Dacă se întâmplă să ningă în timp ce mă aflu pe comfortabilul scaun din dreapta al pasagerului, mă bucur precum copii mici. Dacă sunt la volan, mă apucă pandaliile.
Dacă sunt la căldura casei, în spatele zidul transparent dintre mine şi ninsoare, îmi place să privesc fericită cum ninge. Gândul mă poartă la amitirile copilăriei, când printre steluţele lucioase încercam să-mi dau seama dacă a ieşit gaşca cu săniile. Dacă ninge când sunt la birou, clar nu am căciulă şi sinuzita mea (ştiu bancul cu crocodilul) îşi face de cap singură sau mai invită şi o răceală.
Dacă vorbesc la telefon şi oameni din locuri îndepărtate îmi povestesc cum ninge, îi ascult şi mă bucur pentru ei. Dacă trebuie să ajung eu în locurile îndepărtate, mă gândesc dacă pot face drumul până acolo sau înapoi.
Oricum ar fi, de fiecare dată când ninge, spunem că "ninge ca-n poveşti". Buna mea prietenă are obiceiul să mă întrebe mereu când spun asta, în ce poveste ninge?
Eu recunosc că nu am prea citit poveşti, iar varianta cu "Iarna pe uliţă" a respins-o din start, aşa că vă cer ajutor.
În ce poveşti ninge?
2 comentarii:
Asadar, nu stie nimeni in ce poveste ninge? :))))
@good girl: stiu cei care nu trec pe aici, deci oameni neimportanti :))))))))))
In povestea mea, ninge din cand in cand ;)
Trimiteți un comentariu