Traiesc inconjurata de pinguini, acei corporatisti reci, imbracati in costume negre si camasi albe, mereu prompti la telefon sau black berry. Nu-mi place uniforma impusa in aceasta lume. Ma imbrac in negru pentru ca-mi place si subtiaza, nu pentru ca trebuie. Ma catar pe tocuri pentru ca sunt mica nu pentru ca trebuie. Ieri, insa, a trebuit sa particip la petrecerea de final de an. Oau, ce frumos, va ganditi probabil. A fost de fapt o masa, intr-un bar, unde am fost numai colegi (si astia putini ca nu faci nicio echipa de volei), deci ce poate fi mai plictisitor? Nu intru in detalii despre "marea petrecere", spun doar ca nu eram imbracata nici de mers la palat, dar nici de mers la piata. Toate bune si frumoase, pana aflu ca trebuie sa merg la Otopeni sa iau pe cineva.
Ridic ancora si plec spre Otopeni (renunt eu la bunatate de petrecere..na, d-aia nu am luat prima)si mi se face parul precum lui Kramer cand vad de unde incepe coada spre oras- din dreptul Academiei, se statea sa se intre in oras. Ar trebui sa ma bucur ca locuiesc intr-un oras din care este greu sa iesi dar si sa intri-deci daca mai vor minerii sa vina, sa-i vad cum intra in oras. Dar nu asta era ideea, ca nu cred ca o sa mai vad eu minerii pe aici, nu ca nu ar putea sa vina ci pentru ca nu prea mai sunt mineri.
Ajung la aeroport, intru, ma uit stanga-dreapta, ies afara, ma uit inca o data sa vad daca am nimerit bine, imi iau inima in dinti si intru din nou. O masa mareeeeeeee de cocalari asteptau alti cocalari. Mai ies o data, ma uit si mai bine ..si da, sunt la Aeroportul International Henri Coanda. Pai international inteleg...doar ca e Bucuresti si nu Sri Lanka, deci de ce e intuneric inauntru?
Constat cu stupoare ca avionul are intarziere, deci timp destul sa admir ultimele creatii Armani, D&G si altele asemenea. Nu am mai vazut de mult timp o asemenea adunatura de lantze, bratzale si pendula lu' bunica atarnata la gat, haine cu inscriptii cat Casa Poporului pe ele-sa se vaza ca e de firme-doar mirosul trada originile. Ma uitam la ei si ma ingrozeam la ideea ca asta este imaginea tarii noastre. Atitudinea aceea sfidatoare, doar pentru ca are lantul de wc la gat, mi-a facut greata. Mai trist este ca acesti oameni, nu au bani (daca spargi magazine sau furi din buzunare prin Italia si vii aici sa te dai mare nu insemana ca ai bani), nu au educatie (si cu toate astea au invatat adunarea si scaderea banilor), nu au dram de bun simt si bun gust, dar au un tupeu extraordinar. Am vrut sa fac o poza, sa sprind minunata Romanie, la granitele ei, dar, cum eram in minoritate acolo, mi-a fost teama sa deranjez cu blitzul. Nu eram in trend, pe hainele mele nu scria mare Armani sau D&G, ceasul meu nu era cu sclipici, pantofii mei nu erau cu 3 numere mai mari si intorsi la varf, nu eram imbracata cu blugi cu turul jos sa mi se vada eticheta de la chiloti si gaura curului, pe degetele mele nu atarna tezaurul Romaniei, telefonul meu nu a invatat sa cante precum mezelurile, nu am luat pendula de pe peretele bunicii sa mi-o atarn la gat.
Nu incerc sa scriu despre cocalari si pitzipoance, o fac altii si o fac foarte bine, incerc doar sa spun ca devin o majoritate. O majoritate a prost gustului, a nesimtirii si a tupeului. As vrea sa pot schimba tara asta, sa nu-mi fi dorit aseara sa ma sui in primul avion cu destinatia "oriunde numai nu aici". Mai tragic este ca noi nu ii vrem, desi traim de ani de zile pe langa ei, dar nu ii vor nici ceilalti. Poate se gaseste totusi o tara care sa-i accepte. Ironia este ca cele cateva zeci de taxiuri Fly care au poposit la aeroport erau conduse de congolezi. So...nu sunt de'ajuns ai nostri, dar mai si importam in masa. O sa ne creasca deficitul bugetar cu Congo dupa importurile astea :))))
Daca ar fi posibil as propune un test. Un mic schimb de popoare, ceva de genul: populatia Bulgariei mutata in Austria si austriecii in Bulgaria. Pun ramasag ca Bulgaria ar fii in cativa ani ceea ce este Austria acum, iar Austria ceea ce este Bulgaria acum. Tot test sa incercam mutarea olandezilor aici, iar pe noi sa ne mute acolo. Noi am reusi sa distrugem tara aceea, iar Romania ar deveni ceea ce ne dorim cu totii, dar nu putem face.
Am cuplat tarile asa dupa numarul de locuitori.
REALITATEA.NET - Toţi miniştrii cabinetului Boc au fost validaţi sâmbătă de către comisiile parlamentare de specialitate
Nu vreau sa-mi fie scarba de tara mea, doar e frumoasa si are munti, biserici si rauri interioare, pacat ca este locuita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu