Bafta Moldova

Nu pot sa nu spun BRAVO MOLDOVA.
M-a ridicat de pe scaun si m-a scos din "opinci".
Cat ar fi Prutul de rece, tot sange de roman curge si aici si acolo.



Pe mine m-a impresionat vocea, originalitatea si faptul ca a cantat in romana/moldoveneasca.
Ma bucur ca m-a scos din starea asta o melodie simpla. Le-as ura multa bafta in finala, dar sigur nu se vor opri acolo.

Am incercat

Am incercat.
Am deschis blogul din cele mai proaste motive. Nu-l inchid.
Am parcurs zeci de cuvinte si imagini virtuale. Am invatat.
A fost un moment cand as fi scris in fiecare clipa, orice. A trecut momentul.
Am tot schimbat fata blogului, sperand sa reusesc sa trec peste momentul de .... "pauza intelectuala".
Cum toate lucrurile marete incep cu o bine meritata pauza, am decis ca este timpul sa fac o pauza de blog.

De ce-mi iubesc colegii

Imi petrec cea mai mare parte a timpului cu ei, devenim amici, in timp, poate, chiar prieteni, ne leaga lupta cot la cot impotriva sefului, ne dezbina pupincurelile si linguselile, tot la sef, suferim impreuna in timpuri de rastriste.
Petrecem impreuna de la 8 ore in sus pe zi, mai mult decat petrecem cu familia sau prietenii, ne cunoastem slabiciunile si punctele forte, ne stim tabieturile si apucaturile si, rar, reusim sa ne suprindem si sfarsim prin a ne iubi (sper sa nu fie reciproc sentimentul).
Sunt mai multe motive pentru care-mi iubesc colegii, dar cele mai importante sunt acestea:

• atunci cand imi este foame, mananca-n fata mea fara sa ofere nimic;
• atunci cand sunt racita, deschid aerul conditionat la maxim;
• atunci cand mor de cald, deschid caloriferul;
• atunci cand vreau concediu, isi iau ei si pleaca pe meleaguri insorite;
• atunci cand intarzii, se uita stramb la ceas si apoi la mine;
• atunci cand ajung devreme, ma intreaba daca am cazut din pat;
• atunci cand eu gresesc e crima si pedeapsa; cand ei gresesc, e omenesc;
• atunci cand n-am tigari, s-au lasat cu totii de fumat; cand am tigari, vor una doar de pofta;
• atunci cand e de munca, se-mbolnavesc subit cu totii fara sa m-anunte si pe mine;
• atunci cand este ziua mea uita sa-mi ia cadouri si sa-mi spuna "la multi ani"; cand este ziua lor, afla tot orasul cu o saptamana inainte si cer cadouri;
• atunci cand vreau sa plec mai devreme, nu se poate, a plecat deja o colega si trebuie sa-i tin locul; cand vreau sa stau peste program ... ce, am innebunit???
• atunci cand e de pupat sefu-n popou, sunt primii .... a, stai ca aici nu ma supar;
• atunci cand sunt de luat castane de la sef, au disparut subit in birouri, la clienti sau in concedii medicale;
• atunci cand vin in blugi, ma intreaba dac-am luat salariul; cand vin ei in blugi, sunt casual;
• atunci cand am ratat programarea la coafor, mi-a luat foc parul; cand lor li se intampla, bate vantul tare;
• atunci cand vorbesc (scriu pe blog) despre ei, sunt barfitoare; cand ei vorbesc despre mine, in lipsa mea, e critica constructiva.

D-asta-mi iubesc colegii.

Spray-ul paralizant si prostul

Acum cativa ani, in masinile conationalilor nostrii gaseai mileuri facute de bunica, bibelouri pe bord, schimbatoare cu zaruri in capat si huse "traditionale". Au mai evoluat conationalii nostri si acum poarta prosoape cu femei pe scaun, parbrizul plin de cruci si cruciulite, neoane fosforescente si tunninguri mai scumpe decat masina. Insa, cel mai important, in ziua de azi, in masina romanului este spray-ul paralizant si bata de oina (baseball, daca vreti americanisme).
Toata lumea indruma pe toata lumea sa poarte spray paralizant la el. Daca esti femeie, trebuie sa ai unul in geanta, daca ai masina, trebuie sa ai unul acolo, daca mergi pe scuter trebuie sa porti spray. Desi ma gandesc cum multi confunda spray-ul paralizant cu spray-ul deodorant, nu ca pe cel din urma l-ar folosi, a devenit nebuie nationala sa porti unul la tine.
Sunt de acord ca in tara asta incepi sa-ti faci dreptate cu propriile forte, dar la ce ma ajuta spray-ul in masina, daca vine gealatul cu bata?
Daca sunt in padure si am spray, o sa ma apere de urs, in cazul in care o sa mai pot misca macar o geana?
Daca vine hotul, du ditamai ranga sa-mi sparga casa, un fas de spray o sa-l goneasca?
Astazi dimineata, venind cu tramvaiul la birou (puteti nota in calendar si ziua asta) admiram coada de la stop si nervii soferilor. Nu inteleg cum pot fi oamenii atat de irascibili la prima ora, dar asta e alta mancare de peste. Doi "domni" isi fac sicane cu masinile (desi era coloana) si incep sa-si arate degetele. Cel din masina din fata, pune frana brusca, cel din spate se opreste fix in bara lui si incepe distractia.
Gealatul din spate se da jos, insoti de iubita lui- bata, se indreapta plin de vorbe de duh catre masina din fata, se apropie de geamul soferului si da sa ridice bata, dar se opreste stupefiat. "Domnul" din prima masina, vazand ca se apropie gealatul, a inchis geamul, a luat spray-ul paralizant si a asteptat. Cand a ajuns gealatul in dreptul geamului, a inceput sa dea hotarat cu spray. Uitase ca are geamul inchis.
Un ras general a cuprins tramvaiul, gealatul mai avea un pic si se tavalea pe jos de ras si el, iar "domnul" tusea si plangea, inchis in masina.
Gealatul s-a intors la masina lui si a plecat, tramvaiul la fel, numai prostul a ramas in drum plangand.
Sub deviza "nu faceti asta acasa", domnul a testat calitatea armelor din dotare. Judecand dupa reactia lui, spray-ul era foarte bun, dar la ce i-a folosit ca-l avea?
Daca merge in padure si se intalneste cu ursul, isi da tot lui cu spray ca sa nu mai stie ce se intampla? Ma intrebam si eu.

Lectie de istorie

Am scris acum ceva timp un articol. Am plecat de la o poza facuta in goana calului, deci foarte proasta, si de la o asociere cu o excursie facuta in ... Croatia.
La acel moment, ca si la momentul executarii cu mare precizie a fotografiei, nu stiam ce personalitati s-au nascut in locul cu pricina, si ma refer la Orasul de floci. Nu ca voi v-ati fi dat silinta sa-mi umpleti golul istoricc ce ma inconjura!
Astazi am aflat ca acolo s-a nascut Mihai Viteazu. Credeti ca voi uita vreodata unde s-a nascut??? Nicio sansa.
Cati elevi ar participa la o lectie de istorie, facuta sub forma unui joc si nu ca o lectie de matematica? Din pacate sau din fericire, istoria noastra nu se rezuma la o singura tara si un singur domnitor, ci la 3 tari si 3 domnitori, cate 3 perechi de ani de domnie de memorat, cu cate 3 perechi de neveste de memorat, cu cate 3 ....
Dar daca elevului ii spui ca Mihai Viteazu s-a nascut in orasul respectiv, in anul 1558, credeti ca o sa retina?
Daca ii spui ca Stefan cel Mare a construit cate o biserica sau manastire in fiecare an de domnie, adica 47, credeti ca o sa retina cati ani a domnit?
Uitam istoria, daca o transformam intr-o lectie de matematica si nu intr-o poveste, cu mituri si legende pe care sa nu cautam sa le distrugem.

Poate pentru straini Vlad Tepes este Dracula, iar mitul lui a intrecut de mult adevarul istoric, dar asta nu-i impiedica sa creada.

Ai ras macar o data azi?

Azi sunt plina de intrebari, parese, caci este al doilea post cu titlul sub forma de intrebare.

De fapt, astazi este o zi frumoasa, in ciuda ploii de afara si a vantului de-ti radica poalele-n cap.
Am inceput ziua cum nu se poate mai bine, printr-un divort. Da. Azi, dupa atata amar de timp, am hotarat sa spun lucrurilor pe nume, sa las comoditatea pentru altii, sa-mi iau destinul in maini si sa infrunt viata cu pieptul gol (ma rog, nu chiar gol ca nu ajungeam mai departe de coltul blocului, trust me), sa lupt cu necunoscutul, sa parasesc (devine un obicei faza cu parasitul). Azi, am lasat masina acasa.

M-am suit in metroul aglomerat si am inceput sa privesc in jur. Am fost singura nebuna care radea la ora aceea. Imi lipseau mp3, ziarul, cartea, castile la telefon si psp. Clar veneam de pe alta planeta pentru cei din jur, dar m-a frapat cat de tristi, solitari, reci, inversunati, cranceni, fazi, globalizati erau toti cei din jur. Nu cred ca ar fi observat nimeni daca vecinul plangea sau murea langa el. Cat de mila mi-a fost de ei. Dead man walking.
Am reusit sa rezolv in scurt timp probleme pe care le aveam in centru (motiv pentru care am parasit masina) si m-am bucurat de caldura diminetii si de linistea orasului. Linistea de pe trotuar, ca pe carosabil era adevarata manifestatie.
Am servit micul dejun in mijlocul orasului, apoi m-am plimbat agale pe bulevard, admirand centrul vechi. Avem un oras minunat, doar ca suntem cu ochii in ziare/carti sau cu castile-n urechi, ori cu nasu'n telefon.
Nu am mai vazut de mult orasul acesta dimineata, cand trotuarele sunt curate, goale de toti necioplitii care te lovesc si nu spun pardon, cu soarele ivinduse in spatele unei cladiri vechi si pline de istorii nespuse, cu floraresele ce uda asfaltul, cu vanzatorul de ziare ambulant, cu terasele inconjurate de arbusti pitici. Cat de frumos poate fi Bucurestiul, vazut asa, in liniste, fara sa ma grabesc sa ajung la destinatie, o mica Praga.
Toata ziua a fost in nota aceasta de buna dispozitie, am lasat comentarii pe alte bloguri la fel si am fost mustruluita. Daca am reusit sa aduc macar un zambet pe fata cuiva azi, ma declar fericita.

De ce oare am devenit atat de singuri si de tristi?