Au

Sunt la capătul a 24 de ore de testare a durerii. Deşi trebuia să fie o minunată plimbare prin mai multe cabinete, am simţit ca şi cum m-am plimbat prin beciurile NKVD sau SS.

Am început cu o vizită la stomatolog, vizită ce presupunea o mică şi deloc dureroasă operaţiune. Cum nu mai era nevoie de anestezie cu acul prin gingia mea, un mic puf trebuia să fie suficient.

Şi am primit un mic puf pe gingie în loc de anestezie. 5 minute mai târziu, în timp ce mi se aplica o măsea, am simţit cum respectiva îmi ajunge în creier şi apoi coboară în viteză pe coloană, în timp ce urechea aproape îmi explodează. Nu mai exista niciun nerv în măseaua respectivă, aşa că s-au activat cei din jur. Vă amintiţi cum este o nevralgie cu durere de măsea, ureche, cap, ochi? Multiplicaţi cu 5 şi o să înţelegi ce am simţit.

Cum nu s-a rezolvat din prima, a trebuit repetată operaţiunea. Multiplicaţi cu 7, din nou, şi aveţi rezultatul.

Ieri m-am prezentat la un cabinet de cosmetică. Un masaj facial, o crema, un pic de abur numai bun pentru desfundat nasul .... Ya, right! În clipa în care mi-a atins nasul, care a mai suferit o dramă în concediu, s-a rupt filmul. Nu am mai simţit masajul relaxant, nici masca şi nici cremele frumos mirositoare, iar tot beneficiul aburului a dispărut ca prin minune. Ca să înţelegeţi durerea, daţi-vă un bobârnac în nas.

După cosmetică urma masaj. Ce metodă mai bună de încheiat o zi groaznică? Un masaj relaxant, din vârful capului până la degetul mic de la picior, cu ulei de lavandă ... Ya, right! A fost un masaj anticelulitic. Cine spune că masajul acesta doare, e prost. Nu masajul doare, celulita doare.

Vorba din popor spune că "baba suferă la frumuseţe", dar eu aş spune că baba e masochistă. Masochistă rău.

Azi, pentru a încheia cele 24 de ore în forţă, mi-am pus o pereche de pantofi cu toc de 12, cu 2 numere mai mici, o fustă foarte mulată şi nu foarte lungă şi un corset foarte strâmt cu portjartier. Bate un pic vântul şi sunt 0 grade, dar o mică adiere şi nişte grade în minus nu pot opri o baba masochistă.

I just love being a woman.

Mai aveati dubii?

Suntem prosti sau suntem prosti, noi ca natie, noi astia de ne dam de neclintit de pe meleagurile astea, noi astia de ne-am nascut iobagi si murim sclavi?
S-a discutat legea pensiilor si au hotarat unii sa iesim la pensie cu picioarele inainte. A iesit careva in strada, cum au facut francezii? Ati vazut voi picior de romanas sa caraie ca nu munceste pana la 65 de ani??? Eu nu, dar poate nu vad eu bine.
Acum se discuta modificarile la Codul muncii. A trecut mai bine de un an in care spuneam asta, dar nu ma gandeam ca o sa avem si lege.
Caraie vre unul? Macane careva pe strazi? No... dormiti linistiti, guvernul are grija de voi.
Nu e de ajuns ca toti isi toarna lipici pe scaun si nu scot un sunet in fata seful, doar ca sa-si pastreze locurile de munca. Culmea nesimtirii e ca in multinationale se face abuz pentru ca ... deh, lucrezi in multinationala si tre sa spui saru'mana ca ai ajuns acolo, iar la firmele de la coltul blocului se face abuz ca n-are biznismenu bani sa plateasca toate taxele la stat.
Mi-ar placea sa vad o mobilizare, sa vad cum ies corporatistii si vanzatoarele pe strada si spun ca nu vor ziua de munca de 12 ore, ca muncesc si acum 12 ore cand ar trebui sa munceasca 8, si nu le sunt platite orele suplimentare.
Dar n-ai cu cine.
Natie de idioti ce suntem si ne meritam soarta.

What's mine is yours

Stiti cuplurile acelea minunate care sunt la inceput de drum si-si zbiara increderea in stanga si in dreapta? Multi o fac tocmai din lipsa de incredere, altii pentru ca sunt naivi si cred in partener pana la proba contrarie. Fiecare are motivele sale, dar cu totii au acelasi lucru in comun. Au sau nu incredere in partener, telefonul mobil este al lor si doar al lor. Nu ca ar avea ceva de ascuns, spun unii, dar daca este celularul lor, al lor este si atat.
Sunt foarte putini cei care isi lasa partenrul sa-i raspunda la molecularul personal in primele luni de relatie. Niciodata nu stii cand suna fostul/fosta, si este mai bine sa eviti conflictele inutile.
In timp, pe masura ce relatia inainteaza in "varsta", lucrurile se schimba. El raspunde la telefonul ei, ea raspunde la telefonul lui. Nu este o regula generala in care numai ea raspunde la telefonul lui.
Si dupa ce relatia a avansat la asa un nivel de incredere, tu stii ca daca il vei suna pe el, iti va raspundea ea, iar daca o vei suna pe ea, iti va raspunde el.
Nu inteleg de ce, daca eu optez sa o sun pe ea (e mai bine sa o sun pe ea pentru a nu trezi suspiciuni), cand am numerele ambilor parteneri, imi raspunde el? Daca voiam sa vorbesc cu el, il sunam pe el, nu?
Inteleg ca "what's mine is yours" dar daca vreau sa vorbesc de epilarea inghinala nu-mi doresc sa rapsunda un el pe telefonul prietenei, cm nu-mi doresc sa-mi raspunda o ea pe telefonul prietenului cand am ramas cu masina in drum.
Mobilul se presupune un telefon personal, la care raspunzi tu si nu cei din jurul tau, altfel umblam cu telefonul cu disc de gat, ca oricum nu conta cine raspunde. Sau unele relatii si casnicii se transforma in cautarea celui/celei mai bun/e asistent/a personal/a???

Am ratat inceputul?

Dupa acest articol, o sa fiu catalogata ignoranta si neserioasa, dar daca nu zambim, murim pe interior.

M-am trezit dimineata cu un soare puternic in ochi. Dupa ce am studiat minunatul cer albastru si am observat ca nicio "pasare" nu-si face aparitia, mi-am spus ca mai e loc de o ora de somn.

Dupa inca o ora de somn, cu soarele sus pe cer, m-am trezit hotarata sa deschid tv-ul si sa urmaresc .... al treilea razboi mondial. Nu-mi venea sa cred ca am ratat primul raid aerian si sirenele. Nu la cele 1,5 avioane Hercules ale armiei romane ma gandeam si nici la MIG-ul "rata" (rata ca pica mai rau ca ratele impuscate), de sirene nici nu poate fii vorba, ca au fost privatizate toate fabricile si uzinele din Romania, iar patronul nu lasa o olita de noapte sa strice fatada minunatiei de bisnis.

Acum, daca ma gandesc mai bine, e posibil nici sa nu stim cand incepe razboiul daca avem tv-ul stricat sau ne uitam pe Cartoon Network.

In timpul zilei nu am reusit sa citesc presa sau sa ascult la radio daca s-a intamplat ceva, iar oamenii pe strada pareau mai preocupati de traversat strada decat de ce face Obama.

M-a speriat putin spre seara cand, in drum spre casa, am fost inconjurata de salvari si motocicletele politiei. Pret de 5 secunde m-am simtit Basescu, escortata de 3 BMW-uri albe cu girofar, dar mi-a trecut repede gandindu-ma cat ar sughita mama daca eu as fi Basescu. Cum salvarile erau de la SMURD, m-am gandit ca sigur a cazut o "chestie" pe sinele de tren (bunica, si nu Discovery, mi-a spus ca asa s-a intamplat in al doilea razboi mondial) si sunt oameni prinsi in garnituri de tren si sufera pentru binele altora (sunt in perioada Sven Hassel, asa ca povestile de razboi imi alimenteaza imaginatia). De suferit, sufereau rapidistii luand bataie de la rivalii din Ghencea.

Deci astazi a fost razboi doar in Giulesti, iar noi, ceilalti, cred ca am ratat inceputul. Poate, data viitoare, nimereste cineva inceputul razboiului, daca nu, sunt 365 de zile in an, o sa le ia pe rand si o sa nimereasca pana la urma.

Toti facem afaceri

S-a lamurit toata lumea ca e criza? Alo, domnii profesori din spatele salii, aia de aveti salariile marite cu 50%, ati inteles si voi ca e criza? Dar patronii de sperau sa dea tunul si acum sunt ingropati de hartii, au inteles ca e criza?
Acum un an, ma intreba o prietena cum o sa o afecteze criza si daca o sa o afecteze. Din pacate, mi-as dori ca tot ce i-am spus atunci sa fie doar povesti de adormit copiii, dar am avut dreptate in procent de 90%. Am sperat, cam 10%, ca nu o sa fim atat de idioti si nu o sa cersim in halul acesta pe la initiale (fmi, bm, ue). Cand spun "idioti" nu ma refer la masa mare a populatie care nu are putere de decizie. Populatia are vina de a crede cu naivitate si de a nu parasi corabia, dar nu acesta este subiectul postului.
Tot in urma cu ceva timp, incercam sa-i "desenez" unei colege absolvente de ASE si cu master tot la ASE, cum vad eu vanzarea unei rosii in piata.
Sa spunem ca eu am o bucata de pamant pe care cultiv cateva kile de rosii si cateva de ardei gras. Muncesc la pamant, car apa sa le ud (ca nu am bani sa-mi fac sistem pe irigatie pe un petec de pamant), le urc in dacia lasata mostenire de strabunicul si plec cu ele la piata. Si incerc sa le vand (asta daca nu mi le iau tiganii la intrarea in piata). Si incerc o zi si incerc doua. Dupa o saptamana de stat cu ele in piata, si incercand sa le vand la acelasi pret ca pe caviar, ma hotarasc sa plec acasa. "Ai naibii orasenii astia ca nu stiu ei cum se munceste la camp", ma gandesc eu in timp ce arunc rosiile ramase la cosul de gunoi. Desigur ca si rosiile storcite tot la pret de caviar am vrut sa le vand.
Daca spun ca taranul e prost, o sa-mi sara lumea-n cap, dar cum sa muncesti zile intregi, cum sa cari cu spinarea si sa investesti bani, si, in final, sa-ti arunci munca la gunoi? Eu ma gandesc ca, daca am muncit si am investit, trebuie sa vand pana la ultima patlagica, chiar daca nu o dau la pret de caviar.
Nu asa ati face si voi?
Acum cateva zile, am fost anuntati ca o sa fim obligati sa ne echipam masinile cu cauciucuri de iarna. Nu comentez propunerea, mi se pare de bun simt, dar comerciantii de anvelope ce s-au gandit? Hai sa marim pretul. Lucru absolut normal intr-o economie de piata, dar si mai normal in timpul unei crize economice.
Acum vin si sarbatorile de iarna, iar in magazine o sa creasca pretul la oua si faina, la carne si, cum altfel, la ornamente de pom.

Si ne intrebam de ce sunt conduse afacerile de succes din Romania de manageri straini?

Pentru ca ei au invatat ca, decat sa vanda putin dar scump, mai bine vand mult dar ieftin. Ei au invatat ca nu te poti ingrasa peste noapte, cum nu poti deveni Donald Trump tot peste noapte. Pentru bani si liniste financiara, trebuie sa muncesti, dar mai ales sa astepti.

Afaceristul roman, ala de la buticul din colt, vrea acum, vrea mult si se plange cand altul vrea sa-i bage mana-n buzunar.

Nu cred ca vom iesi din criza in urmatorii 3 ani, indiferent de ce fac celelalte tari. Nu avem cum cu afaceristii nostrii, nu avem cum pana nu invatam sa facem afaceri.

Si totusi

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Tatiana Stepa-Si totusi exista iubire

Asculta mai multe audio diverse



Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Cand se schimba ora

E stiuta pasiunea mea pentru ceasuri, fie ele de mana sau orologii de atarnat de pereti sau plasat pe masuta de cafea. Ceasul face parte din categoria cadourilor pe care, oricat de multe as avea, oricand ma bucur sa mai primesc unul.
Va amintiti? Colectia de ceasuri s-a marit si nu cred ca ma voi opri aici pentru ca tocmai am pus ochii pe aceasta minunatie.
Ei bine, in fiecare an, primavara si toamna, aceasta colectie ma face sa regret pasiunea. Ieri, desi trebuia sa castig o ora, am irosit-o intorcand ceasuri. Si intorceam unul, si mai intorceam unul, si aparea diferenta de 2 minute intre ele si cand ajungeam la urmatorul, il fixam pe ora gresita.
Nu am nicio problema cu ceasurile care merg inainte sau care raman in urma, nu sunt dependenta de ora, dar daca tot m-am apucat sa fac un lucru, il fac cum trebuie.
Dupa o ora de intors ceasuri si de fixat minute si zile (mai sunt unele care indica si ziua), am terminat operatiunea "dat ora inapoi" si, de fapt, 11 care devenise 10 era tot 11.
Cand ma gandesc ca la primvara o sa pierd 2 ore fixand "ora" la ceas ... Stiu ca la o simpla matematica nu pierd 2 ore, ci doar una, dar daca ma gandesc ca acum am pierdut o ora si la primavara alta, nu am pierdut 2 ore in total???
Mie, sa scriu articolul acesta si voua, sa cititi ce am scris, ne-a luat mai putin de o ora.
Si eu am putine ceasuri, dar aici cat o dura pana se intoarce ora?