De ce nu emigrez

Un indemn la moda in zilele noastre, dar putini il urmeaza si mult mai putini reusesc.

M-am intrebat adeseori de ce nu, am resursele necesare, am unde, am de ce, dar totusi de ce nu emigrez.

Imi place sa citesc presa straina, sa inteleg realitatea de la ei si sa o vad prin ochii lor. Am observat ca si la ei se promite in campaniile electorale. Se promite in limita bunului simt, atat cat ii tine obrazul sa spuna. Nu promit extraterestrii, nu promit cate un ozn pentru fiecare, nu promit ca toti or sa castige la loto, promit atat cat omul de rand poate intelege.

La noi se promite mult, atat de mult incat cred si ei la un moment dat. Mai ca ar fi in stare sa-ti promita si soarele de pe cer doar sa-i votezi.

In final, cand ei (nemtii, francezii, italieni) nu se tin de cuvant e de rau, doar nu au promis mult si, acum, o promisiune netinuta din 2 promisiuni parca nu merge. La noi, cand nu se tin de promisiuni, din miile de promisiuni, parca nu ai cum sa te mai enervezi ca nu prea stii pentru care mai exact.

Cum as putea sa plec in Germania, de exemplu? Adica sa respect limita de viteza pe autostrada, sa gasesc un telefon in cazul in care patesc ceva la masina, sa sun la politie si sa vina imediat? Pai cum mai pot sa vad eu asfaltul ridicat de bizonul de pe autostrada, care testeaza viteza limita a masinii?

Cum as putea sa plec in Austria? Acolo as avea posibilitatea sa-mi aleg furnizorul casnic de gaze sau curent electric, iar asta ar insemna stres; pe cand aici, nu aleg nimic, mi se baga pe gat si dispare stresul.

Cum sa plec in Spania? Sa merg cu masina pe stradute inguste si sa intalnesc o batranica ce se chinuie 45 de minute sa-si parcheze masinuta pe un loc unde pui o basculanta si sa nu o injure nimeni? Sa nu se dea nimeni jos din masina si sa-i sparga geamul, sa o scoata afara si sa-i parcheze masina? Pai si eu de ce as mai rade in ziua respectiva?

Cum sa plec in Italia si sa comand un expresso si sa primesc un expresso, cand aici pot sa comand un expresso si sa primesc niste laturi? Deci aia nu se gandesc deloc la sanatatea mea, pe cand romanasii tin la mine si la inima mea.

Cum sa plec in Franta? Cum sa stau la un mic bistro pe marginea drumului si sa servesc un corn si un pahar de vin fara sa sape unul trotuarul cu picamarul, fix in fata mea? As putea intarzia zilnic la servici acolo, pe cand aici, nu am terasa la marginea drumului unde nu se sparge un trotuar, asa ca fug repede la birou.

Cum sa plec in Olanda si sa dau bani pe o tigare sau o prajiturica, cand pot sa primesc gratis aceleasi senzatii in Vama sau in spatele blocului?

Cum sa plec in Belgia si sa muncesc 8 ore, maxim 9, cand aici pot sa muncesc 10-11 ore? Asa nu mai am timp sa-mi cheltui banii pe tot felul de prostii precum teatre, filme, concerte. Si educatia strica, uite unde i-a dus pe straini, la stres, la lipsa sanatatii, la incruntare, la locuri de pierzanie prin teatre luminate.

Cum sa plec in Suedia si sa nu ma fluiere nimeni pe strada si sa nu ma strige nimeni "pasarica", "printeso" sau "fa"? Pai eu cum as sti ca mai sunt interesanta pentru barbati, daca ei sunt prea timizi sa ma fluiere si injure daca nu raspund?

Cum as putea sa plec in Norvegia daca nu e stabilit ce e tara aia? Regat sau republica, sa ma lamureasca si pe mine cineva.... Leanooo, ia zi fa!!!

Poate ca de data asta ma incapatanez stupid sa cred ca nu fuga e solutia. Ma incapatanez sa cred ca mai exista oameni care au in vocabular expresiile "te rog", "multumesc" si "pardon". Ma incapatanez sa cred ca ceilalti nu muncesc cu 4 maini si nu mananca cu 2 guri. Ma incapatanez sa cred ca nu Guta e Eric Clapton-ul Romaniei. Ma incapatanez sa cred ca noi toti putem schimba lucruri. Putem sa incetam sa scuipam pe strada, sa injuram la volam, sa aruncam ambalaje pe strada, sa distrugem masini doar pentru ca ne-au ocupat locul de parcare, sa intoarcem capul cand o femeie este batuta pe strada, sa fugim in directia opusa cand o copila este violata, sa ne ascundem in spatele perdelelor cand o casa este sparta.

Joker-ul are dreptate. Poate ar trebui sa incepem sa traim, dar hai sa nu ne mai amagim ca putem traim doar acolo.