Au fost odata ca niciodata, un baiat si o fata. Ei s-au vazut, s-au intalnit la o cafea, s-au placut, au devenit un cuplu. Or sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti?
Toate povestile nemuritoare si basmele copilariei incep asa. In toate basmele copilariei exista o printesa care-si asteapta printul, o printesa perfecta pentru un print perfect, o printesa blonda si un print cu cal alb, o printesa slaba si un print nepartaitor, o printesa care se hraneste cu aer si iubire si un print nesforaitor. Intotdeauna povestea se termina cu "si au trait fericiti pana la adanci batraneti".
De ce? Printesa este chiar perfecta? Printul chiar are calul alb? Printesa nu se ingrasa niciodata? Printul nu mai scapa cate un part sau un ragait?
In povesti totul este perfect, cerul, lacul, pasarile, personajele, vremea. In realitatea...
O fata intalneste un baiat.
Fata se indragosteste de baiatul cu parul lung si barba aspra. Ii plac tabieturile lui, ii place ca are ziua lui cu baietii, ii place cand vine transpirat de la fotbal, ii place cand mai bea la petreceri si devine comic, ii place ca asculta muzica tare si vrea sa mearga la concerte, ii place cand el este nebun si o rca in masina sa plece pana in Vama doar ca sa vada rasaritul.
Baiatul se indragosteste de fata cu bucle blonde si ochii colorati. Ii place ca este eleganta si merge la coafor si cosmetica, ii place ca are seara de cafele cu prietenele si merge la sala, ii place cand merge cu el sa se plimbe cu rolele sau bicicleta, ii place cand ii gateste cartofi prajiti si il hraneste cu saruturi.
Dar in timp fata se satura de transpiratia lui si incep sa o enerveze iesirile lui cu prietenii la fotbal si bere, parul lung care i-a placut la inceput i se pare neingrijit, iar barba o irita, nu-i mai place cand el fumeaza tigarea de dupa, bere il ingrasa si poate este momentul sa inceapa sa mearga la sala.
Baiatul vede radacinile negre ascunse de blondul stralucitor, drumurile la coafor si cosmetica sunt prea dese si prea scumpe, eleganta ei ii da de gandit ca poate exista un altul, serile cu fetele sunt defapt pretextul pentru barfa, ce toata ziua la sala, sa mai invete sa mai faca si altceva in loc de cartofi prajiti, si sa mai dea cu un aspirator in loc de role si biciclete.
Incet dar sigur, atunci cand ne indragostim de cineva ca apoi sa depun toate eforturile sa-l schimbam, ne indreptam spre final. Ne indragostim de oameni si ne plac sau acceptam toate micile nebunii, ca apoi sa incercam sa-i schimbam, iar in final ..... "nu mai esti barbatul/femeia de care m-am indragostit".
De ce vrem sa ii schimbam pe cei pe care-i iubim? Cand incepem sa-i schimbam, a disparut iubirea?
Ne scarbeste ceea ce vedem dupa ce am schimbat? Atunci de ce ne mai obosim sa schimbam si nu ne bucuram de timpul petrecut impreuna?
Chiar au trait feiriciti pana la adanci batraneti?
4 comentarii:
cred ca sunt lucruri diferite il/o iubesti, dar e normal - cred - sa te mai si enerveze cand si cand. In timp omul isi descopera mai mult defectele, pentru ca ne sta in caracter sa punem pe tava partile bune la inceput.
Perechea de jeansi la care tinem fff mult a facut genunchi si s-a cam decolorat. Ne place totusi in continuare.
@joker: cand pleci intr-o relatie pe premiza ca-l/o schimbi in timp, deja ceva nu e ok. ne acceptam cu defecte si calitati, iar cand nu mai vedem calitatile de defecte, in noi este vina nu in cel din fata.
Ba cred ca gresesti un pic. In fond facem o suma si punem in balanta. Daca balanta e pozitiva eu cred ca merita sa schimbam ceva sau macar sa incercam.
Nu puteam avea o relatie perfecta 100 %. Imperfectiuni exista, si de dragul partilor bune cred ca ar fi bine sa il facem pe celalalt sa le constientizeze.
Eu cred ca nu trebuie sa ne acceptam cu defecte ci mai degraba sa ne deschidem ochi asupra lor.
De ce sa acceptam boala cuiva si pe el odata cu ea, cand putem sa-l salvam?.....daca e ceva de salvat, evident
@joker: eu nu vorbeam de schimbarea din noi ci micile schimbari la omul de langa noi.
ne acceptam cu defecte, pentru ca la inceput suntem orbiti de calitatile sau ochii sau surasul persoanei dragi si nu vedem padurea de copaci.
nu vorbim de boli, chiar si in cazul acesta accepti "defectul", ci vorbim de "defecte" precum fumatul, sau purtatul sepcii aproape zilnic sau plescaitul .....lucruri pe care le ignoram la inceput desi ne deranjeaza.
Trimiteți un comentariu