Smoke free?

"Salut,

Numele meu este Loca şi nu am mai fumat o ţigare de 10 zile".

Aşa ar trebui să înceapă confesiunea mea în cadrul unui grup organizat de dependenţi de nicotină.

Ştiu că nu am mai fumat de atâta timp uitându-mă la banii care s-au adunat. Din ziua în care am decis să nu mai fumez, am aruncat zilnic, într-un sertar, suma pe care o dădeam pe un pachet de ţigări.

Nu banii au fost motivul pentru care am renunţat la ţigări.

Nu reclamele de pe pachete m-au făcut să iau această decizie.

Nu sfaturile date de medic, prieteni, familie, cunoştinţe au influenţat decizia mea.

Nu trendul mondial de care am scris deja aici.

Nu a contat decât felul în care m-am simţit într-o singură zi, când nu am mai putut să respir.

De atunci, de când am fumat ultima ţigare, am fost înconjurată de oameni care fumează. Nu m-am ascuns de ei şi nici nu încerc să pozez în exemplu de urmat. Fiecare e liber să facă ce vrea.

Există avantaje şi dezavantaje când te laşi imediat de fumat, de genul respiraţie plăcut mirositoare sau câteva kg in plus, dar despre asta se tot scrie.

Din păcate, nimeni nu vorbeşte despre "apartenenţă".

Cel mai greu când nu mai fumezi e să aderi la o gaşcă. Cele mai tari socializări se fac la o ţigare, dar tu eşti în plus acolo pentru că nu fumezi. Sau poţi să stai cu nefumători, dar acolo tu eşti fostul fumător.

În ultimele zile, fumătorii îmi oferă ţigări, iar nefumătorii mă privesc ciudat.

Când am ajuns să ne etichetăm şi să îi judecăm pe alţii cu atâta înverşunare?