Lipsa educatiei

Nu intentionam sa scriu despre asa ceva, dar comicul ineditul stirii  m-a determinat.
Nu stiu ce v-au invatat pe voi parintii, dar pe mine, mama, m-a invatat ca atunci cand vad un portofel pe jos, il ridic, il deschid si numar banii din el. La momentul acela mi se parea cea mai tare chestie, mai tarziu am aflat ca mamei ii place mult seria BD.
Cred ca asta a si fost motivul pentru care m-a trimis la scoala si a tinut sa am note mari la matematica, altfel cu as mai fi stiu sa numar banii dintr-un portofel gasit. Nu stiu de ce a mai insistat dupa clasa a II-a, ca invatasem tot ce trebuia sa stiu pentru viata. Stiam sa numar si sa silabisesc.
Altii, ai caror parinti nu au fost atat de draconici cu invatatura, pot castiga intr-o seara cat castig eu intr-o viata.
Dar totusi, daca stau sa ma gandesc mai bine, mama avea dreptate. Trebuie sa stii sa numeri si sa citesti ca, poate in viata asta, o sa gasesti un potofel pe strada sau o sacosa plina cu banii si nu o sa stii cati sunt.
Aceasta stire vine intr-un moment foarte bun, cand se discuta modificarile din legea educatiei , unde ar trebui introdus obligatoriu cititul si socotitul, ca nu stii ce pica la drum de seara.
Eu totusi sper ca urmatorul milion sa-l fure unul care si-a tocit coatele prin vreo 3 facultati si a facut si vreo 2 masterate, nu de alta, dar unuia d-asta chiar ii trebuie banii astia si macar stie sa-i numere pana la capat.
Acum intelegeti de ce e important ca puradelul vostru sa invete sa citeasca si sa numere? ... fara numar

sursa foto

My sister's keeper

Imi plac filmele care spun povestea cuiva.
Imi plac filmele care nu ne lasa sa uitam.
Va recomand un film care nu e cu monstrii, altii decat cei din noi. Un film a carei actiune nu o dau armele si bombele ci sentimentele. Un film la care nu aduci castronul de floricele ci pachetul de servetele.



M-am inselat cu pachetul de servetele?

Smoke free?

"Salut,

Numele meu este Loca şi nu am mai fumat o ţigare de 10 zile".

Aşa ar trebui să înceapă confesiunea mea în cadrul unui grup organizat de dependenţi de nicotină.

Ştiu că nu am mai fumat de atâta timp uitându-mă la banii care s-au adunat. Din ziua în care am decis să nu mai fumez, am aruncat zilnic, într-un sertar, suma pe care o dădeam pe un pachet de ţigări.

Nu banii au fost motivul pentru care am renunţat la ţigări.

Nu reclamele de pe pachete m-au făcut să iau această decizie.

Nu sfaturile date de medic, prieteni, familie, cunoştinţe au influenţat decizia mea.

Nu trendul mondial de care am scris deja aici.

Nu a contat decât felul în care m-am simţit într-o singură zi, când nu am mai putut să respir.

De atunci, de când am fumat ultima ţigare, am fost înconjurată de oameni care fumează. Nu m-am ascuns de ei şi nici nu încerc să pozez în exemplu de urmat. Fiecare e liber să facă ce vrea.

Există avantaje şi dezavantaje când te laşi imediat de fumat, de genul respiraţie plăcut mirositoare sau câteva kg in plus, dar despre asta se tot scrie.

Din păcate, nimeni nu vorbeşte despre "apartenenţă".

Cel mai greu când nu mai fumezi e să aderi la o gaşcă. Cele mai tari socializări se fac la o ţigare, dar tu eşti în plus acolo pentru că nu fumezi. Sau poţi să stai cu nefumători, dar acolo tu eşti fostul fumător.

În ultimele zile, fumătorii îmi oferă ţigări, iar nefumătorii mă privesc ciudat.

Când am ajuns să ne etichetăm şi să îi judecăm pe alţii cu atâta înverşunare?

Codul bunelor maniere

Nu mai indraznesc sa spun ce sa schimbe la codul muncii, am spus si aici si s-a intamplat. Mai rau, dar s-a intamplat.
De cand s-a schimbat oranduirea in tara asta, s-au schimbat toate codurile, de la cel rutier, cel fiscal, cel al muncii... Absolut toate codurile au fost schimbate, mai putin codul bunelor maniere.
Codul bunelor maniere de ce nu este schimbat?
Cat ii poate lua acestui guvern sa dea o ordonanta de urgenta si sa schimbe codul bunelor maniere?
Este inadmisibila lipsa lor de perspectiva, incat sa nu inteleaga ca asta era primul cod ce trebuia schimbat, pentru ca restul sa fie acceptate usor.
Serios acum, cand or sa schimbe si codul bunelor maniere?

Ora la Polul Sud

Zilele trecute rasfoiam un NG si imi cad ochii peste o intrebare lansata de ei.
Ce ora este la Polul Sud?
Stim cu totii ca ora e data de meridian, dar la Pol se intalnesc toate meridianele, ca d-aia sunt meridiane si nu paralele, sa se intalneasca.

Asadar, ce ora e la Polul Sud cand in Romania e ora 12.00 a.m.?

sursa foto

Revenim la sport

In plin proces de construire a numeroase sali polivalente, a numeroase stadioane si bazine sportive, unii mai fac sport si aduna lauri.
Va spuneam aici ca se mai face sport in Romania. In plin campionat european de handbal masculin, este premiata Cristina Neagu drept cea mai buna handbalista a anului 2010.
Eu astept acum sa o cheme unii la Palat, sa ii dea o diploma, un pahar de sampanie, sa ii stranga mana politicos, sa-si faca poze cu ea si sa-i ureze drum bun.
Nu stiu de ce, dar sunt unii oameni care poarta ghinion, iar sportivii sunt cei mai mari superstitiosi.
In 2005, cand Romania intalnea Rusia in finala CM de handbal feminim, Basescu s-a dus sa la poarte noroc fetelor. Mai trebuie sa spun cam cum ne-au batut rusoaicele atunci?
A mai fost el si la meciuri de fotbal, dar numai nu-l lasati sa mearga la parasutism... ca nu-mi dau seama cum se poate defini ratarea intr-un sport ca acesta.

Rosu

Trantesc usa de la intrare si ma grabesc sa deschid aerul conditionat. Vara asta este insuportabila. Ma trantesc pe canapea si astept ca aerul rece sa-mi cuprinda corpul.

Pana sa-si faca efectul aerul conditionat, ma ridic sa-mi aduc un pahar de apa rece cu multe cuburi de gheata.

In timp ce scap cate un cub de gheata in pahar, se aud sunete ciudate de la aparatul de aer conditionat. Nimic nu ma poate opri sa-mi iau un pahar cu apa rece. Ma intorc la canapeaua confortabila si privesc pe geam.

Ciudat. Urmele acelea rosii nu erau inainte, si nici ...

... capul vecinei nu atarna pe post de lustra la fereastra. Ma ridic incet si privesc. O mana i-a cazut pe unitatea de la aparatul meu de aer conditionat, de unde si zgomotele, aproape tot corpul ii atarna pe pervazul de la geam, iar capul ... capul se mai tine legat de trunchi doar intr-un fir de ... piele, cred.

Totul e rosu. Pe geamurile mele se scurg ultimele picaturi din sangele ei.

Imi recomandati Dero?

Mi-am luat-o

Se pare ca absenta mea din blogosfera a "deranjat", iar Nina s-a hotarat sa ma scoata din letargia toamna-iarna-primavara-vara printr-o leapsa. E o colectie noua de letargii care se intinde pe tot anul, dar asta in alt post.
Ceea ce imi cere doamna cu "toanele" este sa spun ce-mi doresc eu de la blog anul acesta.
Pentru inceput, am tras linie si m-am gandit ce am vrut de la blogul acesta de la bun inceput si daca am reusit. Am deschis blogul intr-un moment nu tocmai bun pentru mine, cu scopul de a comunica ceea ce nu pot comunica direct. In timp, blogul a devenit un loc unde scriu cand am chef si ma descarc cand lucrurile o iau razna. Tot in timp, au inceput sa citeasca blogul cunoscuti si necunoscuti care au devenit apoi cunoscuti. Unii prieteni au inteles ca scriu despre ei, dar aici scriu despre situatii ipotetice si despre intamplari neintamplate ... Oare?
Acum, ca m-am gandit ce-mi doresc de la blogul meu pe anul 2011 si ca am stabilit ca blogul este un fel de rezumat a ceea ce fac, gandesc sau mi-as dori sa fac, raspunsul este foarte simplu.
Imi doresc sa gasesc mai mult timp sa scriu, imi doresc sa gasesc in continuare puterea de a zambi cand sunt pusa in situatii dificile si de a transcrie aici, mai mult sau mai putin ironic, mai mult sau mai putin sarcastic, ceea ce mie mi se pare anormal la altii.
Imi doresc ca blogul sa ma poarte pe alte pagini unde sa citesc despre iubire si speranta, despre tristete si lupta, despre mancaruri ca la mama acasa, despre vointa si fapte, despre vise si asteptari, si despre multe si multe altele ...
Sa-mi doresc sa socializez mai mult? Sa-mi doresc sa urc in topuri? Sa-mi doresc sa castig aproape toate concursurile din blogosfera? Nu ar fi imposibil, dar nu e ceea ce-mi doresc.
Blogul trebuie sa ramana asa cum a inceput, in liniile unei nebunii neintelese de toti, cu analize ironice, cu povestiri din calatorii (daca vor mai exista), cu discutii intre mine si mine .... sa ramana ...



Pana invat eu cum e cu dansul acesta si pana imi cumpar un costum mulat auriu (in cel mai scurt timp o sa fac asta), ma intreb ce asteptari au cei ce ma "cheama" pe paginile lor.
Bebeluselor- dans, bebelusilor- take a good look :)