Asia in general, China in special

Nu mai este o noutate ca Nokia isi inchide fabrica de la Jucu, dupa nici 3 ani de la deschidere.
Situatia pietelor nu difera cu mult fata de momentul 2008, cand Nokia cerea si primea tot felul de "scutiri" de la guvernul Romaniei, doar pentru ca investea intr-o fabrica pe plaiurile noastre.
Ca Nokia traieste in trecut, este o certitudine, telefoanele lor sunt scumpe, ofera putine optiuni dar sunt robuste. Cand toti ceilalti producatori de telefoane mobile descopereau piata asiatica pentru forta de munca ieftina, Nokia se uita la Romania, peste granita Ungariei, unde avea deja o fabrica.
Apple, Samsung, Lg sau Blackberry rup gura targului si se bat in noi telefoane cu nenumarate "smecherii" oferite, asamblate, produse partial sau integral prin Asia. Nokia e robusta si produsa in Europa.


sursa



Cand toata lumea foloseste aragazul, Nokia descopera cremenele si fuge in Asia sa produca telefoane ieftine si robuste.



Inteleg ca un telefon mobil trebuie sa fie un telefon mobil, nu trebuie sa tina loc de calculator, portofel, masina de spalat, masina de tuns iarba, desi este posibil ca in viitorul apropiat sa putem sa facem pop-corn cu mobilul. Totodata, mobilul nu trebuie sa tina loc de caramida sau de farfurii aruncate de perete. Cati nu au aruncat sau scapat Nokia lor si acesta nu a patit nimic, ba chiar a mers mai bine ca-nainte?

Poate ii anunta cineva pe finlandezi ca afacerile, cel putin azi, nu se mai fac asa. Nu trebuie sa ai un produs REZISTENT la aruncat pe geam, trecut prin foc, calcat de tanc. Trebuie sa ai un produs care sa se strice si maine sa-ti se cumpere altul.

Nokia urmeaza trendul, produce in Asia, scoate minicalculafon care tunde si iarba, doar cu cativa ani intarziere.

Da, dar cine o sa aiba telefon pe care scrie "made in China"? Toata lumea.

Bucuresteni sau nu

Fără intenţia de a naşte noi discuţii pe marginea acestei teme, dar cu convingerea că ar trebui să renunţăm la aceasta luptă absurdă privind originile, mi-am propus să scriu acest post. Există un nou curent pe bloguri, forumuri şi în viaţa reală, acela de a înjura Bucureştiul şi bucureştenii. Spun nou, pentru că a luat o mare amploare în ultimii 3-4 ani şi devine din ce în ce mai deranjant şi mai frustrant pentru noi toţi, locuitori ai capitalei sau nu.


sursa

Nu ştiu cum s-a ajuns aici, nu ştiu cine a aruncat primul piatra, un bucureştean născut şi crescut aici, un proaspăt bucureştean, venit aici pentru câinii cu covrigi în coadă sau un locuitor al oricărui oraş din România care nu a avut posibilitatea de a ajunge aici. Nici nu mai contează cine a facut-o primul, contează că s-a depăşit limita bunului simţ.


Există multe persoane care vin în Bucureşti pentru ceea ce oferă el, se adaptează, se conformează sau işi trăiesc viaţa aşa cum ştiu ei. Dintre aceştia, se desprinde categoria celor care vin aici şi, nemulţumiţi că nu este aşa cum au visat, încep să înjure oraşul şi locuitorii lui.

Nu ştiu cum sunt unii învăţaţi acasă, dar eu ştiu că din bun simţ nu înjuri gazda, nu-i spui că nu a măturat pe jos şi că nu a spălat covoarele. Nici nu-i spui că are becul doar de 25w şi are nevoie de unul de 75w, sau că a ars mâncarea şi are gust de ţărână.
Cam aşa este când oamenii înjurâ oraşul acesta şi locuitorii lui, mai ales când şi ei se numără printre locuitori.


sursa

Poate pentru mulţi Sălăjanul e locul unde se vând droguri şi se cântă după blocuri, pentru unii Sălăjanul e locul unde au copilărit. Poate pentru noii veniţi blocurile de la Unirea sunt groteşti, pentru alţii acolo este casa lor. Poate că parcurile nu sunt suficient de mari pentru noii bucureşteni, dar acolo au învăţat unii să meargă pe biciclete, alţii s-au îndrăgostit acolo prima dată.

Atunci când înjuri oraşul acesta şi locuitorii lui, dacă locuieşti aici, te înjuri şi pe tine, şi asta nu spuen multe despre tine ca cetăţean. Dacă nu locuieşti aici, gândeşte-te când ai citit ultima dată un lucru urât scris despre oraşul tău de către un bucureştean.

Am avut norocul să văd şi alte capitale ale Europei şi, oricât am încercat să ignor mizeria, există şi acolo dar încă nu am citit cronicile gunoiului din Paris, Madrid, Roma sau Bruxelles. De ce?

Pentru că vrem să vedem doar partea frumoasă a lucrurilor, aşa cum vedem frumosul în Constanţa, în Braşov, Cluj sau Iaşi.

Înainte de a înjura oraşul acesta şi pe locuitorii lui, întreabă-te de ce o faci.



O slujba, 2 joburi

Îmi plac mamele care se laudă cu fetele lor "realizate". Desigur, acestea sunt mame de fete destul de tinere, pentru că atunci e perioada de realizări şi acumulări.
Şi când spun realizări, nu mă refer la un Nobel pentru Fizică, un Pulitzer pentru Literatură, descoperirea leacului pentru SIDA sau alte astfel de banalităţi, toate din categoria "nu contează mecla".
Fetele lor au alte realizări. Au găsit un "ATM la purtator", un pic mai trecut şi acesta "le-a realizat", adică le-a luat maşina şi casă.


sursa

Fetele "realizate" se împart în 2 categorii- fete realizate şi maritate sau doar fete realizate.

Nu înţeleg unde este realizarea, după ce a luat ATM-ul acasă şi a primit şi o maşină în calitate de soţie, dar poate şi asta e o realizare.

Fetele realizate şi nemăritate, dar cu maşină şi casă, pot oricând să devină "dublu-realizate" şi să mai apară un ATM care să le ia maşină şi casă. Uneori se întamplă ca primul ATM să-şi ia jucăriile, adica maşina şi casa, înapoi şi să "de-realizeze" fata.

Nicio mamă de "fată realizată" nu se mandreşte cu slujba fetei, adică locul acela unde ar trebui să meargă de 3, 4, 5 ori pe săptămână şi să primească bani.



ATM-ul la purtător nu poate produce o slujbă? Adică produce una bucată maşină, una bucată casă, dar o amărâtă de slujba nu poate? Exista, normal, slujbe şi slujbe, joburi şi joburi, şi poate se găseşte una şi pentru "fetele realizate".

O veni şi ziua când o să auzim mamele cum se laudă "am o fată realizată, are casă, are maşină, are job la blo"? Are job, dar nu de COR.

Si era slaba rau

Intr-o dimineata calduroasa a verii ce tocmai s-a incheiat, impreuna cu niste prieteni, savuram o placinta cu branza si marar in minunata Tara a Hategului. Imbracati ca pentru lupta, cu bocanci, rucsaci, nadragi si tricouri inchise la culoare, ne savuram placintele si cafeau pe marginea drumului, la o terasa fara fite si cu wc-ul in spatele curtii. Ne "inarmam" cu energie pentru lupta cu muntele si eram veseli nevoie mare, chiar daca soarele abia rasarise.
La o masa alaturata, a poposit un cuplu tanar, format din una bucata el, gelat si spilcuit, mirosind puternic a parfum dulce si una bucata ea, cu rochita-n vant, cu telefonul in mana si cu atitudinea de "calc pe covor rosu la restaurant de 5 stele". V-am spus ca terasa avea wc-ul in fundul curtii?
Si noi mancam si ne faceam planuri pe unde mergem, cum o sa fie si radeam, asa cum rad oamenii liberi si fericiti.


sursa

Tinerii de la masa alaturata, dupa ce au strambat din nas la vederea hartiei care reprezenta meniul, s-au limitat la o cafea si un suc. Toti din jurul lor mancau placinte, dar asta nu le dadea suficienta incredere sa incerce.


Si dupa o placinta cu branza si marar, mai merge o placinta cu branza si marar, ca doar asa am invatat noi in Maramures, ca trebuie sa manaci bine dimineata ca nu stii ce se intampla peste zi. Si cata dreptate aveau, ca placintele au fost singura masa pe ziua respectiva.



Si ne comandam si a doua placinta, iar la masa alaturata stupoare. Tanara cu cafea si suc in fata, se uita mirata la noi cum putem manca atata. In timp mirarea ei s-a transformat in pofta, dar o pofta din aceea de ni se facuse mila de ea.

Am vrut sa ne ridicam de la masa si sa o ajutam pe fata, dandu-i un servetel sa-si sterga coltul gurii. Servetele aveam destule. 

Aveam ochii tristi, colturile gurii lasate, semn ca nu zambise de mult, si trupul slab. Tot timpul cat a stat la masa de langa noi, a fost tortura pura. De la pofta cu care radeam, de la placintele pe care le mancam, de la lejeritatea cu care ne miscam si vorbeam, toate astea le voia si ea si se observa in ochii ei.

Si s-au ridicat de la masa, la semnul lui, care se saturase sa stea cu toti taranii la un loc, si cand se indrepta mandra spre masina, cu fusta-n cap si desuurile la vedere, s-a intors la noi si ne-a zambit de sus. Se urca intr-un Audi.

Si am ras. Am ras cu multa pofta, pentru ca ea nu stie, si nici nu are cine sa o invete, ca locul din dreapta intr-o masina "smechera" poate fi pierdut sau castigat peste noapte. Tristetea din ochii, zambetul disparut de pe buze, prietenii dragi, aventurile pe munte, amintirile frumoase se "castiga" greu, dar dureaza o viata.

Fiareee looo

Ca orice platitor de impozite si fraier de merge zilnic la munca, sambata si duminica am prostul obicei de a mai zabovi in pat pana pe la ora 9.
E un obicei prost, un obicei sezonier, care incepe toamna si se termina la sfarstiul primaverii.
Cum da soarele si ghiocei se itesc de sub zapada, cum apar freziile si renuntam la geci si trenciuri, cum vine caldura aceea placuta de primavara, cand pasarele canta si vrei sa le auzi cum se bucura si deschizi geamul camerei, cum " FIAREEEEEE LOOOOO". Inca doi pasi "FIAREEEEE LOOO".
De la geamul meu vad case intinse pe 3-4 strazi, atat cat sa aud "FIAREEEE LOOO" din 2 in 2 pasi, cu ecou, mai aproape sau mai departe.


sursa



Nu m-ar deranja, doar oamenii muncesc cinstit, ca pe unde trec ei raman capacele de canal la locul lor si cablurile la fel, nu dispare nimic. Nu ma deranjeaza nici ca pret de 3-4 strazi, aia zbiara din toti rarunchii "FIAREEEE LOOOO". Nu ma deranjeaza nici ca umbla in gasca de 2-3 si unul e pe strada de sub geamul meu, altul la colt si altul pe strada paralela, de se aude "FIAREEE LOOO" ca un ecou, la fiecare bataie a inimii. Si nu ma deranjeaza nici ca in urma lor vine "fratile" cu "IAAAA  MATURAAAAA".

Dar cand se aseaza sub geamul meu deschis, sambata dimineata la ora 8.15 , atunci cand ma bucur de lumina calda a soarelui pentru ultime clipe placute de somn si incep "FIAREEEE LOOOO", imi vine sa-mi iau AKM-ul si sa strag pana mi s-or toci degetele.


Si s-a dus somnul linistit de dimineata, si s-a dus si toata linistea mea pe ziua respectiva si pana nu plec eu din casa, ei nu se dau dusi.

Si vine duminica, ziua in care ar trebui cu totii sa ne bucuram de liniste, sa nu muncim si sa nu deranjam. Dar cum ar putea sa fie o zi de duminica, chiar caniculara, daca nu cu "FIAREEEE LOOOO" de la ora 8.30?

Si ce? Voiai sa dormi la pranz duminica? Pai cum sa dormi, nu mai bine "IAAAA MATURAAAA"?

Dar luni? Luni ma gandes ca iau pauza ca eu nu-i aud pana in ora 9 pe strazi. Si da, luni vin la program normal, adica dupa ora 9. Si striga incet, si se plimba agale, precum lucratorul la stat, si mai beau o cafea la buticul din colt, si mai vorbesc la telefonul mobil ascuns sub sutele de fuste.

Deci tiganii ARE program de lucru, doar ca e invers programului de lucru a majoritatii.
Si ma gandesc eu asa, ca poate sunt rea cand vreau sa iau AKM-ul si sa le crut suferinta, ca ma gandesc ca i-or durea si pe ei corzile vocale de la atat zbierat, si ma opresc in fata unei guri de canal fara capac, si aud o stire cum a deraiat un tren ca s-au furat nu stiu ce chestii de la sine, si incerc sa nu ma enervez de fumul pe care-l lasa chestia aia cu care cara fiarele vechi, candva o masina papuc, acum un alt fier vechi.

Si poate ma judeca multi cand spun ca daca nu AKM-ul, macar un borcan de 800 de grame sa le arunc in cap, macar o punga cu apa oparita, macar un ou de 60 de bani. Orice, doar sa opresc "FIAREEEE LOOOO".

Dar vine frigul, inchid geamurile, tiganii hiberneaza si se reprofileaza pe furturile din buzunare prin autobuze sau pe furat capace de canale. Nu conteaza ca o sa-mi apar geanta-n autobuz mai ceva ca pe bijuteriile coroanei, si nu conteaza nici ca o sa-mi transform ochii in radare de guri de canal descoperite, macar o sa dorm linistita, fara "FIAREEEE LOOO".
Ei sa fie sanatosi, sa vina si la anu' ca poate imi iau si eu automat pana atunci.

Intrebarile barbatilor

Aud tot mai des ca femeile sunt complicate, ca nu pot fi intelese, ca se pierd in detalii. Desigur, aprecierile aceste vin din partea domnilor care nu stiu ca exista cateva intrebari care nu se pun unei femei.
De ce nu se pun aceste intrebari?
Pentru ca ele rasuna in urechea femeii sub o alta forma si nu asa cum sunt puse de catre barbati. Poate ei le adreseaza cu toata naivitatea din dotare, dar stim ca mintea unui barbat e o linie dreapta, iar a unei femei o mazgalitura de copil pe hartie.


sursa



Cand un barbat intreaba o femeie "Cati ani ai?", femeia aude "Esti cam trecuta. Ai inceput sa folosesti cremele pentru riduri?".

Desigur, lucrurile se schimba cand o femeie intreaba o femeie "Cati ani ai?", si atunci femeia aude "Dar tu nu mai imbatranesti?".

Cand un barbat intreaba o femeie "Cate kilograme ai?, femeia aude "Pana la batranete nu mai incapi pe usa".

Daca o femeie intreaba o alta femeie "Cate kilograme ai?", ceea ce aude femeia este "Ce rochie superba ai".

Probabil cea mai interesanta intrebare adresata de un ... barbat (am sa-i spun asa, desi daca pune aceasta intrebare, este cert ca nu a devenit barbat) este "Cati barbati au fost inaintea mea?".

Aici este simplu, aceasta este intrebarea la care "sansele" ca raspunsul sa fie cel adevarat, sunt minime. Cu toate acestea, exista barbati care intreaba si nu stiu daca le place sa fie mintiti frumos sau doar sunt masochisti.

Daca spui ca este primul, nu te crede si esti mincinoasa in ochii lui.

Daca spui ca este al doilea, parca este mai aproape de adevar si este un raspuns acceptat de barbat.

Daca faci fatala greseala de ai spune ca inaintea lui au fost "n+1" (unde "n" este o variabila inte 2 si 100000000) barbati, esti o "femeie mult prea experimentata" (a se citi c@#va).

Asadar, doamnelor, nu sunteti voi de vina ca mintiti sau sunteti "insultate".

Asadar, domnilor, trebuie sa tineti minte sa nu puneti anumite intrebari doamnelor, mai ales celor pe care vreti sa le mai vedeti si maine.

Dar cine stie, poate astea sunt noile metode de "dat papucii", mai moderne decat simplul "nu te mai iubesc".

Pe sticla

Stiti cladirile acelea mari, din sticla, in care ajungem toti sa ne dorim sa lucram?
Suntem amagiti cu idea ca acolo exista o alta lume, care vorbeste altfel, care se imbraca altfel, care mananca altfel, care castiga mai mult.


sursa



Nu exista o alta lume, exista o lume plina de reguli si regulamente, iar cand te abati de la ele, esti, de obicei, regulat.

Oamenii aceia nu vorbesc altfel, vorbesc cu aceleasi cuvinte ca noi, doar ca au darul de a aseza cuvintele in propozitie astfel inca sa nu intelegi nimic. Sunt acei oameni care reusesc sa vorbeasca 20 de minute fara sa spuna nimic, dar cat de frumos au spus nimic.

Nici nu se imbraca atfel. Din pacate, se imbraca toti la fel devenind grup si nu indivizi, cu costume inchise la culoare, indiferent de sex. Ce poate fi mai sexi decat o femeie in costum gri, negru sau bleumarin? Un grup de femei in costume gri, negre sau bleumarine.



De mancat, mananca la fel ca noi, mai un mic, mai o salata, mai o rabdare prajita. Unii au prostul obicei sa manance mult rahat, dar nimeni nu e "etern" la locul de munca, si sfarsesc prin a se afunda in propriile "dulciuri".

Ceea ce mai au ei in comun, si nu apare in niciun manual de "business attitude", este lipsa bunului simt.
 Nu ma refer la faptul ca se apuca sa tipe ca nesimtiti la diferite persoane, indiferent de sex sau varsta, desi asta mi se pare o apucatura pur "sclavagista", nu ma refer nici la nesimtirea de a te face prost in fata daca gresesti, desi nici ei nu sunt perfecti, ci ma refer la bunul simt fata de ei si imaginea lor.
Poate reusesc sa inteleg un om care se descarca la birou si mai ridica tonul, dar nu ii inteleg pe cei ce folosesc cuvinte vulgare.
Nu-i inteleg nici pe cei ce poarta costume Armani, dar cand ies de la toaleta nu se spala pe maini.
Clar nu-i inteleg nici pe cei ce, in timp ce vorbesc cu un client, folosesc toaleta cu mult zgomot.
Clar nu-i inteleg nici pe cei care, dupa ce au folosit toaleta timp indelungat, intra in graba intr-o sedinta unde raspandesc "aroma".
Poate ar trebui sa-i inteleg pe cei ce se scobesc in nas si apoi intind mana sa dea noroc.
Toate astea sunt vazute si nu povestite, din pacate, toate astea sunt facute de acei minunati "locuitori" ai cladirilor din sticla, de cei pe care unii ii invidiaza.

Recte, rect, tot un c*r

Locuiesc peste drum de un liceu aflat în topul... liceelor cu cei mai puţini absolvenţi de bacalaureat de anul acesta. E genul de liceu unde fetele vin spoite din clasa a IX-a, iar băieţii au deja manelele şi seminţele în ADN. Norocul meu este că nu mi-am însuşit băncile din faţa scării, unde vecinele mele octogenare se văd înlăturate de la putere de puştii cu tulei, şi nu sunt nevoită să ascult ultimele hituri de cartier, pe pat de coji de seminte.


sursa

Azi dimineaţă, la buticul din colţul blocului, vreo 3 "zmei" şi 2 "gâşte", elevi silitori ai liceul de peste drum, îşi cumpărau cafea şi ţigări. Automatul de cafea era sub asaltul lor şi deja începuseră să se "alinte" în jargou. Alintăturile obişnuite, de mamă, neam, sfinţi şi Dumnezei, de te minunezi cât de evlavioşi sunt tinerii din ziua de azi.

La un moment dat, unul dintre "zmei", cel mai parfumat, şi mai gelat, şi mai pensat, şi mai epilat (s-au dereglat de tot bărbaţii, dar despre asta în alt post), s-a enervat maxim, dupa cum a spus, şi le-a trimis pe gâşte în "rectele" lui.

Citind şocul, mirarea, suprinderea din ochii de căprioară ai fetelor, le-a spus că sunt proaste, că nu au auzit ele de "recte", că ele ştiu doar de c*r.

Finalul apoteotic al acestui scurt episod de "cultură urbană" a fost îndemnul lui către ele: "Fă, mai citeşte şi voi, fă, că sunteti epic de proaste".

Ne conjugare nobiscum

Acum cateva zile, BNR a anuntat un proiect prin care "taie macaroana" celor care vor sa imprumute bani pentru a-si achizitiona o casa sau a plati o operatie medicala sau a-si schimba frigiderul.


sursa

Departe de mine sa tin apararea celor care si-au luat credite lunar pentru a-si schimba LCD-ul in plasma si apoi in LED sau a celor care isi faceau anual upgrade la masina de spalat si frigider. Probabil, pe spatele lor au trait foarte multe firme si companii, inclusiv statul care incasa TVA-ul din prostia unora. Ca acestia s-au imprumutat mai mult decat puteau duce la momentul respectiv, este dovada de prostie grasa. Ca azi sunt dati afara din institutii publice sau firme sau le este micsorat salariul, nu e vina lor ca nu fac previziuni economice si nu ei au ascuns in 2007-2008 faptul ca incepe declinul mondial. Sa spunem ca sunt victime ale propriei prostii sau victime colaterale in razboiul economic.

Desigur, mai exista in tara asta si oameni care-si fac imprumuturi pentru lucruri cat se poate de serioase. O familie care isi cumpara casa sau un om care TREBUIE sa faca o operatie sunt cazuri serioase. Nu mai este un secret pentru nimeni ca nu esti bagat in seama in spitalele din Romania daca nu cotizezi la medici, asistente, infirmiere. Ori dai un ban si stai in fata, ori esti operat de apendicita si tu ai mana rupta, ori esti plimbat prin 3-4 spitale, ori asistenta uita sa-ti mai verifice perfuzia sau sa-ti faca injectia, iar infiermiera te lasa in acelasi cearceaf ud si murdar pana iesi din spital.



Nu cred in prabusirea pietei imobiliare pana la nivelul anilor '92-'93, cand un apartament de 3 camere costa 7.000 USD. Refuz sa cred asta, pentru ca daca am ajunge acolo, si nivelul salarial a cel putin 90% dintre angajati ar tinde tot catre perioada aceea. Azi sunt angajati, chiar la stat, care castiga 1.000 Euro. Mi-e greu sa cred ca s-ar ajunge la un nivel de 100-200 Euro, adica la un salariu mediu pe tara de 100-150 Euro, unde cei care azi castiga 200 Euro, ar castiga 40-50 Euro.

Revenind la "dorinta" BNR-ului, care acum 3-4 ani lasa bancile sa-si faca de cap, acum 6-7 luni arata cu degetul prostii care si-au luat credite, acum 4-5 luni blama guvernul pentru lipsa de viziune fiscala, mi se pare ca se joaca in aceeasi maniera "curvistina" cu mintile noastre.

Ca o mica paranteza, in ziua de azi, cu exceptia companiilor, putini sunt cei care mai fac credite. De frica, din lipsa veniturilor, oricare ar fi motivul, oameni nu mai dau buzna in sucursalele bancilor. Daca oamenii nu mai fac asta, nici nu consuma. Se limiteaza la a trai de azi pe maine cu ceea ce au. Si daca nu se consuma, nu se produce, iar daca nu produce ... de unde sa miste ceva in tara asta.

Asadar, anuntand BNR-ul inasprirea conditiilor de creditare, pana acolo unde numai Isarescu o sa-si poata lua credit, nu cumva Banca Nationala incearca sa ajute bancile din Romania si sa-i faca pe oamenii sa se reintoarca la vechile obiceiuri si sa-si ia credite?

Ca de maine, spune BNR-ul, nu se mai poate.

Coffee... tea ... me?

Nu trece zi in care sa nu gustam licoarea magica, in unele zile mai mult, in altele mai putin.
In timp, organismul devine imun la cafea si indiferent de ora la care este bauta efectul dispare.
Multi incearca sa inlocuiasca cafeaua cu ceaiul, dar nu mai bem cafea doar pentru cofeina, o bem pentru aroma, gust sau aspect.

Dar cum preparam cafeaua?



sursa



Eu prefer cafeaua la ibric, asta cand este posibila aceasta varianta. Atunci cand fierbi apa, adaugi cateva lingurite de cafea si o mai pui, pret de 3 secunde, pe foc. Cafeaua preparata asa are caimac, aroma si poate fi destul de tare. Desigur ca poti sa adaugi frisca, lapte sau cardamom (hel).



La birou, cel mai usor de preparat este cafeaua la filtru. Cateva lingurite de cafea, o apa aproape calda ce se scurge prin ea, si avem cafeaua. Cafeaua la filtru mi se pare cea mai proasta cafea. Indiferent de brand, este putin aromata, consumi un pachet intreg de cafea in cazul in care vrei o cafea mai tare, iar gustul este de cafea arsa. Cel mai usor o poti combina cu lapte, exclus cardamom sau frisca.

In cazul in care se strica filtrul, exista o varianta aproape la fel de buna ca ibricul. Se fierbe apa, se adauga peste cafeaua din cana, o amestecam si o lasam cateva minute sa se aseze zatul. Este aproape la fel de buna ca cea la ibric, si se poate combina cu lapte, frisca sau inghetata.



In oras, cel mai des putem bea un espresso. Rapid de preparat, mai slaba sau mai tare, cu lapte, frisca sau inghetata, mai aromat sau nu. Inventat de italieni, care nu savureaza cafeaua, poate fi baza pentru o multitudine de cafele.

Ca o comparatie, o dimineata intr-o cafenea italieneasca, una turceasca si una americana.

Italianul se uita pe meniul cu zeci de feluri de cafele, cere in final un espresso, il peste cap si apoi isi aprinde o tigare si sta de vorba cu cei din jur.

Turcul se aseaza comod pe pernute, i se aduce cafeaua la ibric si, in timp ce o savureaza alaturi de o narghilea, discuta cu cei din jur.

Americanul intra grabit in cafenea, studiaza rapid meniul afisat pe perete, cere din fuga o cafea mare si neagra si o briosa, iese rapid din cafenea, fara sa observe nimic in jur, si consuma cafeaua si brioasa, in loc de tigare, in drum spre birou.

Tie cum iti place sa bei cafeaua?

In cautarea viitorului

In fiecare zi, o parte din noi moare pentru a se naste alta. E ciclul vietii pe care-l invatam de mici, si pe care nu-l putem modifica. Noi suntem asemeni florilor, lasam o frunza si o amintire sa se usuce si sa piara pentru ca acolo sa se nasca o alta frunza si o alta amintire.


Avem memoria selectiva si timpul, unicul nostru prieten si cel mai de temut dusman, ne-a invatat sa iertam si sa uitam. Ne-a invatat ca tot ceea ce azi e rau si urat, maine va fi doar o amintire, iar poimaine va disparea. Invatam sa traim si ne definim ca oameni prin prisma trecutului. Tot ce am facut ieri, vorbele, sentimentele, faptele ne urmaresc pentru tot restul vietii; unele la suprafata si ne amintim cu drag vorbele de duh ale bunicilor sau geamul spart pe cand jucam “Leapsa”, altele din umbra si uitam prima suferinta in dragoste sau durerea mainii rupte.


Uneori este de ajuns un singur cuvant pentru a sterge sau a “zidi” o amintire. Un singur cuvant poate sa distruga un sir lung si frumos de amintiri, lasand in locul lor doar uratenia ascunsa de timp.


Ne luptam zile si luni si ani sa fim mai bun si mai frumosi, dar naruim totul intr-o fractiune de secunda in care zadarnicim efortul anterior.


Si maine? Mainele fara tot ce stiai ca e frumos si pastrat in siguranta? Mainele pe care nimeni nu putea sa-l distruga?


Maine e astazi pentru alte amintiri ce se nasc si mor, e ieri pentru cei ce le distrug si e maine pentru tine.

Cumpar timp

Nu am crezut ca voi ajunge vreodata sa spun asta. Nu am crezut ca voi dori sa "cumpar" timp pentru a citi, dar nebanuite sunt caile. Acum multi ani, profesoara de romana din generala se ruga de mine sa citesc macar romanele obligatorii si, cum internetul si rezumatul nu erau o optiune, ma straduiam sa citesc macar inceputul si sfarsitul unei carti. Asa am ajuns sa-l urasc pe Sadoveanu si descrierile lui de zeci de pagini. Mai tarziu, am ajuns la casa memoriala din judetul Neamt a regretatului scriitor, o casa boiereasca inconjurata de copaci imensi, in fata careia se intindea cea mai frumoasa pajiste vazuta pana atunci. Si atunci am inteles ca ne "arata" si noua frumusetea locurilor.
In liceu, am avut norocul sa intalnesc o profesoara de romana asa cum putine mai exista. O femeie careia ii datorez faptul ca am descoperit una dintre cele mai frumoase carti, fara sa fiu obligata sa o citesc. O profeasoara care a inteles ca nu poti sa le ceri unor liceeni dintr-o clasa de real sa-ti memoreze tot Luceafarul sau toate Scrisorile. Si ne-a invatat cel mai important lucru, sa deschidem cartile de placere.

Azi, cand biblioteca mea incepe sa prinda contur, constat ca am adunat cateva carti pe care nu am avut timp sa le citesc. In biblioteca parintilor mei nu exista carte sa sufere ca nu a fost citita, toate au fost citite macar o data.

Cand plec in excursii, imi iau cate o carte cu mine, dar este aproape imposibil sa citesc 3 pagini si, desi stiu ca doar plimb cartea cu mine, nu renunt la acest obicei.

Drumul spre birou este destul de scurt, insuficient sa citesc 2-3 pagini si renunt la a mai lua carte cu mine.

Dar vreau ...

sursa

Vreau sa cumpar timp. Sa cumpar timp sa citesc. Sa cumpar timp si sa ma plimb pe meleaguri indepartate, purtata de vorbele unor necunoscuti. Sa cumpar timp sa cunosc vremurile de mult apuse. Sa cumpar timp si sa traiesc alaturi de eroii cuvintelor sentimente necunoscute mie.

Dar cine are timp de vanzare?