La vida es un carnaval

Sunt adesea judecata pentru comportamentul meu copilaresc in fata vietii. Sunt aspru judecata ca nu iau viata in serios. Nimeni nu reuseste, insa, sa-mi spuna daca viata ma ia pe mine in serios.
Sunt oameni care se nasc pesimisti si sunt oameni care se nasc optimisti. Eu m-am nascut zambind. Totodata, cred ca atata timp cat te gandesti la lucruri rele ele vin. E adevarat ca daca le ignori, ele nu dispar, dar e mai simplu sa treci peste toate cu zambetul pe buze. Cu siguranta acel zambet va face bine cuiva.
Acum cativa ani, prietena mea ma anunta ca are cancer. Prima reactie, normala pentru unii, ar fi fost sa spun "vai, las ca o rezolvi tu" si sa o priveasc cu compasiune. Nu am putut sa o privesc cu compasiune, am zambit cu ea, am ras cu ea si ne-am amuzat de "avantajele" pe care o sa le aiba. Nu stiu daca a fost cel mai bun lucru, dar stiu ca si acum radem cand citim despre tot felul de boli cu nume greu de retinut, si ne amuzam ca nu a avut si ea o boala mai greu de pronuntat, macar.
Nu pot sa plang doar pentru ca cei din jur sufera, dar asta nu insemna ca nu sunt alaturi de ei. Imi place sa cred ca daca nu am mai fi atat de tristi, de seriosi si de incrancenati, ne-am face singuri viata mai frumoasa. Culmea este ca cei mult prea seriosi sunt cei care ma arata cu degetul si tot ei sunt cei care au cea mai mare nevoie de un zambet.
Poate nu am suficienti bani sa scot un prieten din incurcatura, poate nu am suficient spatiu sa ascund un prieten cand vrea sa fuga, poate nu am cea mai vasta experienta sa ascult un prieten cand sufera, dar cu siguranta am pentru fiecare dintre ei un umar si un zambet. Clipele mici de fericire, momentele in care oamenii plang in fata ta iar tu reusesti sa le smulgi un zambet, clipele in care unii se lupta cu monstrii iar tu le arati ca monstrul este de fapt "piticul care face baie intr-un ibric", clipele cand prietenii isi pierd iubirea vietii iar tu mergi cu ei in gara sa asteptati urmatorul tren, peste toate sunt clipele care ma fac sa nu iau viata in serios.
Viata trebuie traita, altfel devenim batrani inaite de varsta, iar amintirele noastre sunt un lung sir de plans de mila.
Traim putin, iubim mai rar si murim invariabil. Toata viata suntem judecati si aratati cu degetul daca normalul nostru este altul, daca nu ne supunem cutumelor societatii, daca indraznim sa traim acum si aici.

Toţi cei care cred că viaţa e monotonă
Trebuie să ştie că nu e aşa
Viaţa e o frumuseţe
Trebuie trăită
Toţi cei care cred că sunt singuri trebuie să nu se simtă bine
Trebuie să ştie că nu e aşa
În viaţă nimeni nu e singur
Mereu e cineva...

R: Ah, nu trebuie să plângi
Viaţa e un carnaval
E mai frumos să trăieşti cântând
Ah, nu trebuie să plângi
Viaţa e un carnaval
Şi necazurile se duc, cântând

Toţi cei care cred că viaţa e mereu crudă
Trebuie să ştie că nu e aşa
Sunt doar momente rele
Şi totul trece
Toţi cei care cred că asta nu se va schimba niciodată
Trebuie să ştie că nu e aşa
Până la urmă timpul îşi arată faţa bună
Şi totul se schimbă

R: Ah, nu trebuie să plângi
Viaţa e un carnaval
E mai frumos să trăieşti cântând
Ah, nu trebuie să plângi
Viaţa e un carnaval
Şi necazurile se duc, cântând

Carnaval
Nu trebuie să plângi [ca să te bucuri]
Carnaval [ca să savurezi]
Trebuie să trăieşti cântând
Carnaval [viaţa e un carnaval]
Nu trebuie să plângi [toţi putem cânta]
Carnaval [aaaaah domnilor]
Trebuie să trăieşti cântând
Carnaval [toţi cei care cred]
Nu trebuie să plângi [Că viaţa e crudă]
Carnaval [nu va fi niciodată singur]
Trebuie să trăieşti cântând [Dumnezeu este cu ei]
Trebuie să trăieşti cântând

Pentru cei care se plâng atât
Pentru cei care doar critică
Pentru cei care folosesc armele
Pentru cei care ne contaminează
Pentru cei care pornesc războiul
Pentru cei care trăiesc păcătuind
Pentru cei care ne maltratează
Pentru cei care ne contagïază

Va intreb pe voi, cei care luati viata mult prea in serios, de ce mai faceti rate daca stiti ca banca va ia casa, de ce va cumparati masini daca se devalorizeaza, de ce mergeti in concedii daca trec repede?