3 zile, 12 ore

Drumul între Neptun și Constanța l-au parcurs în liniște, doar muzica celor de la Pasărea Colibri și, din când în când, bricheta lui Zippo răzbătea din mașina greoaie ce alerga spre o cană de cafea. Erau singuri pe șoseaua neagră la început de an, privind înainte, fără să se gândească la noaptea ce a trecut.
Telefonul lui, aruncat între scaune, le-a întrerup șirul gândurilor.
- Te uiți tu cine este? a întrebat el fără să-și întoarcă privirea.
- Este „Pribeaga”!
- Lasă-l să sune, atunci!
În fața Delfinariului, o coadă lungă de petrecăreți aștepta să ajungă la ghișeul unde dorința lor devenea realitate.
- Așteptăm atât pentru o cafea? a întrebat el cu dezamăgire în glas.
- Pentru o cafea și o plăcintă cu vișine!
- Unde mai putem găsi cafea la ora asta?
- Mai este un Mc la Buzău! a venit răspunsul ei, mai mult în glumă.
- Atunci Buzău să fie! și a întors mașina.
- Aș bea cafea azi, pe 1 Ianuarie!
- Ai 365 de zile să bei cafea! Îți sună telefonul. Nu răspunzi?
- Nu. Știu cine este și nu trebuie să răspund.
- ”Pribeagul”?
- ”Pribeagul”! a răspuns ea.
Un alt drum gol, cu gândurile lor și liniștea lor, fără să-și vorbească prea mult, fără să se deranjeze, fără să se privească. O cafea caldă şi o plăcintă cu vişine, rezultatul aşteptărilor a câteva sute de kilometri în linişte.
- Şi acum? a întrebat el, ca pentru sine.
- Nu am să mai spun unde mai există Mc. Nu vreau să fac turul României azi.
- Doar nu vrei să stăm aici?
- Nici nu vreau să beau următoarea cafea la Mc-ul din Arad.
- Ştiu eu o pensiune frumoasă, a spus el încrezător.
- Ok! Hai să ne luăm, totuşi, ceva de mâncare. Am senzaţia că pensiunea nu este peste drum.
Alte drumuri goale, alte şosele negre şi alte linişti îi însoţeau spre pensiunea care nu era peste drum. Telefoane de "La mulţi ani", la care răspundeau selectiv, stând aplecaţi amândoi pe cotieră şi ascultând tot Pasărea Colibri, telefoane de la "pribegi", un pachet de ţigări şi o atingere uşoară de mână, pentru a trăi azi.
Ajunşi în judeţul Neamţ, la Hanul Ancuţei, pensiunea frumoasă de care îşi amintise el, au retrait seara anterioară, în faţa unui pat matrimonial, cu o sticlă de whiskey, cu râsete şi în aşteptarea unei lungi nopţi.
Dimineţa a venit mult prea devreme şi mult prea rece.

~Va urma~