ajunge acolo, si nivelul salarial a cel putin 90% dintre angajati ar tinde tot catre perioada aceea. Azi sunt angajati, chiar la stat, care castiga 1.000 Euro. Mi-e greu sa cred ca s-ar ajunge la un nivel de 100-200 Euro, adica la un salariu mediu pe tara de 100-150 Euro, unde cei care azi castiga 200 Euro, ar castiga 40-50 Euro.

Revenind la "dorinta" BNR-ului, care acum 3-4 ani lasa bancile sa-si faca de cap, acum 6-7 luni arata cu degetul prostii care si-au luat credite, acum 4-5 luni blama guvernul pentru lipsa de viziune fiscala, mi se pare ca se joaca in aceeasi maniera "curvistina" cu mintile noastre.

Ca o mica paranteza, in ziua de azi, cu exceptia companiilor, putini sunt cei care mai fac credite. De frica, din lipsa veniturilor, oricare ar fi motivul, oameni nu mai dau buzna in sucursalele bancilor. Daca oamenii nu mai fac asta, nici nu consuma. Se limiteaza la a trai de azi pe maine cu ceea ce au. Si daca nu se consuma, nu se produce, iar daca nu produce ... de unde sa miste ceva in tara asta.

Asadar, anuntand BNR-ul inasprirea conditiilor de creditare, pana acolo unde numai Isarescu o sa-si poata lua credit, nu cumva Banca Nationala incearca sa ajute bancile din Romania si sa-i faca pe oamenii sa se reintoarca la vechile obiceiuri si sa-si ia credite?

Ca de maine, spune BNR-ul, nu se mai poate.

Criza provocata de Eureko

Anul trecut, undeva pe vremea aceasta, sunt sunata de un "consultant de vanzari" al companiei Eureko. Pentru cine nu stie cine este Eureko, este fostul Interamerican, cu haine noi, "proprietari" de spital particular si conţopişti pe piata asigurarilor.



sursa



Cum spuneam, ma suna consultantul si ma anunta ca numarul meu de telefon a fost extras la o tombola, iar eu sunt "fericita" castigatoare a marelui premiu. Premiul era, de fapt, o prezentare a produselor companiei. Cum am ajuns in tombola? La aceasta intrebare repetata obsesiv, am primit mai multe raspunsuri, pe principiul "alege-l pe care-ti place", de felul "un prieten v-a lasat cartea de vizita pentru tombola" - prietenilor nu le dau cartea mea de vizita; "un partener"- foarte putin probabil sa se intample; "o cunostinta"- deci baiatul mai si semnaliza.

Dupa cateva telefoane insistente, in care balbaiala a fost actorul principal, accept sa vina sa-mi prezinte oferta lor. Si vine "consultantul" si ma suna din fata cladirii si ma anunta ca a ajuns si ma anunta ca fumeaza si el o tigare si urca.

Intr-un nor de fum si miros de mahoarca (sunt fumatoare, dar totusi e prea mult sa vii putind a tutun la o intalnire), apare reprezentantul firmei, incalcat in bascheti, cu blugii nespalati de cativa ani si vizibil acest lucru, cu o tentativa de par prins in coada de cal, dar mai mult pe langa coada, si cu MAPA.

Inca politicoasa, il rog sa-mi spuna de unde are datele mele de contact. Raspunsul este la fel de evaziv.

Si incepe sa-mi vanda gogosi. V-am spus ca eu am gogoserie?

Si imi spune de pilonul II- il anunt ca am fost "obligata" sa-mi aleg asiguratorul de aproape 2 ani, deci sa-mi prezinte urmatoarea chestie. Si-mi spune de pilonul III- il intreb daca pot sa am un asigurator la pilonul II si unul la pilonul III, ca eu stiu ca nu. O sa intrebe.

Continuam cu pensia privata, la care nu avea carticica de prezentare, dar o sa mi-o trimita el. Toate intrebarile mele au primit acelasi raspuns- o sa intrebe.

Continuam cu investitiile, ca avea carticita pentru ele. Eu intrebari, el raspunsul standard "o sa intrebe".

Si dupa ce pierd 20 de minute, in care eu pun intrebari si el spune o sa intrebe si tot bifeaza pe un formular, ii multumesc pentru timp, iar el ma roaga sa-i semnez formularul, ca el mi-a prezentat produsele, iar eu sunt interesata. ATAT.
Dupa o ora de la aceasta discutie, ma suna sa ma mai intrebe ceva, ca a uitat sa ma intrebe atunci.

Dupa o saptamana, ma suna o colega sa ma intrebe daca sunt multumita de prezentare.
La aproape un an, adica azi, sunt sunata de la compania Eureko sa ma felicite (va dati seama ce tare sunt? In mai putin de un an, eu castig tot la Eureko, voua nu va mai las nimic) pentru planul de investitii al tatalui meu in care eu sunt trecuta ca beneficiar.

Plan de investitii si eu beneficiar? Tata? Eureko?

.".. ăăă ... ne cerem scuze, dar credem ca e o greseala.

Serios? Si atunci cum de ati sunat la mine si stiti si cum ma cheama?

... ăăă ... se pare ca e o greseala. Sunteti sigura ca are nu are un plan de investitii? O sa vorbim cu el."

Scurta sinteza- consultanti habarnisti, agenti de vanzari habarnisti, erori grave in baza de date, incercari patetice de a vinde "nustimce".

Anul trecut am fost acuzata de niste prietene ca m-am cam infipt in baietasul acela, ca era si el un student probabil si facea un ban. Eu sper sa-l fi descurajat si sa nu fi ajuns in fata unui om care sa-si faca mila de el ca e student si sa-si dea banii pe mana unor "habarnisti".

Va mai amintiti cine a suferit la inceputul crizei din 2008? O banca de investitii, care a stiut pe cine sa trimita si unde, astfel incat "clientii" sa-si lase economiile pe mainile lor. Urmarea o stim cu totii.

Cei de la Eureko nu au reusit decat sa-mi provoace mie o criza de nervi.

Astept cu interes anul urmator cand iar o sa fiu felicitata de compania Eureko, daca o mai exista pe piata pana atunci.

Regula lui 100%

Scriam recent cum este influentata viata noastra de stirile transmise la tv.
Acum suntem bombardati cu stiri despre recolta de anul acesta, recolta peste asteptari, recolta ca in anii buni ai comunismului, cand se raportau productii de 200% la hectar.
Nu am inteles niciodata cum poti sa ai productie la hectar peste 100%. Adica cultivi un hectar de porumb si de pe hectarul acela de porumb te astepti sa culegi tot porumbul, fiecare bob, fiecare frunza, adica 100% din ce ai semanat. La final, dupa ce ai cules tot, constati ca ai productie 200%. Ai avut porumb modificat genetiv si au crescut 2 tulpini dintr-o radacina? Ai avut 10-15 coceni pe tulpina in loc de 5-6? Ai cultivat 2 hectare, dar ai calculat doar unul? Imi explica si mie cineva cam ce matematica nepredata in scoli au studiat cei ce raportau productiile acestea?
In zilele noastre practica este aceeasi, avem productii peste norma, desi cu 3 luni in urma ne plangeam ca nu o sa avem un pai de pus in fanar.
Rapoartele agentiilor de turism sau ale operatorilor arata ca, la mare, au fost zile cu grad de ocupare de peste 175%. Sa inteleg ca un hotel care are 50 de camere, adica poate fi ocupat de 100 de persoane, a fost ocupat de 175 de persoane. Folosind o minima logica, inseamna ca 3 sferturi din cei cazati au venit cu copii peste 5 ani (cei sub aceasta varsta nu sunt luati in calcul). Nu-s cam multi?
Din ce am invatat eu pe la scoala, atunci cand nu bateam mingea organizat, poti sa spui ca ai cu x% mai mult fata de perioada Y (iti alegi o perioada de referinta la care raportezi rezultatul), poti sa ai productie de 150% la saibe si cuie, daca angajatii tai muncesc cu drag si spor sau sunt tinuti abuziv peste program.
Judecand dupa rezultatele uimitoare pe care tara noastra le inregistreaza in perioada de criza economica mondiala, ma gandesc ca in 2012, cand sunt alegeri, este foarte posibil sa avem un procentaj de 130% in prezenta la alegeri.

sursa

Sa mai spuna cineva ca noi nu suntem speciali. Altii se lupta cu cutremure, inundatii, uragane, incendii si tot ce le mai poate da natura, noi ...

Poporul si televizorul

Realizez pe zi ce trece ca am facut scoala degeaba. Poate nu trebuia sa fac studi economice si sa incerc medicina, desi nu sunt sigura ca acolo lucrurile sunt cum scrie in carte. Toata teoria aceea pe care am acumulat-o timp de patru ani este egala cu zero in viata economica a tarii. Imi amintesc si acum discursul incurajator din primul an, tinut de un profesor de matematica, in care ne spunea ca tot ce vom invata in facultate nu se va aplica in viata de zi cu zi. Toate acele principii economice cum ca pretul este facut de cerere si oferta, sunt nule in anul de gratie 2011.
De cateva zile, presa vuieste de "presupusele" inundatii care vor fi in vara si cum vor afecta acestea pretul legumelor si fructelor. Daca nu era de ajuns ca pretul unui kilogram de rosii este 5 lei, acum a crescut la 7 lei, la acelasi taran, in aceeasi piata si cred ca si aceleasi rosii. Discutia a decurs frumos si am inteles ca el a scumpit rosiile ca nu stie cum o sa fie mai tarziu, ca a zis si la televizor ca o sa fie seceta. Mai conteaza ca un kilogram de cirese, de exemplu, culese din copacul pe care nu l-au stropit, nu l-au udat, nu l-au taiat, costa mai mult decat costa un kilogram de rodii sau de kiwi sau de ce orice alt fruct care nu creste in curtea din spatele casei si care este adus aici cu tirul sau cu vaporul. Este foarte adevarat ca tirul si vaporul consuma aer in loc de benzina, de unde si pretul mai mic la aceste produse.
De ani de zile, de cand am fost "silita" sa ma duc la piata, traiesc intr-o mare ceata. Nu am inteles nici atunci si nici acum, cand supermarketurile si hypermarketurile le iau painea de la gura, de ce taranii sau ce or fi ei prefera sa arunce produsele la gunoi in loc sa le vanda mai ieftin. Revenind tot la rosii, in fiecare toamna pretul la legume nu scade, iar daca nu se vand se arunca la gunoi, in loc sa fie vandute mai ieftin celor care doresc sa fac bulin sau zacusca. De ce isi arunca banii la gunoi????
Sa iesim din piata alimentara si sa mergem in cea imobiliara, unde preturile sunt date tot de televizor si sondajele unor site-uri mincinoase. Acum 2 ani, cand ma distram cautand casa , am vazut cateva apartamente care apar pe siteul "magazinul de case", si am sa dau exemplul acestui apartament. Pe site apare vandut la 72.000 euro, dar in 2009, anul in cand apare vandut, el era pe piata la pretul de 60.000 euro, si nici la pretul acesta nu reusea sa-l vanda. E doar un mic exemplu din multe case care apar pe site vandute, la unele dintre ele am fost personal, iar pretul comunicat de proprietari este cu muuuuuuuuuuuuuuuuuult sub cel de pe site. E "probabil" ca ei sa fii vandut la un pret mai mare, tinand cont ca piata a tot scazut din 2009, dar e sigur ca nu s-a intamplat asta.
Timp de o luna, toata presa a asteptat sfarsitul lumii, si a tinut sa ne informeze si pe noi. Unde intorceai capul, dadeai de o stire ca vine sfarsitul lumii, ca asa a spus un afacerist american, ce-si spunea pastor. Sfarsitul nu a venit, dar presa a dorit sa afle cum o sa petrecem sfarsitul lumii, cum am petrecut sfarsitul lumii si ce o sa facem acum ca nu a venit sfarsitul.

sursa

In fiecare zi ma bucur ca exista televizorul. In fiecare zi ma bucur ca la tara se prinde postul national de televiziune. In fiecare zi ma bucur ca exista Esca&co atfel nu stiu ce ne faceam, cine ne mai invata care e pretul corect. In fiecare zi ...

Campanie Pro Boc

Ţara aceasta este plină de oameni răi, oameni care nu mai văd binele în nimic, oameni cârcotaşi şi pesimişti.
Acum, când mai avem puţin până la alegeri şi când nu mai are cine să-l susţină, că sunt toţi pe la DNA, m-am gândit la o campanie Pro Boc.
În cei 3 ani de sapat lucrat intens la binele ţării, TREBUIE să existe şi ceva bun făcut de el. Îmi este foarte clar că a reuşit să distrugă sistemul sanitar, sistemul de pensii, învăţământul, agricultura, viitorul şi viaţa a multor oameni, dar mă gândesc că trebuie să fi făcut şi altceva în acest timp înafara de plecăciuni.
Sunt curioasă ce a reuşit "înălţimea" sa să facă pentru ţară, dar vreau argumente, vreau să ştiu impactul social şi economic, rezultate.
Am să încep eu şi am să spun că Boc a reuşit să scada rata şomajului.
Da.

În Ianuarie 2011, deşi în plină criză economică, rata somajului a scăzut în România, iar acum avem cu 11.000  de şomeri mai puţin.

Acesta ar fi un argument pro, nu?
Cu siguranţă, doar caă cei 11.000 de oameni nu au fost încadraţi în muncă, pentru că nu au fost create alte locuri de muncă, ci au ieşit din evidenţele agenţiilor de şomaj.
Hai că poate reuşiţi voi, că eu văd că nu găsesc nimic bun.
Hai că putem, e ca la teatrul de păpuşi, unde, deşi ştii că nu au viaţă şi sunt mânuite cu iscusinţă de nişte păpuşari, la final tot le aplauzi.