miercuri, 22 octombrie 2008

Deviatia de sept



De ce scriu despre asta? In lumina ultimelor evenimente care s-au soldat cu chemat salvare, facut injectii, trecut printr-un atac de panica cat Casa Poporului, trebuie sa deschid cutia pandorei si sa spun unde este buba. Peste cateva zile sunt programata sa fac o astfel de operatie. Ca orice om prost, astazi am citit pe forumuri si pe net cam care sunt parerile celor care au facut asta. Nimic rau pana aici. Un om informat este un om puternic. Cine a fost idiotul care a spus asta? M-am informat si nu sunt mai puternica, ci sunt moarta de frica. Justificata? Da. E o frica justificata, nu de operatia in sine, ci de ceea ce simt vis a vis de operatiunea in sine. Imi este frica de durere si, conform spuselor de pe forumuri, va fii destula durere. Asta este tot? Multi sunt inspaimantati de durere, multi recunosc, altii braveaza, altii nu stiu ce fac si nu ma intereseaza.
Ce inseamna operatia? O septoplastie inseamna o interventie chirurghicala prin care se indreapta septul (osul) nazal. Daca vreti mai multe detalii, intrebati-l pe Musiu Google.
Daca tin prea mult la nasul meu? Nu neaparat. Doar ca acum mult timp, cand aveam doar 6 ani, am mai fost internata, dar pentru o operatie de eliminare a polipilor nazali. Am uitat mizeria din spital, am uitat lumina ingrozitoare din sala de operatie si fetele extraterestre ale doctorilor aplecati asupra mea, am uitat cat de greu era sa-mi inghit propria saliva (nu voiam sa fie un post linistit ci adevarat) dupa interventie, dar nu am uitat de ce era singura, la 6 ani, intr-un spital rece. Ziua internarii a fost ziua in care Ruxisor (Dumnezeu sa o odihneasca in pace), Zeul meu de atunci, a incetat sa ma mai astepte pe leaganul dintre pruni. Aveam doar 17 ani, un zambet cald si o minte de copil de 6 ani. Trebuia sa ma astepte in leagan, sa-mi cante melodia ei favorita (asta daca va intrebati ce cauta Angela Similea aici). Se spune ca timpul sterge ranile. Gresit. Timpul acopera ranile cu praf gros de nimicuri zilnice, dar vine un moment, cand este de ajuns o mica adiere sa alunge toata negura. Nu am uitat, doar am lasat praful sa se aseze.
Prima data cand am fost in spital a fost o intamplare, a doua oara a fost o coincidenta, ce va fii a treia oara? Sper din tot sufletul sa fie doar o deviatie de sept cu toata durerea ei.

Niciun comentariu: