
Tocmai s-au troznit 2 taxiuri la coltul strazii. Nu am auzit lovitura, dar am auzit injuraturile.
Nu-mi place sa merg cu taxiul, prefer sa nu beau cand merg la o petrecere, tocmai pentru a nu utiliza taxiul.
Acum cateva luni, fiind ziua unei prietene, am renunta la confortul masinii mele pentru un pahar de vin chilian. Primul taxi a fost ok, poate pentru ca era zi, la al doilea ...era noapte si periculos.
Am facut comanda, am chemat un taxi de la 2000 si am plecat in aventura. Nu miroseam a bautura, nici nu aveam cum dupa 2 pahare de vin, nu ma grabeam acasa ca nu-mi plang copii de foame.
Dupa ce m-am suit in taxi, suna telefonul domnului...nebunului de la volan. Raspunde, se apleaca pe volan, muta telefonul in mana dreapta si da-i raliu prin Bucuresti.
Primul semafor rosu, il vad eu din spate de la cativa zeci de metri, nebunul de la volan testeaza franele fix pe trecerea de pietoni din dreptul semaforului. Coafura rezista. Il anunt ca nu ma grabesc. Da din cap ca a inteles.
Alergam disperati, tot cu telefonul la ureche, spre al doilea semafor. Imi dau seama ca are probleme in cuplu, dupa conversatia care nu mai era de mult privata. Rosu...testeaza din nou franele pe trecerea de pietoni. Coafura rezista, nervii incep sa cedeze. Il anunta ca nu nasc si nu am nevoie nici la toaleta, inca.
In continuare aplecat pe volan, cu telefonul in dreapta, schimband vitezele cu stanga, trece in viteza sinele de tramvai de la pasajul Victoriei, si la intrare si la iesire. Coafura rezista, stomacul nu.
Trec peste toata diplomatia si bunul simt de a nu intrerupe o persoana cand vorbeste la telefon si ii spun, din nou, ca nu ma grabesc si as aprecia daca nu ar merge cu viteza. Imi raspunde ca se grabeste el. Il rog sa opreasca, sa iau alt taxi doarece intentionez sa ajung acasa si nu la spital.
Beleste ochii la mine, o injura pe mandra de la telefon, inchide telefonul, se aseaza normal in scaun si conduce civilizat pana la destinatie. In fata blocului, ma intreaba daca o sa-i fac reclamatie la dispecerat.
***
Acum cateva seri, cand iar am renuntat la masina pentru un pahar de mojito (beau din an in paste, nu sariti), am apelat la serviciile altui nebun. Trecand peste faptul ca ne-a crezut de la coada vacii si ca nu stim Bucurestiul, trecand peste faptul ca a trebui sa-i spunem pe unde sa mearga sa vada ca nu am ajuns cu pluta (asta e cea mai tampita metoda a taximetristilor sa te testeze- spune ca e nou si nu stie traseul), nebunul a incercat sa se dea la una dintre gagici. HA. Ar trebui sa spuna saru'mana ca nu s-a trezit cu o geanta in cap, norocul lui ca nu era trolerul de servici.
***
Duminica seara, ma asez in pat, incerc sa adorm dar pe bulevardul unde locuiesc e pista de motociclete si masini. Isi tot cauta unii copacul si
gasesc cate o borna de kilometraj. Aud o frana brusca si scurta, dupa care zgomot de fiare si iar zgomot de fiare. Un taximetrist care alerga ca nebunul pe bulevard a intrat in alt taximetrist care nu a cedat prioritatea si l-a aruncat intr-o masina trasa pe dreapta. Injuraturi, telefoane, chemat gasca lor de colegii, ca erau de la firme separate, multi gura casca desi era trecut bine de miezul noptii.
Dupa maxim 5 minute de la prima trozneala, aud iar frane si zgomot de fiare. Pe partea cealalta a bulevardului, doi taximetristi care se holbeau la primii taximetristi, fac accident. Iar injuraturi, iar telefoane, masa de gura casca se muta pe partea cealalta.
Nu stiu daca aveau clienti, dar chiar si fara clienti pe mine m-au convins. In caz de forta majora renunt la masina si iau taxiul, in rest... frane bune.
Sper ca nu numai eu am avut aventuri cu taxiurile. Nu stiu ce paere aveti voi, dar eu cred ca taximetristi ar trebui sa dea un test psihologic mai serios.