Un zambet pentru prieteni dragi

Am invatat franceza de nevoie la liceu. Tot ce-mi mai aduc aminte despre orele de franceza sunt nebuniile pe care le faceam in timpul ei. Cum ne motivam absentele, cum se plimba nebunu' de Valicu in boxeri prin clasa, cum ne povestea Floarea aventurile ei, cum il asculta mereu pe Victor, cum ne trimitea profa cu flori si martisoare la cunoscutii ei.
Au trecut anii si sper ca Valicu nu mai umbla in boxeri la munca, nu de alta da e politist la circulatie, sper ca Floarea sa nu mai aiba aventurile de atunci, sper sa nu mai merg cu flori si martisoare la necunoscuti. Prietenii au ramas, au disparut, au aparut altii intre timp si au disparut si ei sau nu. Pentru unii am facut compuneri in franceza, desi nu stiu decat 2 (doua) cuvinte :QUI si NO, pentru alti nu am facut nimic, pentru ceilalti....ei stiu mai bine.
Dar am promis cuiva, un prieten drag, ca ii voi aduce o bucatica de Paris, asa cum l-am vazut eu boem, stralucitor, socant, frumos mirositor, curat, luxos, magnific, unic, "crem de la crem".
Pentru tine, prieten drag, sa nu uiti ca Paris-ul te asteapta...